Se pare că a venit nota de plată într-un final, după ani buni de deficit nesustenabil a venit momentul când trebuie strânsă cureaua, vorba lu nenea ăla prim-ministru din anii 90.

USL 2.0 a anunțat niște măsuri de economisire și înțeleg că s-a scăpat pe surse și un document care vizează creșteri de taxe. Treaba asta cu scăpatul documentului e veche și e folosită pentru a testa opinia publică și apoi a spune ”aaa, nu e a noastră, noi de fapt avem altceva în plan” dacă lucrurile nu ies bine.

În mare parte nu sunt chestii noi sau extraordinare, dar e uimitor să vezi români cu bani care vor o țară mai bună plângând ce nedreaptă e viața și cum vor emigra ei.

Pe rând:

Micro întreprinderi

Asta e chestia care aparent doare cel mai tare pe micii ”antreprenori”, mulți dintre ei influenceri prin media. Tipul ăsta pare tare supărat de exemplu.

Pe lângă asta mare deranj și în lumea programatorilor care vor trebui să plătească fie impozitul ăla de 10% fie, fie ceva impozite dacă erau pe micro întreprindere. E un tip pe Reddit care mai are un pic și plânge că de ce o să fie impozitat, că nu e corect. Ca o paranteză, ce omite să spună e că nici măcar nu lucrează pe salariu ci pe micro întreprindere. Iar în calculele alea mizerabile ale lui include TVA-ul pe care îl facturează către firma unde lucrează și despre care nu spune (sau nu știe) că nu e un cost pentru el (ca alte taxe) ci o taxă plătită de consumatorul final, nu de el.

Pare că multă lume e pe micro și orice fel de ajustare a impozitului acolo duce la durere mare.

E enorm de multă ipocrizie în România și nu pot să nu observ că oamenii sunt pe sistem:

• Să se facă spitale, parcări, autostrăzi și alte minuni. Cine să plătească? Păi guvernul din taxe și impozite. Ale cui? Nu ale mele.
• Guvernul să facă ceva cu corupția înainte să mă taxeze în plus – ce dacă și alte țări au corupție, acolo e altfel oricum.
• Să crească taxele, dar nu la mine, eu plătesc destul și așa, uite aici un calcul prost pentru că sunt incapabil să înțeleg noțiuni de bază de economie sau taxare
• Emigrez în Vest dacă îmi cresc taxele. Chiar vă rog să emigrați în Vest și să plătiți 30-40% impozit pe venit.

Nu e nimic sau surprinzător, e așa de ani de zile. Ce e surprinzător e că aceiași oameni se plâng de mai bine de 10 ani că le e greu să plătească. Guvernul are nevoie de bani și jumulește cât poate de la salariați. Momentan nu prea poate să jumulească mai mult așa că a trecut la micro. Pe micro tot e mai bine decât pe salariu așa că toți cei care se plâng de creșterea impozitului vor face fix pix nimic.

Eliminarea scutirilor de la programatori și alte categorii

Asta e o chestie care trebuia să se întâmple de niște ani buni de zile. Am explicat acum mulți ani de ce scutirea pentru programatori trebuia eliminată, nu mai repet. A mai fost o discuție similară și pe vremea lui Orban. Am explicat de asemenea și ce s-ar întâmpla și ce nu s-ar întâmpla odată cu eliminarea scutirii.

TL:DR nu vine nici apocalipsa, nici nu vor pleca în străinătate prea mulți, nici firmele străine nu se vor reloca din cauza asta (se pot reloca din alte cauze, cum ar fi faptul că le e foarte greu să recruteze în România).

Și pentru că nu e vorba doar de programatori, vă las și cu un articol în care explic că scutirile sunt o boală grea a politicii românești.

Cine e de vină?

În toată discuția asta cu ce nasol e că vor crește taxele și elimina scutirile se aruncă cu rahat în PSD și Ciolacu. Ce se discută foarte puțin spre deloc sunt motivele pentru care sunt necesare măsurile astea.

Haideți să vă reamintesc eu:

1. Ne-am angajat prin PNRR că vom face mare parte din treburile astea. Dacă vrem să pupăm bani de la UE atunci trebuie să eliminăm scutirile și excepțiile plus ceva ordine prin finanțele publice. Acum întrebare de 1 milion de lei: cine a negociat și agreat PNRR? Oare domnul Ghinea ce părere are despre creșterile de taxe și impozite? Lol, păi e desfrâu PSD pe banii publici, nu știați?. Nimic despre faptul că dl. Ghinea era negociator șef al PNRR în vremea când erau la guvernare PNL. Nu e vreun mare secret că ceea ce vedeți acum face parte din chestiile anunțate în PNRR, am și scris despre ele la momentul respectiv. Apropo, pe cine au votat preponderent programatorii? Aha, bravo!
2. Inabilitatea de a lua măsuri de către PSD – PSD e de ceva timp la guvernare. Ar fi avut timp până acum să miște una alta și să potolească lucrurile astfel încât să nu se ajungă la măsuri drastice. Au preferat să nu miște mare lucru, să aștepte să se facă situația nasoală și abia apoi să intervină. Nici asta nu e neapărat o surpriză, din punct de vedere politic nimeni nu vrea să crească taxele când economia crește deși fix atunci e momentul potrivit pentru orice ajustare fiscală. De ce? Pentru că dacă se lasă cu concedieri au oamenii unde să se ducă să își caute de muncă. Dacă în schimb crești taxele când economia are probleme atunci orice creștere de taxe va face situația și mai rea. Asta e o treabă care se învață la ASE în anul 1, e o chestie de bază, dar politicienii nu vor să își bată capul, pentru ei e mai simplu să spună: trebuie să creștem taxele pentru că nu mai sunt bani.
3. Haosul din pandemie. Al doilea motiv pentru care se întâmplă chestia asta e haosul financiar bugetar din perioada pandemiei când au zburat bani peste tot, mai puțin la populație. Scriam în octombrie 2022:

Nu sunt și nu am fost niciodată un deficit hawk adică genul ăla de oameni care cer excesiv de multă prudență fiscală. Însă România a făcut niște greșeli mari în pandemie din punct de vedere al finanțelor publice, iar deficitul nu s-a dus în economia țării ci în buzunare private. Am scris de exemplu despre cât de neinspirată a fost decizia de a lăsa pe toată lumea să nu își plătească impozitele, despre haosul creat de comunicatele de pe Facebook ale lui Cîțu, dar care nu aveau corespondent în lege, despre măsurile politice luate de guvernul liberal în pandemie și despre abordarea complet superficială când vine vorba de evaziune fiscal.
Nota de plată pentru toate bâlbele astea se vede în deficitul pe 2020:

• Pe de o parte România a avut un deficit de 9,79% din PIB
• Pe de altă parte însă FMI zice că România a alocat doar 3% din PIB ca stimulent pentru ca economia să își revină după șocul coronavirusului.

E nasoală treaba?

Sincer cred că lucrurile sunt mai rele decât par la prima vedere. De ce? Pentru că între măsurile de pe listă sunt și chestii care vor avea un impact relativ redus, dar au potențial să facă pagube. De exemplu crește TVA-ul de la 5% la 9% la manuale școlare, intrări la muzee, grădini zoologice etc, TVA la locuințe noi și terenul aferent, lemn de foc, panouri solare și multe altele.

Nu crește cota standard de 19% pentru că asta chiar ar fi o măsură de disperare, dar creșterile de mai sus nu sunt nemaipomenite. Cota super redusă de 5% era menită să ajute populație și unele sectoare pentru că acele bunuri și servicii erau considerate sociale. Dacă te uiți la TVA la astea e cam nasol.

Impresia mea e că lucrurile nu merg în direcția potrivită și trebuie făcut ceva. Problema e că nu prea e spațiu de manevră, mai ales în absența unor măsuri zdravene (creșterea cotei standard de TVA, creșterea cotei de impozit pe profit sau impozit pe venit).

Iar alegerile nu sunt foarte departe nici ele, vine repede 2024 când avem toate alegerile posibile (locale, europene, parlamentare și prezidențiale). E cam nasol să tai cheltuieli și să crești impozite atunci. Dar dacă nu faci asta în an electoral, trebuie să o faci înainte și suntem deja în august 2023! E posibil să se rostogolească problema până după alegeri,dar cu condiția să nu fie treaba prea rea. Cu cât se amână mai mult cu atât vor fi mai nasoale ajustările fiscale ulterioare.

Ce nu se prea discută prin presă

Prin presă se tânguie ”antreprenorii” că e nasol, dar planul guvernului e un pic mai nasol prin alte părți. Una din ele e ”ajustorul fiscal” (am scris corect), o dubioșenie fiscală pe care guvernul vrea să o introducă pentru a strânge mai mulți bani la buget de la firme.

Puteți citi despre el în draftul acela scurs în presă, dar varianta foarte pe scurt e că Guvernul vrea impozitarea cheltuielilor cu redevențe, cheltuieli de management, drepturi de proprietate intelectuală cu persoanele afiliate (adică din același grup de firme). De ce?

Astfel de cheltuieli sunt de multe ori fictive și sunt folosite de unele firme pentru a scădea impozitul pe profit plătit în România. E o chestie practicată în special de unele firmele străine.

Pe de altă parte sunt firme străine unde astfel de cheltuieli sunt justificate.

În loc să trimită fiscul în control și să îi ardă pe cei cu cheltuieli fictive Guvernul a zis că mai bine îi arde pe toți și gata. Asta e dacă vreți felul Guvernului de a recunoaște că e incapabil să țină sub control situația și că nu știe, nu poate sau nu vrea (sau toate trei) să facă ceva în privința acestor cheltuieli așa că mai bine îi tratează pe toți ca pe hoți.

E o chestie care arată că ANAF e cam degeaba când vine vorba de a controla și colecta taxe acolo unde lucrurile nu sunt foarte simple.

Separat, nu am văzut mari discuții despre impozitarea caselor alea scumpe și nu știu exact ce înseamnă asta sincer. Nu se supără nimeni? Sau mai bine se scoate pe șestache și mai bine ciocu mic acum?

Ce se întâmplă în continuare?

Păi cum ziceam mai sus, s-a dat pe surse pentru a se lua pulsul societății. O parte din propuneri vor fi eliminate, altele vor fi îndulcite, unle vor rămâne. Se vor face niște calcule politice și se vor lua decizii în baza unor factori despre care nu știm nimic, complet netransparent, dar așa se fac lucrurile de ani buni de zile.

Una peste alta nu sunt foarte optimist în privința lucrurilor pentru că sunt o serie de probleme în economia României care trebuie reparate. Nu știu dacă actualul Guvern știe și vrea să facă ceva în privința lor. Cum vor împinge modificările astea ne va spune mai multe despre planurile lor.

Se pare că Guvernul va oferi posibilitatea angajatorilor să ofere salariaților 200 lei pe care să nu îi impoziteze deloc:

„Va fi măsură voluntară. Va fi pentru salariile între 3.000 – 5.000 lei. Cine crește cu 450 salariu, va avea 200 lei fără taxe”, au spus sursele.

sursă: Hotnews

Știrea asta a trecut în mare parte necomentată și neobservată deși e foarte importantă. De ce?

Pentru că dacă va fi pusă în aplicare atunci va marca moartea cotei unice de impozitare și introducerea cotei progresive de impozitare. Practic primii 200 de lei vor fi neimpozabili (0%), următorii vor fi impozitați cu 16%. Știu că nu pare mult, dar dacă ne uităm la principii cam aia e: impozitare progresivă.

Și mă așteptam să iasă cu scandal, cu principii și chestii, gen intelectualii pe economie să se dea de fund în sus că uite domne ne strică bunătate de cotă unică. Dar iată că e liniște.

Ideea e că odată introdusă excepția asta va fi greu de eliminat. Și uite așa suma aia se va mări probabil la un moment dat și România se va alege cu o cotă de impozitare progresivă.

Acum dacă ați urmărit blogul acesta de mult timp (sau predecesorul său) știți că eu am cam tot zis că e nevoie de cotă progresivă. Acum haideți să o zic și pe aia nasoală: cei 200 se zice că nu sunt impozitați cu nimic. Ori asta nu e chiar foarte ok, mai ales dacă suma aceea va crește în viitor pentru că:

1. va văduvi bugetul de stat de niște sume importante
2. principiul contributivității se duce dracului

Paradoxul aici e că PSD pare că merge în direcția dorită de Năsui de la USR care țipa acum ceva timp că vrea salariul minim neimpozitat.

În fine, vom vedea ce urmează, cert e că urmează vremuri interesante.

Pe 3 iulie 2019 publicam pe blog un articol despre cum extremismul începe să își facă apariția în România. Atrăgeam atunci atenția că extremismul nu e ceva ce apare dintr-odată, ci e un process care pleacă de la poziții ceva mai moderate, dar gradual ajunge într-un punct în care trece în spectrul violenței.

La momentul respectiv stindardul extremismului era purtat de PSD și USR:

S-a ajuns într-un punct în care atât cei de la putere (a se vedea declarația deputatului ”Mitralieră”) cât și cei din Opoziție (a se vedea alde Caramitru jr) au discursuri împinse către marginile libertății de exprimare.

Caramitru junior era în discuție atunci cu o liberală pe pagina de Facebook care zicea:

Andrei Caramitru: Știu. Trebuie sa câștigam alegerile sau – dacă le masluiesc și le fură masiv – sa le dam foc.

Și:

Crina Dobre: Imi este constant teama ca se va lasa cu morti povestea asta. Gasca psd-ista nu renunta (vezi interventiile nerusinate din PE), noi nu vom accepta sa ne distruga tara si va iesi răzbel ;).

PSD-istul Rădulescu zicea așa:

“Eu sunt colectionar, am niste arme, dar n-am tras in viata mea. Arma pe care eu o am acasa am cumparat-o, sunt si colectionar. Am spus si voi spune – daca vreodata in tara asta va mai veni comunismul, stalinismul, hitlerismul sau ceva, voi iesi in strada cu arma. Si cu asta am clarificat subiectul”, s-a justificat el.

Spuneam în acel articol următoarea chestie:

Partea proastă e că oamenii au început să se obișnuiască cu aceste lucruri. Cumva prin împingerea discursului public gradual spre extremism publicul se obișnuieste cu el.

Asta e cheia înțelegerii extremismului: niciodată nu se pleacă de la poziții extremiste, se ajunge la poziții extremiste. Hitler nu ar fi ajuns niciodată la putere spunând că va gaza milioane de evrei, rromi, homosexuali și alte grupuri. Holocaustul a fost posibil tocmai pentru că publicul a fost hrănit gradual cu ură până la punctul la care astfel de fapte abominabile au ajuns să pară acceptabile.

Din 2019 până acum extremizarea discursului politic și a societății românești s-a accentuat. Și iată că în 2022 avem un partid (AUR) pe care multă lume din mediul politic îl numește fascist, legionar, extremist etc. Toată lumea vede fantasmele extremismului în acel partid și urlă la ei.

Și totuși principalii promotori ai extremismului și violenței în politică zilele astea nu vin de la AUR ci de la PNL:

”Dacă vreodată mai aud în viața mea că mai puneți să mai sune reporteri pe nevastă-mea sau pe fii-mea vă las în căruț cu rotile, credeți-mă. Chiar dacă mă duc la pușcărie 5 ani, 6 ani, 7 ani, vă las în căruț cu rotile”, a declarat consilierul. (sursă)

Un consilier PNL a zis chestia de mai sus unui alt consilier USR din Mogoșoaia. La scurt timp după evenimentul de mai sus s-a întâmplat asta:

Încident dubios provocat de un membru PNL din Brașov. Bogdan Pintilie este vicepreședintele organizației de tineret a PNL din Brașov și un apropiat al viceprimarului municipiului Sebastian Rusu. Tânărul a postat o imagine cu Flavia Boghiu, viceprimarul USR în funcție. Imaginea o înfățișează pe Boghiu cu ochiul vânăt, liberalul subliniind că „e un pamflet” și că „rozul o prinde bine peste tot” (foto jos). (sursă)

Faptul că imaginea aceea promovând violența a fost publicată la scurt timp după evenimentul cu consiliera de la USR Mogoșoaia agresată e improbabil să fie doar o coincidență.

În ambele cazuri au fost vizate femei iar în ambele cazuri problema a fost între PNL și USR. Din păcate treaba asta nu e o simplă răfuială politică așa cum ar vrea să o prezinte unii ci o tentativă de a normaliza violența. Și se pare că s-a reușit: agresiunea (în cazul Mogoșoaia) și amenințarea cu agresiunea (în cazul consilierei de la Brașov) au provocat un pic de șoc și un pic de oroare, dar majoritatea clasei politice a dat din umeri și apoi și-a văzut de treabă.

Mai rău, Antena 3 a mers pe mesajul că victima ar fi de vină în cazul Mogoșoaia, pe sistem: o fi zis ea ceva, o fi făcut ceva, o chestie care aruncă și mai mult în derizoriu evenimentul.

Pe partea de conducere a PNL, a fost tăcere: nici Florin Cîțu, nici Nicolae Ciucă nu au zis nimic pe tema asta, măcar să condamne evenimentul.

Apropo de asta, PSD l-a suspendat pe ”deputatul mitralieră” iar șeful PSD (Liviu Dragnea) a zis că nu a fost ok ce a declarat Rădulescu:

Presedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, miercuri, ca afirmatiile deputatului social-democrat Catalin Radulescu privind protestatarii sunt foarte periculoase, iar acesta nu ar mai trebui sa aiba dreptul de a detine arme de foc. (sursă)

Prin această liniște unii ar putea înțelege că nu e un lucru chiar atât de grav sau că au susținerea tacită a conducerii. Consilierul PNL de la Mogoșoaia și-a dat demisia din PNL și din funcția de consilier, iar tipul de la PNL Brașov și-a cerut scuze. Din păcate însă chestia asta nu e suficientă și îmi e teamă că vom vedea evenimente similare în viitor.

De ce spun asta? Pentru că acel consilier PNL de la Mogoșoaia știa că e filmat și tot a zis și făcut chestii nasoale. Credeți că e întâmplare? Nu, e vorba despre transmiterea unui mesaj: știu că mă filmezi, dar nu îmi pasă, nu ai ce să îmi faci!

Și s-ar putea să aibă dreptate și să își fi făcut calculele bine, cine vede chestiile astea înțelege că sunt oameni cu care nu trebuie să te pui pentru că legea nu îi atinge.

Și totuși care e treaba?

După incidentul de la Mogoșoaia președintele USR a postat următorul mesaj:

Mesajul lui a fost bizar: un consilier PNL agresează un consilier USR iar Dacian Cioloș încheie mesajul spunând că de vină e AUR pentru că a promovat violența politică.

Dar asta nu e tot, iată-l pe Dacian Cioloș atacând AUR:

Apoi iată ce zice Dacian Cioloș după incidentul de la USR Brașov (sursă):

Ce spune Cioloș e corect, dar sesizați diferența de ton între cele două postări?

• AUR – Atac fără menajamente la AUR pe care îi numește ”cu porniri fasciste”, cu comportament ”inspirat din Mișcarea Legionară”. AUR nu a agresat vreun membru USR.
• PNL – partid ai cărui membrii au agresat fizic și/sau verbal doi membri USR: ”Fac un apel la colegii noștri din politică să nu se lase antrenați în această direcție”.

Ce ar trebui totuși înțeles din diferența între abordări a domnului Cioloș? Dacă ați fi puși să ghiciți care din cele două partide au agresat membrii USR după declarațiile domnului Cioloș ce ați spune?

Repet, conform dl. Cioloș AUR e partid ”cu porniri fasciste”, cu comportament ”inspirat din Mișcarea Legionară”, dar PNL agresează membrii USR iar reacția e de a face apel la calm.

Iepurele fals

Aici apare un alt factor foarte important în ascensiunea extremismului: iepurele fals. Scriam în articolul din 2019 următoarele:

Extremismul românesc interbelic a plecat la drum cu o doctrină anti-comunistă, pe care puțini ar îndrăzni să o conteste azi. Dar a sfârșit prin asasinarea a doi Prim Miniștri ai României.

În anii 30 logica era că extremismul trebuie combătut cu orice preț, chiar dacă asta duce la apariția unui extremism și mai mare:

1. A fost identificat dușmanul ”real” – în vremea aceea era comunismul și socialismul.
2. Pentru a combate acel extremism a fost permisă apariția unui alt extremism pe măsură: fascismul. Orice, numai să nu vină extremiștii comuniști la putere.
3. Extremiștii fasciști comit orori – cei care le-au facilitat ascensiunea se declară formal îngroziți, dar nu fac mare lucru altfel. Ba mai rău, mulți din cei care au susținut fascismul sunt recuperați și spălați, chiar dacă nu s-au lepădat niciodată de apucăturile și istoricul lor.
4. Istoria e crudă iar ”dușmanul real” câștigă oricum: în Estul Europei URSS impune regimuri comuniste. Chiar și în Vest social democrația (de care fugeau politicienii din anii 30) preia puterea până la finalul anilor 70, început de anii 80.

Alergând după iepurele fals al amenințării comuniste / socialiste, oamenii au întors privirea la fapte abominabile comise de fasciști / legionari și îmi e teamă să nu pățim ceva de genul ăsta din nou. Toți ochii sunt pe AUR, dar violența pare să fie momentan promovată de PNL.

Pe de altă parte impresia mea e că USR încă visează la o guvernare cu PNL. Oare încă nu au înțeles că PNL e principalul lor adversar politic?

Unde suntem?

Politica românească a devenit mai agitată și mai violentă în ultimii ani. AUR și USR sunt partide anti-sistem a căror existență se datorează unor probleme concrete din societatea românească. USR a marșat pe un mesaj antisistem care a funcționat până în punctul în care:

1. a devenit parte din sistem, intrând la guvernare alături de PNL – principalul rival politic
2. PSD a intrat în opoziție lăsând USR fără dușmanul în jurul căruia își construise identitatea politică

Trebuie făcută o mențiune specială și pentru PNL, aripa Cîțu, care la fel ca USR și AUR era puternic anti-sistem cât timp asta însemna să fie și anti-PSD.

AUR a preluat ștafeta de la USR și PNL continuând mesajul anti-sistem, dar cu o notă de populism și naționalism de care USR s-a ferit în general, dar pe care bucăți din PNL îl îmbrățișează de mult timp.
AUR a agitat apele cu intrarea în curtea Palatului Parlamentului și forțarea intrării în clădire. Apoi PNL face un pas spre normalizarea violenței împotriva altor partide prin gesturile de mai sus împotriva USR.

Cât despre USR, probabil că nici până azi nu realizează că au jucat și ei un rol important pe drumul acesta, prin membrii care au radicalizat discursul public, normalizând violența verbală împotriva adversarilor politici, asistaților sociali, a pensionarilor și a săracilor în general.

Pe românește, situația de astăzi nu ar fi fost posibilă fără larga participare a PNL, USR și PSD. AUR e un continuator firesc al drumului deschis de cele trei partide.

Văd că multe lume vorbește despre neutralizarea AUR. Știți cum se neutralizează un partid extremist? Sunt două metode vechi:

1. Izolarea partidului extremist pe scena politică. Asta e o chestie care merge doar atât timp cât alte partide pot construi o majoritate fără ei.
2. Adoptarea mesajului extremist (sub o formă sau alta) și de celelalte partide pentru a nu pierde din electorat.

De regulă punctul 1 e prima varianta încercată, dar apoi partidele trec la punctul 2. Asta înseamnă că ar trebui să ne așteptăm la o radicalizare a discursului venind din partea USR și PNL împotriva AUR pentru că cele trei partide își cam împart o parte consistentă din electorat. Deși sondajele de opinie zic altceva impresia mea e că și PSD va intra în horă la un moment dat pentru că situația economică și socială a țării plus orice fel de scandal politic vor duce la migrarea electoratului PSD spre AUR.

În acel moment toate aceste partide își vor căuta proprii vectori de imagine care să combată AUR. Se vor flutura multe steaguri naționale, mulți politicieni vor purta ie și ițari iar discursul anti-sistem va deveni din ce în ce mai prezent. Sper să mă înșel și lucrurile să nu meargă în direcția asta.

PSD negociază chestii cu PNL și ocazional cineva mai dă pe surse fumigene ca să nu se plictisească lumea. Una din cele discutate săptămâna trecută a fost renunțarea la cota unică de impozitare.

Și când PSD discută cu PNL atunci USR încearcă să facă opoziție. De exemplu așa:

Puteți citi întreaga postare pe Facebook. Sunt mai multe lucruri în neregulă cu postarea asta, începând de la faptul că această cotă unică nu a favorizat creșterea clasei de mijloc, nici nu a adus mare lucru la lumină în materie de locuri de muncă și nici nu a avut un impact semnificativ asupra PIB-ului. Și ca om care a lucrat în taxe în România vă pot spune că o cotă unică sau o cotă progresivă nu schimbă mare lucru în materie de costuri de prelucrare / procesare a declarațiilor.

Trecem peste asta însă că e irelevant, în România poți spune orice în materie de economie dacă ești om politic și nimeni nu se ia de tine. Altceva vream să zic:

Cum se împacă oare declarația dl. Ghinea cu ideea colegului de partid Claudiu Năsui care vrea zero taxe pe salariul minim de la 1 ianuarie 2022.

Și nu, nu a renunțat la idee, pe 5 noiembrie Claudiu Năsui zicea asta:

În aceeași zi mai are încă o postare pe fix aceeași temă. Între 5 noiembrie și 11 noiembrie sunt 6 zile diferență. În 6 zile USR a ajuns la concluzia că nu e ok impozitarea progresivă și e ok cota unică? Zic asta pentru că avem un fost ministru USR care vrea zero taxe pe salariu minim, creând o cotă progresivă de impozitare.

Dar în același timp avem și un alt fost ministru USR care zice că de fapt cota unică trebuie păstrată pentru că e cea mai mișto invenție de la pâinea prăjită încoace. E adevărat că niciunul din cei doi nu se pricepe la taxe, dar am stabilit deja că dacă ești om politic în România e irelevant dacă te pricepi sau nu la economie, nimeni nu îți zice nimic.

Așadard cota unică pentru USR e un fel de pisica lui Schroedinger, e vie și moartă în același timp, e vitală pentru Cristian Ghinea, dar trebuie renunțat la ea conform lui Năsui. Și nimeni nu vede disonanța cognitivă aici sau o problemă cu faptul că ambele idei există în același timp.

Nici cu PSD nu îmi e rușine

Te-ai fi gândit că PSD, în calitate de susținător al ideei de impozitare progresivă, va face o treabă mai bună în a explica ce e impozitarea progresivă și de ce e nevoie de ea. Cum vi se pare însă declarația asta?

Cine deține vile impresionante cu piscină, cine își permite să aibă iaht și schimbă an de an limuzinele de lux nu va suferi prea tare din pricina creșterii cu câteva procente a impozitului. (sursă)

Eu știu că el încerca să spună că nu se va resimți așa tare o creștere a impozitării adusă de cota progresivă, dar nu cred că a ieșit prea bine declarația asta. De ce? Pentru că oamenii cu limuzine de lux, iaht și vilă cu piscină nu fac bani din salariu. O cotă unică de impozitare sau un impozit progresiv la nivel de venituri din salarii nu îi va afecta deloc pe cei cu limuzine, iaht și piscină.

Ca să îi afecteze ar trebui ca ANAF să facă niște vizite la unele firme autohtone și la patronii lor.

Sau ar trebui să crească cota de impozitare pe venitul din dividende care momentan e la 5%. Aha, e 5%, nu 10% ca impozitul pe venit plătit de salariați sau 16% impozitul pe profit plătit de firme. Deci cota unică în România de fapt nu prea a fost niciodată unică pentru că avem procente diferite la venituri diferite.

Altă întrebare apropo de vile, iahturi și piscine, cine plătește impozit (de care vreți voi) în cazul ăsta?

În august 2018, la vârsta de 11 luni, băiatul edilului Mihai Chirica a cumpărat o casă și un teren în zona centrală a orașului, pentru 250.000 de euro. (sursă)

E vorba de primarul Iașului al cărui copil a cumpărat deja casă și teren. Deci cine plătește? Copilul?

Nimeni?

De fapt, știți care e problema? Oamenii politici ai PSD nu au înțeles concret ce vor nici ei. Sorin Grindeanu de exemplu a zis chestia următoare:

El a mai susținut că în România trebuie să se revină “la impozitarea marilor averi” (sursă)

Impozitarea luxului și a marilor averii nu e impozitare progresivă, e taxă pe active. Mesajele PSD-ului sunt confuze pentru că ei spun că vor impozitare progresivă, dar aduc argumente pentru o taxă pe activele de lux. Ori astea sunt două chestii diferite oameni buni!

O cotă progresivă de impozitare pe venituri din salarii nu va afecta sub nicio formă oamenii cu iahturi și piscine. O taxă pe marile averi nu va afecta cota de impozitare a salariilor. Până la urmă ce vrea concret PSD în materie de impozitare? Cotă progresivă? Taxă pe averi? Amândouă?

Apropo, oamenii cu iahturi și piscine plătesc deja impozite locale pe chestiile astea. Se poate crește impozitul pe vilă cu piscină și pe iahturi oricând fără a avea discuția asta la nivel de națiune pentru că astea sunt taxe colectate de autoritățile locale. Tot pentru că deja există impozite pe chestiile astea PSD nu va putea introduce un nou impozit doar pe vile și piscine cum par să insinueze. Dacă va face totuși asta se va ajunge la dublă impozitare, chestie care nu e permisă de legislația fiscală și mai mult ca sigur măsura va pica la tribunal.

Vom avea impozitare progresivă?

Personal nu cred că se vrea introducerea unei cote progresive de impozitare iar discuțiile de acum sunt un fel de: ”noi am vrut, dar s-a opus X sau Y”. Momentan nu există un motiv care să justifice o schimbare atât de importantă din punct de vedere politic. Va fi nevoie de un șoc economic puternic care să justifice cheltuirea de capital politic pe problema asta. Posibil ca România să ajungă acolo la un moment dat, dar momentan situația economică a României nu e percepută ca fiind atât de gravă (e nasoală, dar politicienii nu par să o perceapă încă în felul ăsta).

De asemenea cota unică de impozitare nu înseamnă doar impozitarea salariilor ci și a companiilor.

Majoritatea discuțiilor se rezumă la faptul că vor crește impozitele românilor însă nimeni nu vorbește despre impozitarea companiilor. Și ar cam fi nevoie de așa ceva, dacă nu la nivel de economie măcar sectorial.

Spre exemplu principalele măsuri economice discutate de PSD și PNL se învârt în jurul acordării de către bănci a unor credite bancare garantate de stat. Care credite vor trece prin bănci comerciale la fel cum au făcut majoritatea măsurilor economice luate de Guvernul PNL în perioada pandemiei. Băncile românești au făcut profituri record în perioada pandemiei fix datorită guvernului român. Știți cât impozit au plătit ele? 16% pentru a acorda credite cu risc aproape zero. Și vor continua să facă bani frumoși cu costuri și riscuri minime dacă măsurile Guvernului PSD / PNL vor trece tot prin bănci în continuare. Și vor plăti doar 16% impozit.

Dacă ar ieși cineva și ar pune problema în felul ăsta credeți că s-ar găsi sprijin popular pentru impozitarea progresivă?

Când vine vorba de eliminarea cotei unice de impozitare clasa politică românească operează pe sistem Caragiale:

“„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”

Mă uit de ceva vreme la criza politică din România și cu toate că era predictibilă, parcă nu îmi vine să cred că lucrurile astea chiar se petrec într-un moment atât de nepotrivit pentru România.
Las mai jos niște notițe pentru mine de peste ani. Nu încerc să conving pe nimeni de nimic pentru că nu am nimic de pierdut sau de câștigat direct din situația asta.

De ce acum?

Nu sunt naiv să cred că actuala coaliție ar fi rezistat prea mult, dar trebuie să recunosc că viteza cu care s-a destrămat m-a luat prin surprindere. Dacă era să mă întrebe cineva care eveniment riscă să rupă coaliția de guvernare aș fi zis că va fi unul din următoarele:

1. rectificarea bugetară,
2. probleme cu PNRR (Ghinea fiind remaniat în cazul ăsta)
3. concursul pentru șefia DIICOT / DNA

Nu cred că cei din PNL sau USR au anticipat însă o criză venită ca urmare a Programului Anghel Saligny. De ce?

Pentru că nu părea o chestie unde USR să fi avut prea multe de câștigat sau de pierdut. USR are niște primari care ar fi putut beneficia de acei bani, dar ei nu sunt din echipa care conduce USR. Pe de altă parte însă nici nu ar fi avut foarte mult de pierdut  direct pe urma programului. Ipoteza mea e că problema a apărut ca urmare a faptului că Programul Anghel Saligny urma să ocolească banii din PNRR, adică ieșeau de sub controlul USR cheltuieli importante de dezvoltare ceea ce lăsa USR fără o carte importantă în negocierile guvernamentale.

Mai rău, condiționarea banilor afecta șansele lui Florin Cîțu de a fi ales în fruntea partidului, ceea ce era un “no go” pentru el.

USR a subestimat cât de importanți erau banii ăștia pentru Cîțu. Dar era relativ ușor de înțeles că erau foarte importanți prin simplul fapt că PNL și-a dat afară propriul ministru al Finanțelor tot ca urmare a faptului ca nu se mișca atât de repede pe cât ar fi vrut Citu cu banii pentru programul ăsta.

Așadar, ar fi trebuit USR să se prindă că poate nu e o idee bună să condiționeze banii ăștia? Cred că da. S-au prins? Dacă s-au prins au crezut că pot scoate ceva din treaba asta, dar vorbim totuși de omul care le-a mai dat afară un ministru (pe Voiculescu de la Sănătate).

De partea liberalilor, ar fi trebui să își dea seama că vor fi probleme cu Anghel Saligny în discuțiile cu USR?

La o primă evaluare, probabil că nu, cum am zis mai sus, nu părea ceva din care USR să aibă de câștigat sau de pierdut la prima vedere. Dar faptul că ieșea din logica PNRR ar fi trebuit să îi facă mai prudenți și să își dea seama că va exista totuși opoziție din partea USR la adresa planului, mai ales pe fondul asemănării sale cu PNDL-ul lui Dragnea. De asta ai consilieri politici plătiți din bani politici, fix pt a evita situații din astea.

Cealată chestie ciudată e că deși aveau înțelegere politică asupra faptului că nu va mai da afară oameni de la USR din Guvern fără consultări, totuși Florin Cîțu a făcut exact asta. Am crezut inițial că e o chestie gândită intenționat pentru a scoate USR din Guvern, dar pe măsură ce a trecut timpul mi-am dat seama că echipa lui Cîțu nu a anticipat reacția USR.

Ori reacția USR e în linie cu logica politică, dacă acceptau să rămână în Guvern probabil că mergeau direct la coșul de gunoi al politicii. Reacția USR e cea a unui animal încolțit care luptă pentru supraviețuire din toate puterile. Orice animal în situația asta e de 10 ori imprevizibil și mai periculos (ceea ce explică moțiunea cu AUR).

Cealaltă problemă e că PNL nu a dat USR oportunitatea să ”save face” cum zic englezii, adică să iasă cu capul sus din criza asta. Nu, Cîțu prin mișcarea asta a încercat să dea o lovitură decisivă USR și să le taie orice avânt viitor în a contesta deciziile sale. Un risc uriaș, dar cu câștiguri politice neclare.
Altfel spus, ambele partide s-au jucat cu focul și s-au ars, intrând într-o criză care putea fi evitată.

Valul și scandalul

Am mai scris pe tema asta, valul de Covid și criza politică, articolul anterior fiind scris în aprilie 2021 când Vlad Voiculescu fusese dat afară. Înainte de asta fusese criza cauzată de debarcara lui Ludovic Orban și propunerea ca Florin Cîțu să fie prim-ministru (la începutul pandemiei). Nu reiau articolul acela, dar asta se întâmplă și acum: cum începe să crească numărul de infecții și morți…hop și cearta politică. Prima dată e întâmplare, a doua oară e coincidență, dar a treia oară când se întâmplă ce mai e?

As putea crede că astfel de crize sunt cumva o distragere a atenției intenționată de la haosul în care e sistemul medical românesc în perioada pandemiei și că mor oameni nevinovați doar pentru că guvernul și establishmentul românesc nu prea fac mare lucru. Decât să găsești soluții reale pentru probleme (efort) nu mai bine creezi niște crize din astea astfel încât să nu fie vina nimănui că se moare?

Apropo, a cui a fost vina pentru că s-au umplut paturile de la ATI? Sau că au ars niște oameni prin spitale?

Sau că au murit oameni care puteau fi în viață? Sau că am avut morți neraportați? Ceea ce în alt context ar fi fost niște scandaluri uriașe au generat discuții vreo 2-3 zile. În schimb avem ”criză guvernamentală”. A cui e vina că la Ministerul Sănătății nu e nimeni care să coordoneze situația? Păi PNL o să vă spună că e vina USR, că și-au dat demisia. USR o să spună că PNL, că le-au dat afară ministrul de la Justiție. A cui va fi vina pentru morții din valul ăsta? A nimănui evident.

Am o bănuială că lucrurile vor reveni pe făgașul politic normal când se va stabiliza și creșterea numărului de cazuri și morți.

Cu nasul în oala altuia

Una din regulile de bază în politică e să îți vezi de propriul partid și să nu te amesteci în treburile interne ale altora. E o regulă de bun simț care scutește partidele parlamentare de tensiuni complet inutile.

Asta a fost una dintre marile erori făcute de USR, care a dus în cele din urmă la actuala criză: s-a băgat în treburile interne ale PNL. Mai exact USR a transmis în repetate rânduri faptul că nu vor să lucreze cu Ludovic Orban. ”E o chestie de coaliție, nu internă” îmi veți spune. Nu chiar, în momentul în care USR a venit cu condiția asta a rupt puternic din șansele lui Orban de a controla propriul partid. Mai mult, făcând asta au luat partea taberei Iohannis din PNL, aflată în conflict direct cu tabăra Orban.

USR probabil a considerat că prin asta va paria pe un cal câștigător, considerând că la congresul PNL următor Orban va pierde alegerile.Ei bine, l-au subestimat pe Orban și supra-estimat pe Florin Cîțu. Mai mult, nu au anticipat maniera imprevizibilă a lui Cîțu de a face politică.

Nu știu sincer ce a câștigat USR din treaba asta. I-a ajutat să obțină posturi mai bune de ministru? Mai mulți oameni prin ministere? Greu de crezut, din moment ce negocierile au fost făcute cu PNL, nu cu Iohannis. Habar nu am ce au obținut ca să vă spun sincer.

Din punctul meu de vedere însă USR a făcut un pariu foarte riscant cu câștiguri incerte, care s-a întors împotriva lor. Au mizat pe varianta Florin Cîțu prim-ministru și implicit i-au dat un bonus puternic în cursa de partid. Iar rezultatul îl vedem azi, Florin Cîțu le-a mulțumit dând afară doi miniștri USR.

Democrație fără negociere?

Trebuie să recunosc că de ceva vreme mă roade următorul gând: În România politicienii nu prea mai vor să negocieze chestii. Ce chestii? Orice fel de chestii, de la legi la funcții, oameni promovați, politici publice promovate șamd. Oricât de tare urăsc românii ideea asta, negocierea și compromisul sunt esența unei societăți democratice. Dacă avem 3 sau 4 categori mari de oameni care urlă unii la alții cel mai probabil nu vom obține niciodată nimic.

Dar negocierea e o chestie care pare exclusă în prea multe situații. Sunt mult prea multe ”linii roșii” cum zic americanii în politica românească și de fiecare dată se ajunge la situații ca în desenele animate. Nu serios, nu glumesc, e o scenă într-un desen Looney Toones care ilustrează perfect situația din România.
Bugs Bunny spune că nu mai acceptă să fie provocat de Yosemite Sam și îl amenință să nu depășească o linie:


Așa mă simt când văd ce face PNL și USR: unul trasează linia iar celălalt o depășește. Până la urmă singura întrebare e care din cei doi va pica primul în prăpastie.

Revin la situația de mai sus: USR nu l-a vrut pe Ludovic Orban de nicio culoare. Și-a autoimpus o linie din asta roșie trasată țanțoș în nisip. PNL i l-a dat pe Florin Cîțu care a dat afară deja 2 miniștri USR și unul PNL. Același USR reacționase furios după ce Vlad Voiculescu fusese dat afară, trăgând o altă linie imaginară în nisip. Linie care evident că a fost trecută fluierând de Florin Cîțu.

Oare a trecut cuiva de la USR prin cap că se poate negocia cu Orban, dar nu se prea poate negocia cu Cîțu? Nu după ce a dat afară 2 miniștri USR, ci înainte? A fost cineva în toată structura lor de conducere care să spună: ”auzi, da’ cu Orban cred că putem negocia mai ușor decât cu Cîțu”.

Apropo de asta. Există un fetiș în mediul politic românesc pentru oamenii care au prin CV faptul că au fost șefi la privat. Să vă spun secret, care nu e secret decât dacă sunteți naivi: corporațiile sunt organizații cu structuri decizionale verticale. Șefii decid, cei de jos execută. Nu există democrație în corporații iar oamenii care fac succes pe acolo nu sunt neapărat potriviți pentru viața politică. Vă recomand The People s Republic of Walmart, dacă nu aveți încredere în ce vă zic eu.

Democrațiile necesită discuții, negocieri și compromis pentru a funcționa, oamenii crescuți în mediul privat ar cam trebui să înțeleagă asta și să o lase mai moale cu extremismul în declarații și trasatul de linii în nisip de dimineața până seara.

Alegeri interne ciudate

E prima oară cred când alegeri interne ale unui partid au un impact atât de puternic asupra felului în care e guvernată țara. PNL fiind la putere și conectat la rețelele de influență și banii statului ar fi trebuit să beneficieze de stabilitate. Însă la fel ca PSD-ul lui Dragnea și PNL suferă de pe urma faptului că șeful partidului nu e și Prim Ministru. În cazul PSD lucrurile au degenerat:  PSD a încercat să trântească propriul guvern. De data asta e însă și mai rău pentru că alegerile interne ale PNL au dus la ruperea coaliției de guvernare.

Revenind la ideea polarizării, unul din avantajele partidelor mari e acela că nu sunt monocrome. Altfel spus, au mai multe curente de gândire care le împiedică să alunece pe panta extremismului sau al siguranței excesive în propriile decizii. PSD-ul spre exemplu nu e un monolit ci o amalgamare de curente, interese și ideologii. PNL-ul la fel era compus din diferite tabere cu interese și viziune diferite. Pentru mulți asta sună a slăbiciune, dar în realitate existența unor astfel de diferență oferă posibilitatea ca acel partid să rămână relevant dincolo de 1 sau 2 cicluri electorale.

Ca o paranteză nu același lucru se poate spune despre USR, care este din păcate lipsit de viziuni aflate în competiție. Nu a fost așa dintotdeauna, dar epurările făcute în ultimii ani se cam văd acum în sărăcia de idei la clasicele ”fără penali” și taxe zero”.

Poate mai e ceva pe la PLUS, dar ca om care privește de la distanță nu se prea vede nimic.

Ei bine, alegerile din PNL de acum au arătat două tabere care au decis să scoată cuțitele. Nu m-ar mira să se lase și cu excluderi și rupere de partid, chestie care va slăbi PNL pe termen lung. Iarăși, asta e consecința polarizării inclusiv în interiorul PNL acolo unde din ce în ce mai des pare că ideea de negociere e sinonimă cu trădarea.

E tulburător ca un partid aflat la guvernare să treacă prin asemenea momente specifice unui mai de grabă unor partide aflate în degringolada de după pierderea alegerilor.

Interesul poartă fesul

Am mai scris de faptul că USR nu vrea să negocieze chestii cu unele partide. S-au definit ca fiind anti-PSD atât de puternic încât nu prea mai pot să negocieze nimic cu PSD. Destul de mulți de prin PNL au făcut același lucru: Cîțu era numai cu ”penali”, ”ciuma roșie” și ”spioni ruși” în gură până de curând deși guvernul condus de el e primul guvern PNL-ist cu ministru școlit la Moscova.

Acum ambele partide ar cam avea nevoie de PSD:

• PNL ar cam vrea să guverneze cu ei, dar mai pe șestache
• USR ar cam avea nevoie de ei să voteze moțiunea de cenzură.

Nu vă zic cât am râs văzând cum se agită de mama focului influencerii USR că nu vrea PSD să îi ajute să treacă moțiunea. Asta în timp ce USR declarase clar și răspicat că ei vor să guverneze în continuare cu PNL, dar fără Cîțu.

Nu știu câți dintre voi au realizat enormitatea: USR s-a dus la partidul pe care îl înjură (la propriu) de când s-au înființat ei și i-a cerut să voteze o moțiune care să îi ajute tot pe USR să dea jos primul ministru de la PNL (alt partid care înjură PSD). Dar în timp ce făcea asta tot USR spunea în gura mare că ei vor susține un prim ministru tot de la PNL cu care să facă alianță, dar nu Cîțu. Iar USR declara că PSD trebuie să facă asta pentru că sunt în Opoziție!

Deci PSD să ajute USR, pentru ca USR să iasă din rahat fără niciun fel de altă pretenție. PSD fiind partidul ăla pe care orice USR-ist îl urăște din suflet.

Cum ar fi fost însă ca USR să fi spus în 2019, după trimiterea lui Dragnea la pușcărie, ceva de genul: suntem dispuși să lucrăm cu PSD cât timp renunță la penalii din partid și ne ajută să construim o Românie mai bună.

Vi se pare imposibil? Păi tot Barna a zis așa:

Miza şi provocarea este capacitatea noastră pe fiecare bucată de sector să generăm proiecte suficient de consistente şi de închegate ca aceşti bani să poată fi cheltuiţi. Nu vorbesc de corupţie, de porcării. Alea au rolul lor, sunt marginale în realitate. Nu e o problemă. Problema este să poţi să absorbi aceşti bani”, a declarat liderul USR, Dan Barna. (sursă)

Cât de greu era să lase o portiță deschisă pentru ceva negocieri cu PSD dacă ajusese la concluzia că de fapt corupția nu e chiar așa mare problemă?

Nope, nu cu PSD, au preferat partidul pe seama căruia tot USR-iștii făceau glumițe în decembrie că sunt fasciști și râdeau de Șoșoacă.

Așadar puși să aleagă între un partid pragmatic, dar cu ceva probleme de corupție în trecut și un partid de extremă dreaptă, USR a ales extremismul. Însă nu a avut o problemă să stea la guvernare cu celălalte două partide pragmatice și cu probleme de corupție.

Dar uite că pragmatismul PNL a găsit echivalent în pragmatismul PSD și cele două partide au blocat moțiunea pentru moment. Cum a fost posibil așa ceva? Simplu:

1. USR a reușit să își impună singur niște limite și restricții dea dreptul bizare pe care tot ei și le-au încălcat, dar nu cu toată lumea, ci doar selectiv. Nu au vrut să negocieze cu PSD, dar au negociat cu AUR. Nu au vrut să se asocieze cu corupții de la PSD, dar stau în coaliție cu PNL și UDMR partide cu probleme istorice de corupție.
2. Cum vă spuneam, în PNL încă există resursele necesare pentru a colabora și negocia. Asta pare paradoxal si în ciuda taberei Cîțu, care prin declarațiile făcute de-a lungul timpului a reușit să antagonizeze puternic PSD. Dar legăturile de pe vremea USL încă există și iată că tabăra Citu beneficiază de pe urma taberei usl din partid. Asta e o notă către USR, care a avut grijă să se delimiteze de orice fel de punte de negociere cu PSD.

PNL probabil a promis chestii PSD-ului în timp ce USR nu a promis / negociat probabil nimic. Mi se pare fascinant cum USR a reușit sistematic să se sabotez singur:

• atât pe termen scurt (multe cuvinte grele aruncate spre PNL, îmi vine greu să cred că vor mai avea o guvernare liniștită cu ei)
• cât și pe termen lung – nu pot face parte dintr-o alianță cu PSD și la cum se desfășoară situația nici cu PNL nu vor mai putea colabora ca și soluție de durată. Asta înseamnă că își blochează singuri posibilitatea de a colabora cu partide care au reprezentat mai mult de 60% din electorat.

Interesul poartă fesul în general, dar mi se pare că USR nu face altceva decât să se izoleze și mai tare prin acțiunile lor. Strategia lor probabil e să mizeze pe faptul că vor prelua electorat de la PNL. Ei bine, vor avea o surpriză neplăcută pentru că USR nu are oameni care să atragă foarte mult din publicul PNL.

Nimeni nu pare interesat să negocieze

Dacian Cioloș a zis că poate ar fi bine ca USR să dea următorul prim ministru dacă mai ajung să coopereze. Apoi Rareș Bogdan a zis că PNL nu ar mai trebui să dea Ministerul Transporturilor și al Fondurilor Europene.

Astea două sunt declarații prin care fiecare parte încearcă să o antagonizeze pe cealaltă, dar și să își pună condiții foarte ridicate la care să poată renunța un pic mai târziu ca și o censiune în negocieri.

Nici PNL nu va accepta să cedeze postul de prim ministru, nici USR să cedeze două ministere care le-au aparținut. Dar la cum evoluează lucrurile niciuna dintre părți nu prea pare interesată de compromis. USR pare că acceptă ideea că vor sta în opoziție și vor crește acolo pentru a da o lovitură decisivă în 2024, în timp ce PNL ar cam vrea să guverneze singuri.

Nu știu cât de fezabile sunt cele două planuri, dar la o primă părere aș zice că niciunul partide nu va reuși să facă ce își propune având în vedere istoria ultimului an și ceva. Cele două partide par să se îndrepte către o stare de echilibru în care nu le va fi mai bine decât le-ar fi fost împreună, dar ambele par mulțumite cu rezultatul acesta.

Nu știu cum se va termina criza asta politică, dar știu că se pregătește drumul (conștient sau nu) pentru ceva mai mult autoritarianism și ceva mai mult extremism. Lucrurile nu au cum să iasă bine din povestea asta.

Poate ați auzit zilele astea, datoria guvernamentală a ajuns la 50% din PIB. Tot legat de subiectul acesta apare periodic prin social media o postare care arată că datoria publică a României crește sub guvernele liberale, gen asta:

https://www.facebook.com/100002316750038/posts/4046246288795890/?sfnsn=scwspmo

E oare adevărat că guvernările de dreapta duc la creșterea datoriei publice sau e doar întâmplare?

Guvernările de dreapta vs. creșterea datoriei guvernamentale?

Haiaideți în primul rând să mai luăm odată la purecat graficul acela de mai sus:

Graficul se referă la perioada 2000 – 2021. Pentru efect dramatic a fost adăugat și 2022, deși sunt într-adevăr șanse mari ca prognoza pentru 2022 să fie corectă.

La PNL avem așa:

• Putem observa că actualul Guvern PNL – USR și Guvernul PNL anterior (2019 – 2020) stau peste o perioada cu o creștere accelerată a datoriei publice (vorbim mai jos despre cauze).
• În perioada 2009 – 2012 Guvernul PDL (absorbit de actualul PNL) coincide iarăși cu o perioadă de creștere accelerată a datoriei publice (știu știu, dar vorbim mai jos despre cauze).
• Guvernul Tăriceanu e marcat separat de PNL. La vremea respectivă totuși PNL-ul lui Tăriceanu a guvernat o perioadă cu sprijinul PD (Guvernul Tăriceanu 1), o altă perioadă cu sprijinul tacit, dar nedeclarat al PSD (Guvernul Tăriceanu 2). E o situație ușor ciudată asta și sincer aș fi pus măcar primii 2 ani ca fiind liberali.
• Ar mai fi de menționat și perioada Guvernării Ponta când PSD + PNL = USL iar liberalii au fost practic la guvernare, chestie care nu e arătată în grafic. Și aici lucrurile sunt complicate pentru că miniștri ai finanțelor (ce ne interesează în discuția asta) au fost: Florin Georgescu (PSD), Daniel Chițoiu (PNL) și Ioana Petrescu (PSD). Dar șeful guvernului era de la PSD (Victor Ponta) și orientarea politică era de centru, deci ar fi predominant PSD, dar totuși nu e chiar 100% corect să spunem că doar ei.

Observațiile mele de mai sus complică destul de mult graficul așa că haideți să vedem cum ar arăta graficul ăsta dacă ne-am lua doar după orientarea politică a ministrului finanțelor. Și cu ocazia asta mergem și mai departe în timp (sursa graficului):

Cu galben avem perioadele în care ministrul finanțelor a fost de dreapta, în timp ce cu roșu sunt guverne de stânga / centru stânga predominand ale PSD.

Cum stau lucrurile așadar?

1. Se pare că datoria scade sub guvernele PSD sau rămâne la un nivel relativ constant. Excepția e 1995 – 1996, dar acolo avem 2 ani de creștere și de la un nivel foarte scăzut.
2. Sub guverne de dreapta datoria are într-adevăr tendința de creștere. Avem un prim episod în intervalul 1997 – 2000, apoi 2009 – 2014 și iarăși 2019 – 2021. Excepția e perioada 2005 – 2008 de data asta.

Știți cum se zice: prima dată e întâmplare, a doua oară e ghinion, dar a treia oară deja e clar că e ceva acolo care duce la situația asta. Acum întrebarea e ce anume? Am să iau câteva dintre cauzele posibile la analizat:

Au fost ani de criză

Aud frecvent chestia asta în discuții:

• în 2009 – 2010 a fost criză și doar ghinionul a făcut ca dreapta să fie la putere atunci.
• Iar în 2020 a venit pandemia, de aia a crescut datoria.

Problema cu argumentul ăsta e următoarea:

1. Între 1996 și 2000 nu a fost nicio criză globală care să ducă la creșterea datoriei, acolo a fost pur și simplu consecința acțiunilor guvernului CDR de dreapta.
2. În 2009 și 2010 a picat economia și am luat împrumutul de la FMI. De acord aici, dar totuși de ce a crescut datoria și în perioada 2011 – 2014? Între 2011 și 2014 avem o creștere cu 10% a datoriei publice. Cum mandatul e preluat de un ministru de finanțe PSD-ist datoria se stabilizează și începe să o ia în jos.
3. În trimestrul 4 din 2019 și primul trimestru din 2020 (când PNL era la putere cu Florin Cîțu Ministru al Finanțelor) datoria publică a României începuse să o ia în sus rapid deși nu începuse pandemia. Avem o creștere a datoriei publice de vreo 3% – 4% în 6 luni care nu poate fi atribuită pandemiei.

Scuzați graficul ajustat în Paint, dar e complicat cu screenshoturile.

Așadar datoria publică a României crește și în perioade de criză, dar crește și în afara crizelor sub guvernele de dreapta. Deci nu crizele economice globale sunt motivul pentru care crește datoria publică sub guvernele de dreapta. Atunci despre ce e vorba?

Două viziuni economice diferite

Keynesismul PSD

PSD și partidele de dreapta au avut istoric viziuni diferite în ceea ce privește felul în care se manageriază o economie.

PSD a fost adeptul (cel mai des) al școlii keynesiste / neo-keynesiste. Școala keynesistă de gândire consideră că o economie de piață se comportă destul de imprevizibil, numeroși factori putând împinge economia fie spre recesiuni adânci fie spre exuberanță nejustificată. Keynesiștii consideră că statul și ar trebui să intervină pentru a împinge economia de la spate în perioadele de recesiune, respectiv pentru a o încetini în perioadele de exuberanță pentru ca lucrurile să nu scape apoi de sub control.

Pentru a face asta keynesiștii se concentrează pe controlul cererii agregate dintr-o economie pentru că în doctrina keynesistă majoritatea recesiunilor apar ca urmare a unei scăderi a cererii.

În astfel de cazuri statul poate interveni și crește cererea din economie prin cumpărarea de bunuri și servicii. Altfel spus, când economia e în rececesiune statul se poate apuca de proiecte noi de infrastructură, poate da bani oamenilor (ex: ajutoare de șomaj) pentru a stimula cererea sau face alte lucruri pentru a suplini scăderea cererii private de bunuri și servicii. În felul ăsta firmele nu trebuie să dea afară oameni, pentru că vor primi comenzi de la stat.

Un exemplu bun e atunci când pică piața imobiliară și trage economia după ea, statul poate interveni și poate crea un program de construire de locuințe sociale. Astfel, constructorii care înainte ridicau blocuri pentru economia privată nu trebuie să dea afară oameni pentru că vor fi ocupați să contruiască locuințe sociale pentru stat. Între timp și cu ajutorul programelor guvernamentale recesiunea economică va trece și lucrurile vor reveni treptat la creștere economică.

Managementul eficient al cererii agregate într-o economie sub doctrina keynesistă poate conduce la o ”netezire” a creșterii economice, adică recesiunile să nu fie prea nasoale, dar nici perioadele de boom economic să nu fie prea intense.

Keynesismul e ok cât timp e aplicat în ambele direcții iar măsurile luate de guvern sunt temporare. Altfel spus, atunci când trece criza statul ar trebui să își retragă suportul și să reducă cererea de bunuri și servicii din economie în exces. În exemplul de mai sus, odată încheiată recesiunea și statul ar trebui să închidă sau să reducă programul de construire de locuințe sociale.

Mai mult, în perioadele de creștere economică statul ar trebui să tempereze avântul mediului privat crescând taxele. Banii încasați din acele taxe pot deveni rezerve cu care statul să poate interveni la următoarea criză. Politica e însă complicată așa că în practică treaba asta nu se prea întâmplă, ajungându-se astfel de situații în care statul joacă un rol din ce în ce mai însemnat în economie și ajunge la dimensiuni care îl fac teribil de ineficient.

O altă problemă cu keynesismul e că nu toate crizele economice pot fi rezolvate prin intermediul politicii fiscal-bugetare și prin managementul cererii agregate. Așa cum au demonstrat șocurile petroliere din anii 70 sunt situații în care crizele nu sunt cauzate neapărat de probleme pe partea de cerere, ci pe partea de ofertă. Recesiunea creată de șocurile petroliere nu putea fi combătută prin intermediul unei politici keynesiste, fiind necesare reforme structurale ale economiei pentru a depăși acel tip de criză.

Un alt aspect interesant e relația dintre politica fiscală și politică monetară sub keynesism. Keynesiștii intervin în economie iar acțiunile lor vor avea un impact asupra politicii monetare (ex: pot duce la accelerarea inflației sau la scăderea ei, pot crea lichiditate prea mare sau pot scoate lichiditate din piață etc.). Băncile centrale nu sunt neapărat ale keynesismului din cauza asta.

PSD a fost de regulă fidel acestui model de management al economiei prin intermediul cererii agregate. În perioada recentă cel mai bune exemplu de politică de management a cererii agregate au fost ”Wage led growth” practicat de PSD în perioada 2016 – 2019. Wage led growth a presupus creșterea veniturilor pentru populație prin intermediul creșterii salariului minim și a salariilor personalului din sectorul public (ex medici).

Asta a băgat bani în buzunarul românilor, ceea ce a stimulat consumul, adică cererea agregată de bunuri și servicii din economie. PSD a folosit cererea agregată pentru a manageria economia, chestie tipică keynesismului.

Neoliberalism / libertarianismul dreptei

Pe de altă parte dreapta românească a fost în permanență adepta neo-liberalismului. Neo-liberalismul e o filozofie economică axată pe o extindere cât mai amplă a principiului piețelor libere în toate ramurile economiei. Altfel spus, activitatea statului ar trebui să fie restrânsă cât mai mult iar locul lui ar trebui luat de mediul privat.

În teorie însă neo-liberalilor nu le place intervenția statului în economie, nici măcar în perioadele de criză, considerând că e nevoie de astfel de crize pentru a putea elimina actorii economici mai slabi / mai puțin eficienți de pe piață.

Pentru că nu le place intervenția statului neo-liberalii nu prea vor să folosească politica bugetar-fiscală pentru a scoate o economie din criză, lăsând astfel de ajustări economice sub jurisdicția politicii monetare practicate de banca centrală. Neo-liberalismul pune așadar considerabil mai mult accent pe scăderea dobânzilor pentru a face creditul mai ieftin, considerând că asta va scoate economia din criză (ie firmele se împrumută mai mult deci au bani de cheltuit mai mult și pot investi în capacitate mai mare de producție).

Din păcate chestia asta duce de multe ori la acumularea de datorii masive, atât în sectorul privat, cât și în cel public, chestie care în timp poate duce la altă criză.

Mai mult, pentru a putea stimula economia de piață neo-liberalii sunt adepții unei taxări cât mai scăzute.

Chestia asta duce la creșterea activității economice, dar în același timp limitează și spațiul de manevră al statului care nu are surse de finanțare atât de generoase la nevoie. Și care e problema? o să mă întrebați.

Problema e că inclusiv în neoliberalism se cere intervenția statului, dar de data asta doar pentru anumite sectoare și veșnic pe motiv că ”se pierd locuri de muncă altfel”. Reglarea pieței sub neoliberalism e sublimă, dar cam lipsește cu desăvârșire.

Dar taxele scăzute și intervențiile pentru a ”salva” anumite sectoare înseamnă că statul nu va avea bani pentru a finanța anumite servicii publice, iar acolo unde o va face acestea vor fi reduse și de proastă calitate. Iar cu ocazia asta vor apărea antreprenorii privați și vor spune că statul e ineficient și că mai bine s-ar privatiza acel serviciu public.

Nu știu dacă ați observat, dar prin fixația asta a neoliberalismului pentru piață și antreprenoriat, se stimulează considerabil oferta de bunuri și servicii, dar nu și cererea.  Altfel spus majoritatea politicilor neoliberale sunt țintite către partea de ofertă, de dezvoltare a capacității de producție și ofertei de bunuri și servicii.

Dar cine să consume toate aceste bunuri și servicii? Păi teoria neo-liberală zice că toată bunăstarea asta va ajunge și la consumatori. Aici trebuie spus că statul neoliberal stimulează totuși consumul, dar o face prin singura modalitate în linie cu doctrina: prin scăderea taxelor și a impozitelor.

Din nou, problema e că poți face până la un punct, dincolo de care nu prea mai ai ce scădea. Ce se întâmplă atunci?

Ei bine, se stimulează creșterea pe datorie, adică finanțarea cheltuielilor publice și private prin creditare excesivă. Să nu ne înțelegem greșit, creditul e necesar pentru orice economie sănătoasă, dar sub neoliberalism creditarea devine principalul motor al creșterii economice și al bunăstării populației…iar asta e periculos, pentru că duce la bule speculative.

Așadar ce sună bine în teoria neoliberală în practică nu prea funcționează și ne alegem cu o economie cu capacitate de producție mai mare decât ce poate consuma și cu datorii uriașe. Sună cunoscut?

Păi e bine o să îmi spuneți, de ce nu exportă surplusul? Păi ca să poți exporta surplusul trebuie să aibă cine îl cumpăra. Dar dacă toată lumea are supra-capacitate de producție cine să mai cumpere? Și aici apar problemele: toată lumea ar vrea să exporte către țările bogate, dar puțini o pot face.

Poți concura cu exporturile Germaniei sau ale Chinei? Baftă!

Ar mai fi o chestie specifică neo-liberalismului: există o adevărată obsesie în rândul neo-liberalilor pentru reforme. Tot ce ține de stat trebuie reformat, piața muncii trebuie flexibilizată (prin eliminarea protecției pentru angajați), serviciile publice trebuie privatizate, taxele trebuie reduse (reformă fiscală) etc. Chiar și când s-a terminat o reformă, trebuie începută alta, pentru că reforma și dezmembrarea serviciilor publice par adânc înrădăcinate în doctrina neoliberală.

Apropo de asta, eu toată viața mea am auzit de nevoia de a face reforme în România, nu cred că e guvern de dreapta care să nu fi spus asta.

Pe scurt: dacă keynesiștii încearcă să managerieze ciclurile economice prin cererea agregată într-o economie, neo-liberalii încearcă să o managerieze prin intermediul ofertei agregate.

CDR-ul din perioada 1996 – 2000, PNL / PD din 2005 – 2008, PDL-ul în 2009 – 2012, USL-ul din 2013 – 2014 și PNL-ul (+USRPLUS) din 2019 – 2021 toate au urmat rețeta filozofică de mai sus. CDR-ul și PDL-ul au ajuns la groapa de gunoi a politicii după ce au aplicat programul lor de reforme.

Chiar și perioadele de exuberanță din 2006 – 2008 au fost finanțate masiv prin creditare, nu neapărat prin creșterea veniturilor populației. Cam aceiași chestie se întâmplă și de când a preluat PNL puterea în 2019: dobânzi la minime istorice, programe guvernamentale de stimulare a creditării pentru firme și insistență multă pe dereglementare.

Sistemul de taxare al României

O parte foarte importantă a discuției despre creșterea datoriei publice e legată de felul în care statul român se finanțează. Așa cum probabil ați înțeles din notițele de mai sus avem două feluri prin care statul își finanțează activitatea:

• taxe și impozite
• împrumuturi

Ce mi se pare foarte important în discuția asta, dar nu prea aud des e că actuala structură a sistemului de impozitare din România e parte din motivul pentru care diferența dintre guvernele de stânga și cele de dreapta e atât de evidentă.

Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe execuția bugetară a României o să puteți vedea acolo de unde vin banii care finanțează statul român. Dacă ar fi să îi veniturile statului după tipurile de impozite ne rezultă următoarea împărțire:

În dreapta e suma încasată în milioane RON, în stânga e % din total venituri reprezentat de acea sursă de venit.

Acum haideți să ne gândim un pic la ce am scris mai sus legat de cele două doctrine economice folosite (keynesism vs. neo-liberalism) și măsurile luate în practică de guvernele României.

Keynesismul PSD-ului a presupus:

• creșterea salariului minim pe economie – asta a dus la creșterea veniturilor la bugetul de stat din impozit pe venit iar o altă parte s-au dus la contribuțiile sociale (CAS, CASS, șomaj etc.).
• Venitul adițional din creșterea salariului s-a dus în mare parte a dus de asemenea în consum. România are două taxe importante pe partea de consum: TVA-ul și accizele. Deci stimularea consumului a dus la creșterea încasărilor din TVA și accize.

Neo-liberalismul a presupus:

• tăierea salariilor bugetarilor în 2009 cu 25% și eliminarea unor sporuri. Asta a dus la scăderea încasărilor la buget din impozit pe venit și contribuții sociale. Reformele din perioada CDR au făcut fix același lucru: numeroase firme de stat închise, șomeri mulți, evident că au scăzut veniturile populației.
• Scăderea salariului a dus și la diminuarea puterii de cumpărare și a cererii de bunuri și servicii, ceea ce a condus la scăderea încasărilor din TVA și accize. Încasările din TVA și accize au crescut doar în perioadele de diminuare a taxelor și impozite, doar că au fost afectate de …scăderea taxelor și a impozitelor. Altfel spus, și când cresc încasările, ele vor crește cu mai puțin decât PIB-ul pentru că taxele și impozite au fost diminuate.

Contează atât de mult chestia asta? Păi dacă ne uităm la cifrele de mai sus se pare că încasările din TVA și accize au reprezentat 61% din total venituri bugetare în 2019. Dacă adăugăm și contribuțiile plus impozit pe venit ajungem la 69,2%. Asta înseamnă că mai bine de 2/3 din total venituri vin din taxe pe consum și pe salarii.

Dar neo-liberalii nu sunt fani taxe pe consum sau crescut salarii (că sunt în sistemul bugetar sau în cel privat) iar măsurile luate de ei diminuează astfel de încasări.

Iată cum arată vizual distribuția veniturilor care cresc prin stimularea consumului și creșterea salariilor:

Practic ce vedeți cu roșu, portocaliu (2 nuanțe) și bucata albastră reprezintă venituri care au crescut odată cu creșterea salariilor și a consumului (2016 – 2019), dar care au scăzut în perioada 2009 – 2011 când au venit ajustările guvernului Boc.

Fac o paranteză aici: când mediului privat îi merge bine, ar trebui să plătească mai mulți bani ca impozit pe profit, pentru că profitul e mai mare. Ei bine, știți cât reprezintă plățile de impozit pe profit ale firmelor din România?

Răspunsul e bucata aia cu galben, adică 13,8%.

Aici intră multe IMM-uri (cele care nu plătesc impozit pe micro-intreprindere), firmele mari românești și toate multinaționalele. Da, da, tot impozitul pe profit plătit de toate firmele astea, inclusiv de multinaționalele cu cifre de afaceri de miliarde e 13,8% din total venituri, în timp ce accizele și TVA-ul suportate de populație reprezintă 61%.

Revenind la problema noastră: de ce rămâne datoria publică la un nivel sustenabil sub PSD, dar crește sub guvernele de dreapta neo-liberale?

Pentru că sistemul de impozitare al României e contruit predominant pentru a lua bani de la populație, nu de la patroni sau multinaționale. Așa că atunci când crește consumul și cresc salariile sub PSD cresc și încasările la bugetul de stat.

Când PD / PDL / PNL iau măsuri economice care duc la scăderea consumului și a salariilor în economie atunci și încasările bugetare se duc în jos. Dar ce să facă un guvern de dreapta? Să crească taxele? Nu, mai de grabă se împrumută decât să le crească așa că normal că va crește datoria publică.

O altă paranteză, când totuși dreapta trebuie să crească taxele pentru că nu mai dă nimeni împrumuturi țării, nu vor crește taxele capital (impozit pe profit, impozit pe dividende etc.) ci taxele pe consumul populației (adică accize și TVA).

Consecința acestei acțiuni e că guvernele de dreapta făcând asta își vulnerabilizează și mai mult sustenabilitatea propriilor finanțe (aruncă țara în recesiune și mai adâncă), dar și pregătesc terenul pentru încasări mult mai mari pentru când economia va reveni (adică sub PSD, pentru că după o guvernare de dreapta vine de regulă una a PSD). Ironic, nu?

Dreapta neo-liberală eliberează drumul și face ca PSD-ul keynesist să aibă finanțe publice sănătoase.

Ar fi procedat PSD altfel?

Sunt mulți care spun că acel grafic de mai sus cu datoria e influențat de faptul că dreapta a avut ghinion și a prins ani de criză economică globală și apoi de pandemie (cu criza economică aferentă). Dacă PSD ar fi fost la putere în acel moment ar fi pățit același lucru și ar fi crescut datoria publică și sub ei spun ei.

În primul rând trebuie subliniat că nimeni nu poate spune cu certitudine cum s-ar fi desfășurat lucrurile dacă PSD ar fi fost la putere în 2009 – 2012 sau 2020 – 2021. Putem specula, dar nu avem de unde să știm cu certitudine.

Însă, dacă ne uităm un pic pe istoria ultimilor 30 de ani observăm că PSD s-a folosit constant de doctrina keynesistă. Am avut scăderi de taxe (sub Ponta) și niște măsuri cam neoliberale sub Orlando Teodorovici, dar nu s-a abătut foarte mult de la matcă. E destul de cert că există o oarecare constanță în felul în care au fost abordate lucrurile de-a lungul timpului ceea ce mă face să cred că ar fi procedat la fel  și în cele două perioade de criză.

Ar fi înseamnat asta că ar fi evitat PSD creșterile datoriei publice în 2009 și 2020?

Probabil că nu. Dl. Tăriceanu a lăsat economia extrem de vulnerabilă ceea ce înseamnă că foarte probabil împrumutul de la FMI era inevitabil. Deci da, în 2009 ar fi crescut datoria. Dar aici apar diferențele, cel mai probabil ajustările luate de PSD nu ar fi fost atât de drastice precum cele ale PDL. E greu de crezut că PSD ar fi acceptat scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor (contrar doctrinei keynesiste). Iar asta ar fi făcut ca economia să nu se ducă atât de mult în jos iar revenirea de după ar fi fost ceva mai ok și ar fi venit mai rapid.

Altfel spus, nu cred că datoria ar fi crescut atât de mult în 2009-2010 sub PSD și probabil economia și-ar fi revenit mai rapid din recesiune. Panta descendentă a datoriei publice ar fi început mai rapid.

Dar dacă era PSD la putere în 2020 în perioada pandemiei?

Am mai scris pe aici, doar 1,6% din PIB s-a dus pe ajutarea economiei sub guvernul PNL în 2020. O mare parte din creșterea datoriei nu are treabă cu ajutatul economiei ci e rezultatul măsurilor proaste luate de guvernul liberal între care și decizia (deliberată) de a amâna încasarea de taxe și impozite inclusiv de la companiile care au făcut profit în perioada pandemiei.
S-ar fi descurcat PSD mai bine? Cel mai probabil da, dacă e să ne gândim că au reușit să rămână prudenți din punct de vedere fiscal timp de aproape 3 ani. Pentru a se încadra în ținta de deficit guvernele PSD au luat tot ce se putea lua de la companiile de stat, dar cum ne cum au reușit.

Atunci când au ieșit de la guvernare deficitul bugetar era de 2,62% cu 3 luni rămase din an. Încadrarea în ținta de 3% devenise dificilă fără introducerea unor noi taxe, iar asta părea că nu se va întâmpla. Așa că cel mai probabil deficitul ar fi sărit ușor de 3% în 2019 dacă PSD rămânea la putere. Până la finalul anului însă deficitul era 4,62%, guvernul PNL adăugând 2% din PIB în doar 3 luni, față de 2,6% în 9 luni sub PSD.

Una peste alta, cam totul indică spre un guvern PSD mai conservator din punct de vedere fiscal și mai strâns la pungă decât cel PNL.

Revenind la dilema articolului: ar fi crescut datoria publică sub PSD în 2020? Cel mai probabil ar fi crescut, dar mult mai puțin decât sub guvernul PNL iar datoria s-ar fi stabilizat mai rapid și la o valoare mai mică.

Rezumat

Datoria publică a României nu crește sub guvernele de dreapta din întâmplare. Principalele surse de finanțare ale statului sunt taxele pe consum, astfel încât cine stimulează consumul va încasa mai multe venituri din taxe și impozite. Iar acel cineva e de regulă PSD prin politici de management a cererii agregate din economie.

Partidele de dreapta stimulează oferta mai de grabă și împing tăieri de taxe și impozite, chestie care duce la acumularea de datorii și exacerbarea creditării. Când nimeni nu mai vrea să împrumute statul atunci taxele care sunt crescute de guvernele de dreapta sunt cele asupra populației, nu asupra firmelor. Chestia asta inevitabil e nepopulară și duce la probleme politice, dar și deschide drumul pentru managementul cererii agregate prin stimularea consumului de către PSD în următorul ciclu politic.

Altfel spus, există logică și consistență în acțiunile PSD și ale guvernelor de dreapta iar felul în care s-au luat decizii în ultimii 20 – 25 ani de ani a fost în linie cu cele două mari doctrine economice prezentate mai sus.

Așadar creșterea datoriei publice sub guvernele de dreapta nu e întâmplare, e rezultatul firesc al politicilor neoliberale.

A apărut săptămâna trecută o listă cu obiectivele și reformele asumate de Guvernul României pentru a primi bani de la Uniunea Europeană în cadrul Planul Național de Redresare și Reziliență.

Documentul e relativ scurt și neașteptat de vag (pentru cei curioși las sursa aici). Chiar și așa însă îmi pare destul de clar noua listă de reforme va deveni o piatră de moară destul de grea pentru România și actualul Guvern.

De ce s-au băgat cei de la PNL și USR în chestia asta? Păi pot să dau cu presupul și eu:

• E posibil ca situația finanțelor publice românești e mai gravă decât lasă guvernul să se înțeleagă iar acești bani sunt similar cu o tranșă de împrumut de la FMI.
• Poate au considerat că ăștia sunt bani mai ușor de luat și cu mai puține constrângeri față de fondurile europene.
• Sau câte ceva din amândouă motive.

Ce reforme și-a asumat Guvernul? Păi documentul vorbește despre:

• Pensii
• Politică fiscală
• Companii de stat
• Salarizare a bugetarilor
• Administrație publică
• Justiție
• Bancă de investiții
• Transport și politică verde
• Energie verde
• Altele

Spuneam că lista e scurtă și vagă. Puteți să citiți singuri documentul sau să vă uitați sau pe lista făcută de Hotnews.

Am să fac și eu un rezumat al principalelor reforme asumate iar azi vreau să vă vorbesc despre primul punct de mai sus: Pensiile.

Ce propune Guvernul PNL-USR

Ce propune Guvernul? Păi să vedem:

Expenditure with pensions is kept at similar levels – no adhoc increase in pensions in the short- to medium-term are longer envisaged
Increased equity adequacy for minimum pension recipients through targeted pension increases to allow them to go
above the poverty line
A new system based on a stable pension benefit formula and an automatic indexation of pensions are introduced, while the correction index is eliminated

Se dorește așadar trecerea către creșteri ale pensiilor prin indexare cu inflația, cu excepția acelor pensii care sunt sub nivelul de sărăcie.

Probabil vă gândiți că sunt puține pensiile de genul ăsta, nu? Că dar tot auzim de pensii mărite tot timpul, nu? Mmm…nu chiar. Iată ce spune chiar doamna Turcam, actual Ministru al Muncii:

“În România pensiile sunt foarte mici, salariul minim este foarte mic şi, în general, nivelul sărăciei este unul îngrijorător. Şi vă dau şi câteva cifre: avem peste 900.000 de pensionari plătiţi cu pensia minimă socială;avem, de asemenea, 5 milioane de pensionari din sistemul public de pensii cu o pensie medie de 1.500 de lei şi avem 2,7 milioane de pensionari cu pensie până în pensia medie. Deci sistemul de pensii este unul care nu le permite milioanelor de pensionari cu nivelurile menţionate de pensii să trăiască într-un mod decent”, a declarat Raluca Turcan vineri, la Râmnicu Vâlcea. (sursă)

Haideți să facem un rezumat al declarației:

• 0,9 milioane pensionari plătiți cu pensia minimă socială – ei nu vor avea pensia înghețată.
• 5 milioane de pensionari cu o pensie medie de 1.500 lei
• 2,7 milioane de pensionari cu pensie mai mică decât valoarea medie.

Sunt două lucruri șocante la declarația de mai sus:

1. Cât de mici sunt pensiile majorității pensionarilor
2. Că oamenii de la Digi24 care au preluat declarația nu s-au deranjat să vadă dacă acele cifre au sens.

În realitate erau 5,128 milioane de pensionari iar pensia medie era de 1.500 RON conform INS în 2020.

Vreo 2,7 milioane au pensia sub valoarea medie de 1.500 de lei.

Acum haideți să înțelegem ce și-a asumat Guvernul:

• Vor crește pensiile de acum încolo ceva mai mult pentru cei 0,9 milioane de oameni.
• Restul de 4,3 milioane de pensionari vor beneficia de creșteri raportate la inflație și cam atât.

Așadar cei 2,7 milioane de oameni cu pensii sub 1.500 RON vor trebui să continue să trăiască cu cât pot, dar se pot consola cu ideea că le va crește pensie cu 2% – 3% pe an.

Dar doamna Turcan este îngrijorată și știe că oamenii aceia trăiesc în sărăcie. Ce face în calitate de ministru de resort? Nimic! Clasicul ”thoughts and prayers” al americanilor, adică un fel de ”urmăresc cu atenție și îngrijorare”.

Pensii speciale

Dar scrie oare ceva în PNRR despre tăierea pensiilor speciale? Că doar PNL și USR au marșat în campania electorală fix pe treaba asta. Păi cică:

Special pensions are streamlined to the degree allowed by the Constitution

Adică vor face și ei ce îi lasă Constituția. În alte cuvinte: pensiile speciale rămân speciale. Oricum, nu există apetit pentru a face ceva în privința acestor pensii. Iată ce zice de pildă dl. Stelian Ion de la Ministerul Justiției:

Ştim foarte bine, au fost încercări de-a lungul timpului, am tras semnale de alarmă de-a lungul timpului să nu se creeze această iluzie în spaţiul public şi să nu se hrănească acest discurs că aceste pensii pot fi eliminate în totalitate. Aceste pensii de serviciu sunt protejate de Constituţie şi de deciziile Curţii Constituţionale”, a declarat Stelian Ion, la Ministerul Muncii. (sursă)

Am râs când am citit declarația aia venind de la un om din USR care și-a făcut campanie electorală pe tăierea pensiilor speciale, care a depus proiect de impozitare cu 90% a lor, postări pe Facebook. Au râs de ”statul paralel” al lui Dragnea, dar cei din USR au inventat la rândul lor o realitate alternativă din ce îmi dau seama.

Aceeași situație și la PNL unde s-a spus răspicat că anumite categorii (ex militarii) nu își vor pierde pensiile speciale.

Așadar rămâne cum am stabilit:

• pensiile speciale rămân pe loc sub Guvernul PNL-USR, cum au rămas și sub cel PSD.
• pensiile mici vor fi în continuare mici. În tot timpul ăsta doamna Turcan va continua să plângă de milă pensionarilor.

Ca fapt divers: nu spun că pensiile speciale sunt bune sau rele, pot găsi argumente pro și contra pentru ele. Nu aș vrea să văd un militar care a fost în Afganistan și care poate omorî un om doar cu mâinile făcând foamea, dar nici nu pot să înțeleg cum poate o persoană să iasă la pensie din Poliție la 42 de ani cu pensie de 13.000 RON. Și apoi să fie angajată la partidul / coaliția care promite tăierea pensiilor. Plus pensii de 20.000 RON pe lună, serios, cât au avut salarii oamenii ăștia ca să aibă pensie de 20.000 RON / lună?

Și tot ca fapt divers, nu suntem singurii cu pensii speciale din UE, mai sunt și alții care cheltuie chiar mai mult decât noi. Diferența e că ei și strâng mai mulți bani la buget.

Când și cum ies românii la pensie?

Revenind însă la PNRR, iată câteva alte chestii interesante:

New fiscal incentives to extend the working life beyond the normal retirement age are introduced
Early exit pathways to retirement are eliminated
Retirement age linked with the gains in life expectancy for both men and women by 2035 the latest

Măsurile astea trei au ca scop evitarea ieșirii oamenilor din sistem prea devreme. Altfel spus: vârsta medie la care se va ieși la pensie va crește în baza măsurilor astea.

Teoretic astfel de măsuri sunt binevenite. Practic aveți mai sus un exemplu de ieșire din sistem la 42 de ani cu o pensie imensă. Punctul 2 fix la cazurile alea trebuie să se refere. O va face? Va lua Guvernul astfel de măsuri? Sunt sceptic și mă aștept ca măsurile de mai sus să fie aplicabile populației generale nu și celor de la MAPN, MAI, SRI și altor ”speciali”.

Și apropo de asta, mai e o modalitate prin care România pierde angajați: emigrarea! Ce vedeți mai sus va împinge și mai tare oamenii să caute să emigreze. Nu pentru că în Vest se pot pensiona mai devreme ci pentru că în Vest pot face bani cât să trăiască decent apoi la pensie.

Ce nu înțeleg cei de la PNL și USR e faptul că românii spre deosebire de nemți sau francezi ajung la pensie cu greu. Românul tipic ajunge la pensie bolnav și obosit după 30 – 40 de ani de muncă. Sistemul medical românesc nu îi permite să se trateze cum trebuie așa că românul ignoră cât poate de mult probleme. Odată ajuns la pensie acele probleme nu mai pot fi ignorate. Toți anii grei de muncă din România se văd apoi la pensie.

Un om de 65 de ani ieșit la pensie în România a avut o viață mult mai grea decât unul de aceeași vârstă din UK, Germania sau Franța.

Împingerea vârstei de pensionare nu îi va ajuta pe acești oameni, dimpotrivă, le va face viața un coșmar pentru că pe lângă problemele medicale se vor lupta și cu probleme în a găsi loc de muncă la o vârstă înaintată.

Sunt enorm de mulți oameni care între 55 și 65 de ani nu prea mai reușesc să găsească sau să țină locuri de muncă stabile pentru că angajatorii vor oameni tineri fără probleme de sănătate.
”Daniel, exagerezi, nu sunt chiar așa de rele lucrurile”

Exagerez pe dracu, văd cu ochii mei lucrurile astea în micile orașe ale României, acolo unde generația părinților mei se chinuie și trage cu dinții să ajungă la vârsta de pensionare.

Nimic însă pe tema asta de la Guvern sau de la ”specialiștii” lor.

Pilonul II are nevoie de ajutor

O chestie relativ ciudată în documentul ăsta pe partea de pensii e următoarea:

Improved sustainability for the second pillar by reverting back to some of the earlier provisions, digitising the system and allowing for a more diversified asset allocation to increase investments in the local market

Practic Guvernul vrea să reverseze niște modificări de legislație în privința pensiei Pilon II. Care modificări?

Nu știm, că nu a considerat suficient de important să ne și spună.

Singura la care mă pot gândi eu e creșterea contribuției la Pilonul II, contribuție care a scăzut sub guvernele PSD. Problema e următoarea: PSD a luat măsura asta pentru a acoperi din deficitul sistemului public de pensii. Dacă Guvernul PNL-USR decide să crească acea contribuție către Pilon II fără să crească impozitul atunci va trebuie să mute mai mulți bani de la cotizația de stat. Dar asta va adânci deficitul la fondul de pensii de stat.

Se pot face niște simulări și se poate face o mărire graduală a contribuției la Pilon II, dar nimic spectaculos din ce îmi dau eu seama în următorii câțiva ani.

O altă chestie importantă făcută de PSD și care ar putea fi reversată e structura comisioanelor încasate de administratorii de fonduri de pensii. Sper să nu se întâmple totuși pentru că treaba asta va lua miliarde de lei din bani de pensie ai românilor. Am scris despre structura de comisioane (aici sau aici)a fondurilor de pensie într-o postare separată, dacă vreți să citiți mai multe.

Faza aia cu ”digitising the system” e bizară pentru că nu există un sistem propriu zis. Fiecare administrator de fond de pensii are propriul site și propriul sistem de administrare. Nu știu ce a vrut să spună autorul aici.

Ultima parte îmi dă un pic de emoții ca să vă spun sincer, adică aia cu ”diversified asset allocation”. Problema e așa: Fondurile de pensii bagă foarte mulți bani în obligațiuni guvernamentale (mai ales ale statului român) și destul de puțini bani în acțiuni la bursă.

Citind treaba aia de mai sus eu înțeleg așa: vrem să permitem fondurilor de pensii să investească bani în chestii mai diverse în România. Dar nu îmi e clar ce vor să spună: nimic nu împiedică fondurile de pensii să bage bani în bursa românească de exemplu. Problema e că nu prea vor. De ce? Pentru că sunt puține firme listate, lichiditatea în piață e puțină, oportunitățile de creștere sunt puține. Așa că fondurile de pensii bagă bani pe bursele străine. Uneori o fac bine, alteori dau chix grav.

Sau se referă oare la altceva? Păi e posibil să se refere la asta:

În sfârşit, avem bani de autostrăzi: fondurile de pensii Pilon II vor putea investi 2 mld. euro în infrastructură. (sursă)

„Diversificarea portofoliului investiţional al fondurilor de pensii private din România ne apropie de practica fondurilor de pensii private din ţări cu tradiţie îndelungată în acest domeniu. Este un demers bine-venit în condiţiile în care Bursa locală devine tot mai mică în raport cu activele care se strâng în fondurile de pensii private“, spune Radu Crăciun, preşe­dinte al Asociaţiei Pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR) şi director general al BCR Pensii. Asftel, includerea de noi clase de active mai puţin corelate cu cele deja listate va duce la un management mai bun al riscului şi va permite şi eventuala finanţare a sectoarelor economice ne-listate la bursă. Merită notat că aceste clase de active dau randamente pe termen lung, motiv pentru care impactul asupra randamentelor nu va fi imediat, spune el.

Seamănă exprimarea din documentul Guvernului și articolul de mai sus? Cam seamănă un pic așa. Asta e o idee pe care o tot văd aruncată în piață: fondurile de pensii să bage bani în Parteneriate Publice Privat.

De ce? Pentru că nu prea mai au unde să investească banii. ”Și ce e rău în asta?” o să mă întrebați.

Păi haideți să punem lucrurile în perspectivă:

Statul dă banii de CAS unor firme private pentru a investi. Același stat vrea să construiască o autostradă. Cea mai eficientă chestie pe care o poate face e să contruiască acea autostradă din banii colectați din taxe și impozite. Acei bani au cel mai redus cost de finanțare.

Dacă nu au bani destui statul se poate împrumuta. Fondurile de pensii cumpără datorie a statului român masiv: între 65% și 75% din totalul banilor investiți de fondurile de pensii merg pentru a cumpăra datoria statului.

Practic statul dă bani fondurilor de pensii pentru a se împrumuta apoi de la acele fonduri de pensii cu dobândă. Dar nu, asta nu e suficient. Acum fondurile de pensii vor să se bage și în Parteneriate Public Privat. Altfel spus, nu doar să finanțeze ci să și devină proprietare de autostrăzi.

Repet: statul dă bani fondurilor de pensii să îi administreze, iar fondurile de pensii cu acei bani devin proprietari de active în România. Dacă știți un pic de istorie atunci genul ăsta de chestie nu o să vă placă probabil. Dacă nu vă pasionează istoria atunci merită citit măcar așa în mare despre Afacerea Strousberg.

Statul român nu se pricepe la Parteneriate Public Privat. Dacă se ajunge la așa ceva tare îmi e teamă că statul român va plăti din proprii bani fonduri de pensii care să dețină active strategice ale României. Ceea ce nu e ok nici pentru stat nici pentru cei care au bani în fondurile de pensii. E ok în schimb pentru administratorii fondurilor de pensii care vor face o gălăgie de bani din comisioane.

Ah, apropo de asta, de ce e nevoie de astfel de ”diversificări”? Că parcă totul mergea super bine cu fondurile astea. Curgea prin presă cu comparații și laude la adresa randamentului superior al Pilonului II.

Nu cumva estimarea mea că randamentul real al fondurilor de pensii e pe la 2%-3% e adevărată? Dacă ar fi totul frumos cum zic fondurile de ce nevoia asta de a se băga în Parteneriate Public Privat?

Efectul politic al acestor măsuri

Nu e greu de anticipat ce se va întâmpla din punct de vedere politic. În programul electoral al PNL se vorbea de o creștere a punctului de pensie de 26,7% până în 2024.

În schimb se pare că vor fi indexări cu inflația pentru majoritatea pensionarilor. Ba au și reversat creșterile deja publicate prin lege de pe vremea Guvernului PSD.

Altfel spus Guvernul PNL-USR nu are mandat politic pentru a face aceste modificări. Modificările de mai sus nu au fost parte niciodată din programul lor electoral iar votul populației a fost acordat pe alte teme și priorități.

Cu toate astea, din cele două partide PNL va ieși mai șifonat din povestea asta. Există deja o ură viscerală în rândul votanților USR față de pensionari, așa că aceste măsuri nu va afecta partidul foarte tare în mod direct. Pentru PNL însă lucrurile sunt mai complicate pentru că PNL are un electorat mult mai divers și împrăștiat geografic, inclusiv în zonele rurale unde măsurile astea vor lovi grav populația.

Dacă vor decide să meargă mai departe cu treaba asta în 2021/2022 atunci Guvernul acesta are șanse mari să pice cu mult înainte de termen.

Alegerile parlamentare din 2020 vor rămâne cunoscute probabil în istoria PNL drept alegerile în care au ratat o șansă istorică.

Politica românească e una a oamenilor înfometați, iar strategiile pe termen lung par să lipsească de la marile partide. Așa că nu e de mirare că PNL s-a grăbit să intre la guvernare în ciuda faptului că lucrurile nu arătau bine pentru ei nici înainte de pandemie nici după ce devenise clar că pandemia e o problemă.

De ce intrarea la guvernare a fost o idee proastă

Imediat după alegerile prezidențiale cei de la PNL erau foarte încrezători în faptul că vor putea da jos guvernul PSD și vor reuși să forțeze alegeri anticipate. Popularitatea președintelui și imaginea șifonată a PSD (Dăncilă – Dragnea) au contribuit la ideea că PSD e slab și va pica la o moțiune de cenzură, deschizând calea pentru alegeri anticipate.

Mulți oameni erau de acord cu asta și împingeau ideea că acela era momentul perfect pentru alegeri anticipate. Pentru a justifica chestia asta, publicului s-a spus că PSD nu mai este reprezentativ pentru alegerile votanților având în vedere că la alegerile europarlamentare și cele prezidențiale scosese scoruri slabe. Evident că ideea asta era o prostie, la prezidențiale se votează omul, nu partidul iar la europarlamentare s-au votat oameni care să meargă în Parlamentul European.

Dar la PNL era foamete de putere mult prea mare pentru a mai ignora consecințele. Așa că PNL mers pe moțiunea de cenzură iar Guvernul PSD-Dăncilă a picat. Asta demonstra că PNL poate forța alegerile anticipate, nu?

Nu, de fapt PNL a picat în capcana de la ciclul anterior de alegeri: a dat voie PSD să se regrupeze în opoziție în anul anterior alegerilor, dar păstrând controlul asupra Parlamentului pentru a bloca orice tentativă de alegeri anticipate. Dacă citiți știrile de dinainte de pandemie se vede destul de clar că șansele PNL de a organiza alegeri anticipate au fost spre zero în permanență. Scriam asta într-un articol din octombrie 2019:

Pe termen scurt nu văd ca alții PSD dizolvat. PSD se poate retrage acum în opoziție dacă vrea și de acolo să dea în cine o vrea să ia puterea. E suficient să lase PNL și Pro România să încerce să guverneze și să le pună piedici pe unde pot. Ar putea practic să șicaneze Pro România așa cum o făceau și ei până acum.

Ludovic Orban însă și echipa lui nu au mai avut răbdare, tentația pe termen scurt era mult prea mare pentru a se gândi la consecințele pe termen lung. Ca să fim corecți față de Ludovic Orban, e posibil ca acesta să fi pierdut șefia PNL dacă nu intra la Guvernare. Tot din articolul din octombrie 2019:

Moțiunea nu ar fi trecut și fără largul concurs al lui Ludovic Orban, omul care are nevoie disperată de o victorie politică pentru a rămâne relevant. Băiatul ăla de la televizor îi suflă în ceafă și știe că un pas greșit îl poate costa conducerea partidului. Și din păcate nu are mare lucru cu care să se mândrească în anii ăștia de politică.
…
Pentru PNL ar fi fost o idee mult mai bună să lase Guvernul Dăncilă în continuare în picioare. PSD cu Dăncilă ar fi fost un sac de box bun în care PNL putea să lovească fără să îi fie teamă că va păți ceva.
Moțiunea putea fi servită în martie 2020 atunci când și anticipatele erau o posibilitate. Dar probabil că Ludovic Orban a simțit că nu va prinde martie 2020.

Ce predicții făceam atunci? Iată:

Da, vor fi la butoane și vor putea asigura resurse pentru primarii lor la alegerile locale. Dar riscă să piardă din scorul electoral la alegerile parlamentare. De ce? Pentru că va propune oameni precum Florin Cîțu la Finanțe. Iar dacă vă uitați ce propuneri are Florin Cîțu veți înțelege că Guvernul PSD – Dăncilă era prudent pe lângă ideile dânsului.
Vor fi multe greșeli și multe controverse pentru PNL dacă va intra la guvernare. Iar electoratul urban bogat nu îi va ierta. Bugetarii, la rândul lor, se vor încolo în spatele Pro-România pentru a fi protejați de PNL și USR.

Nu am anticipat în octombrie 2019 apariția pandemiei și gafele monumentale făcute de PNL ca urmare a acesteia. Dar cred că îmi poate fi iertată scăparea asta, nu?

Ce a făcut PNL la guvernare?

Ce a urmat ați trăit și văzut și voi:

• deficitul bugetar pe 2019 s-a dus la 4,6% sub guvernul PNL (apropo de ce spuneam ai sus de ministrul de finanțe)
• Au făcut programul Prima Casă muci de își permit doar oamenii cu bani să ia credite
• Au amenințat tot timpul, inclusiv în timpul pandemiei, că vor da afară bugetari, în timp ce ei angajau bugetari în draci.
• Au dat vina pe oameni că lucrează la negru, nu pe firme că nu le fac actele sau că nu plătesc taxele.
• Au zis că dau măști gratuite persoanelor cu venituri reduse. Evident că nu au dat.
• Au promis ajutor firmelor lovite de pandemie, dar IMM Invest a fost un eșec
• Au făcut greșeli de amatori cu termenele de depunere a declaraților și apoi cu plata impozitelor în pandemie
• Inflația a început să crească sub guvernul PNL deși Florin Cîțu are grijă să prezinte alte chestii
• Bugetul pe 2020 a fost trecut fără să fie votat în Parlament
• Au făcut alba-neagra cu modificarea Codului Fiscal
• Au dat un OUG prin care ierta BCR – Banca pentru Locuințe de niște datorii 
• Guvernul PNL a luat măsuri care au afectat bugetele locale, nu bugetul central, punând presiune pe finanțele unor localități oricum aflate la limită.
• au declarat în nenumărate rânduri că avem de toate deși spitalele strângeau bani din donații
• a promis că dă măști oamenilor fără posibilități materiale și nici până în ziua de azi nu s-a întâmplat treaba asta
• nu testează suficient populația – s-a ajuns ca firmele private care pot face teste să le vândă la ofertă de Black Friday
• au închis piețele, dar au lăsat mall-urile deschise

Și culmea culmilor, atunci când Guvernul Orban a picat, piața a reacționat pozitiv la vestea asta. Și da, sunt multe altele pe care nu le-am inclus.

Bun, cum s-a tradus treaba asta în scorul electoral? Păi cum era de așteptat: foarte rău, PNL a căzut la 25%.

Cine sunt vinovații pentru această cădere?

În primul rând cei de la PNL evident. Ludovic Orban probabil poartă principala vină pentru scorul dezastruos pentru că el e cel care a condus acest Guvern.

Faptul că Ludovic Orban a fost surprins de vreo 2 ori fără mască în timp ce românii plăteau bani grei amenzi nu a ajutat. Nici faptul că și alți miniștrii, inclusiv cel al sănătății au făcut fix același lucru nu a ajutat.

Pe lista vinovaților pentru scorul slab îl putem adăuga și pe Lucian Bode, ministru al transporturilor în 2020, care se afla într-o mașină care a provocat un accident pentru că intrase într-o depășire ilegală. Deși e destul de clar că șoferul nu ar fi făcut asta dacă nu i se spunea să o facă, ministrul a zis că el dormea pe bancheta din spate și nu știa ce se întâmplă. Evident că nu și-a dat demisia. Evident că va fi nominalizat în noul guvern, zvonurile fiind că va fi propus pentru Ministerul Internelor.

Și să nu îl uităm pe Florin Cîțu, cel care a fost responsabil pentru majoritatea bâlbâielilor economice de mai sus și despre care am scris de prea multe ori ca să mă mai repet pe aici.

Apoi a mai fost Klaus Iohannis evident, cel care a reușit de unul singur să ridice scorul electoral al PSD și să îl scadă pe cel al PNL cu câteva puncte procentual. Intervențiile sale deveniseră doar un șir lung și plictisitor de discursuri pe aceeași temă: PSD e de vină pentru orice, deși guvernul PNL conducea țara de mai bine de 1 an de zile.

Ce s-a întâmplat cu cei vinovați?

Într-un partid care își urmărește interesul pe termen mediu și lung ar fi de așteptat ca oamenii care au tras scorul în jos să nu se regăsească în rândul celor care urmează să conducă țara încă 4 ani. Se aplică asta la PNL?

Păi să vedem: Orban a făcut un pas înapoi sau în lateral, nu îmi dau seama. Inițial fusese înapoi, apoi s-au cramponat oamenii în discuții până a devenit de fapt un pas în lateral el fiind șef al Camerei Deputaților în noul aranjament al coaliției de guvernare.

Florin Cîțu a făcut pasul de la Finanțe la postul de Prim Ministru. O fi promovare? Dacă da, atunci nu îmi e clar pentru ce anume, din moment ce moștenirea lui la Ministerul Finanțelor nu e chiar una grozavă. Sau poate l-au scos de acolo pentru că urma să se spargă balonul și imaginea lui? Cert e că nu doar că nu a fost împins în spate ci e aruncat și mai în față.

Lucian Bode, cel cu accidentul a trecut de la Transporturi la Ministerul de Interne. Aparent omul e calificat pentru ambele. Faptul că a tras în jos imaginea partidului pare să fi fost irelevant.

Oamenii care par să fi afectat cel mai rău imaginea partidului în ultimele luni se regăsesc în continuare în structurile de putere ale României: Orban e tot șef al PNL, Iohannis e președinte, Cîțu e prim-ministru, Bode e la Interne.

Paradoxal însă au dispărut toți ceilalți, în ciuda faptului că nu au afectat atât de tare imaginea partidului. Și colac peste pupăză la Ministerul Educației a ajuns un tip care a fost în alte trei partide înainte de a ajunge la PNL, dar pentru care Orban a garantat.

Ce spune asta despre perspectivele PNL? 

Dacă PNL a performat prost până acum, nu mă aștept să înceapă să performeze bine de acum înainte având în vedere că aceeași echipă pare să se fi instalat la conducere și acum.

Echipa PNL de acum pare să se agațe de putere printr-un fir destul de subțire și cred că mai toată lumea de prin partid și din afara lui înțelege asta. În cadrul negocierilor cu UDMR și USR, PNL a cedat Ministerul Dezvoltării către UDMR. Transporturile și Sănătatea, alte două ministere grele au mers la USR plus Fondurile Europene, un minister care va deveni cheie în următorii 4 ani dacă UE dă drumul la bani așa cum e planul în momentul de față. În orice coaliție politică trebuie să cedezi ministere importante, dar vorbim de 4 ministere grele care au ajuns la partidele junior ale coaliției.

Așadar echipa PNL, care a dus partidul de la 40-45% la 25% în mai puțin de 1 an, a ajuns să negocieze viitorul guvern și a pierdut 4 ministere mari, din care 2 cheie pentru alocarea de fonduri către primarii PNL (Ministerul Dezvoltării și cel al Fondurilor Europene).

Nu îmi e foarte clar care e planul PNL în privința următorilor ani de guvernare sau dacă există un astfel de plan.

E destul de clar că actuala echipă a PNL abia se ține de scaun și la un vânt ceva mai zdravăn s-ar putea să pice. Contestatarii sunt în interiorul PNL (aripa Transilvania-Sighirtău-Rareș Bogdan aparent), în Parlament (PSD îi va toca mărunt pentru orice greșeală), dar și în interiorul coaliției, acolo unde USR probabil va intra în conflict cu PNL pe diverse chestii.

La ce să ne așteptăm? 

Sunt multe paralele care pot fi făcute între Dragnea și Ludovic Orban. Și unul și celălalt (din motive diferite) nu au putut conduce guvernul ca prim-ministru. Așa că în cazul lui Dragnea / PSD s-a ajuns la situația paradoxală în care deși avea majoritate parlamentară:

• PSD își dădea jos propriul Guvern când acesta fusese preluat de un pol de putere diferit de cel al șefului de partid
• S-au schimbat foarte des miniștrii din guvernele PSD.

Vom asista la ceva similar cu PNL? Haideți să vedem, credeți că sunt șanse ca prim-ministrul Cîțu să încerce să creeze un nou pol de putere în jurul său, poate chiar cu susținerea președintelui Klaus Iohannis? Logica politică spune că ăsta e un scenariu plauzibil.

În cazul acesta credeți că Ludovic Orban ar putea încerca să își dea jos propriul partid? Nu e exclus, dar de data asta căderea guvernului ar antrena și miniștrii USR. Orban ar putea negocia cu Barna / Cioloș ca noul guvern să păstreze structura anterioară, dar chestia asta nu ar fi ușor de digerat pentru USR. Cred că asta ar fi o opțiune nucleară și cu șanse mai mici să se întâmple. O mențiune aici însă: Barna e într-o situație similară cu Orban.

Nu prea are realizări importante de când e politician și are mulți contestatari în partid. S-ar putea înțelege cu Orban destul de bine și să meargă pe o idee similară pentru a putea să își cumpere liniștea, dar aici e altă poveste.

Ceea ce mi se pare însă mai probabil e să vedem o remaniere guvernamentală după 1 an de zile. Liniștea în partid se poate cumpăra cu funcții iar Orban știe asta. Așadar, similar cu ce am văzut la guvernul PSD în 2016-2019 am putea asista la schimbări dese de miniștrii și secretari de stat pentru că Orban va încerca să cumpere liniștea din partid. Aici ar fi o diferență față de situația PSD din ciclul anterior: Dragnea era un deal-maker în PSD. El era genul de personaj care știa să negocieze și să își dea seama ce vor oamenii la schimb pentru loialitate. Nu sunt sigur că Orban e atât de priceput cum era Dragnea în privința asta.

Orban s-ar putea să nu fie atât de bun în a sesiza de unde vine neliniștea în partid și să cumpere rapid loialitatea oamenilor cheie.

Bineînțeles că tot ce am scris mai sus poate deveni irelevant dacă Orban pierde funcția de șef al partidului printr-un puci bine organizat.

Așadar, cred că urmează niște ani tumultuoși pentru PNL. Și ca să fie lucrurile și mai nasoale pentru ei, partidul trebuie să se pregătească și pentru anul 2024. Așa cum scriam și în analiza despre PSD anul 2024 va fi foarte important pentru că oferă partidelor posibilitatea de a câștiga tripleta:

• alegeri locale
• alegeri parlamentare
• alegeri prezidențiale

Pe plan european ar mai fi și alegerile europarlamentare, tot în 2024. Știu că 2024 poate părea departe, dar dacă am învățat ceva din ultimele câteva cicluri electorale e că anul anterior alegerilor parlamentare e foarte instabil.

Dacă vă gândiți la ultimele 3 cicluri electorale, toate au avut guverne slabe, lipsite de suport parlamentar. Ca și în trecut vor fi probabil parlamentari PNL care se vor muta la PSD sau vor vota cu PSD pentru a-și da jos propriul guvern în 2024.

Realist vorbind, PNL are probabil 3 ani de guvernare din 4, 2024 fiind probabil condus de un guvern slab sau tehnocrat. Din acești 3 ani de guvernare probabil cel puțin 1 an va reveni guvernului Cîțu. De ce?

Pentru că felul în care guvernul a gestionat situația economică în pandemie a lăsat mult de dorit. Toate guvernele au cheltuit mult în pandemie, dar guvernul PNL și-a sabotat singur încasările la buget și a preferat finanțarea economiei prin bănci, nu prin bani moca de la UE.

Așadar, urmează niște ani în care deficitul bugetar trebuie adus sub 3%. Un guvern bun va crește încasările la buget printr-o politică de taxare suplimentară a celor care au beneficiat de pe urma actualei pandemii și va stimula cererea odată încheiată pandemia. Dar chestiile astea două sunt contrare filozofiei actualului prim-ministru.

Așa că sunt șanse mai mari să vedem măsuri economice țintite spre ofertă (adică spre firme), corelate cu măsuri de restrângere a cererii. Dacă se va întâmpla asta, creșterea economică va fi anemică iar nemulțumirile poporului vor crește.

Cel mai probabil chestia asta va fi acompaniată de multe bâlbe ale miniștrilor, dată fiind lipsa lor de experiență. Dacă adăugați și posibila vânzoleală cu miniștrii și secretari de stat despre care scriam mai sus, atunci e clar că nu vom avea parte de un guvern foarte popular.

Ce ar fi fost dacă?

În loc de încheiere haideți să ne gândim cum ar fi decurs lucrurile dacă Orban nu ar fi împins PNL la guvernare:

• Pe fondul intrării în ultimul an de guvernare majoritatea PSD ar fi început să se destrame. PNL ar fi putut încă de la final de 2019 să negocieze cu diverși parlamentari PSD să voteze punctual cu PNL pe diverse chestii în parlament. PNL ar fi lăsat guvernul Dăncilă la guvernare însă ar fi sancționat din parlament orice fel de măsură nepopulară. Cu sprijinul unor parlamentari PSD, Pro-România și USR ar fi amenințat cu moțiunea de cenzură la orice colț, fără a duce la capăt amenințarea însă. Practicând politică de gherilă din opoziție, PNL ar fi urmărit conservarea avantajului de 40%+ din sondaje.
• Odată cu declanșarea pandemiei PNL s-ar fi asigurat că nimeni nu dă jos guvernul Dăncilă, lăsând PSD să gestioneze situația. Probabil același Arafat ar fi fost la televizor cu o abordare similare celei avute de PNL. Pe fondul a aproximativ 10,000 de morți din coronavirus, rețelele sociale ar fi pus și termenul ”ucigaș” lângă cel de ”corupt” și PSD. Influencerii ar fi zis cum PSD chiar e ”ciuma roșie” pentru România și cum PSD și corupția omoară la propriu români.
• Pe fondul acestor probleme și a luptelor interne din PSD, partidul ar fi fost la un pas de destrămare sau de a fi preluat de Ponta sub o formă sau alta.
• Alegerile parlamentare, indiferent când ar fi avut loc ar fi văzut PSD probabil undeva la 15% iar PNL la 40%+.
• Având un scor solid în spate, PNL și-ar fi permis să negocieze de pe poziții de forță cu USR componența viitorului partid. Pe de o parte, dacă USR ar fi scos un scor bun, doar PNL și USR ar fi avut o majoritate confortabilă care să le permită să stea liniștiți în următorii ani. Pe de altă parte, PNL ar fi putut să amenințe USR că dacă nu le convine ce li se oferă, atunci PNL poate apela la UDMR plus minorități și să conducă România fără USR.
• De la adăpostul unei majorități confortabile și cu un PSD în degringoladă, PNL ar fi putut defila prin politica românească în următorii 3-4 ani.

Și totuși PNL a renunțat la treaba de mai sus pentru că Ludovic Orban a vrut funcția de prim-ministru în 2019. Ar fi rezistat el la cârma PNL până la final de 2020 ca să se bucure de strategia de mai sus? Greu de spus, dar ar fi meritat riscul dacă e să mă întrebați pe mine. În loc de asta, a prins funcția dorită timp de 1 an și câteva luni, timp în care a avut parte de un Parlament ostil și o pandemie plus o recesiune economică.

Vă las în încheiere cu o glumă politică surprinzător de bună de la Dezarticulat:
https://www.facebook.com/dezarticulat/posts/3384647048327815

Vin și eu la spartul târgului cu niște observații legate de alegerile parlamentare. Nu sunt analist politic așa că luați ce spun cu o doză de scepticism și faceți și voi propriile verificări înainte de a trage concluzii.

E încă devreme pentru a vorbi de alianțe politice și viitor, iar lucrurile se mișcă repede așa că verificați data publicării articolului înainte de a mă lua la 13-14 că am zis vreo chestie incorectă.

Acestea fiind spuse haideți să vedem ce mi-a rămas mie în cap după alegerile astea.

PSD rămâne numărul 1 în România

Încă odată PSD demonstrează celorlalți cum arată un partid bine organizat. Dacă aș fi de la PNL sau USR aș analiza la sânge ce a făcut PSD de la plecarea lui Dragnea și aș lua notiție pentru că rezultatul acesta e remarcabil. PSD era dat în sondaje pe la 20%, dar a reușit să ia 29,5% din voturi (la momentul la care scriu asta nu s-a terminat numărătoarea).

Haideți să ne imaginăm o istorie alternativă a ultimilor 4 ani. Dragnea nu ajunge șef al PSD și nu încearcă manevrele alea de au scos sute de mii de oameni în stradă. PSD guvernează normal, cu scandaluri, dar în limitele politicii românești. Economia merge bine, dar partidul se erodează normal. Haideți să presupunem că nu aveam nici Covid și lucrurile decurg normal. Ce scor ar fi scos PSD în contextul acesta?

Probabil tot undeva spre 30 – 35% deși mai aproape de 30% cel mai probabil. Mă bazez când spun asta pe un raport din ianuarie 2020 făcut chiar de PSD care spune:

Partidul are peste jumătate din primarii României, dar acest lucru nu garantează obținerea unui scor de 35% la nivel național, chiar și unul de 25% fiind – după cum a dovedit anul 2019 – dificil de atins.

Știu că vor spune unii că istoric prezența mică la vot ajută PSD pentru că au votanți mai disciplinați. Nu știu dacă e cazul și de data asta având în vedere că PSD a pierdut foarte multe voturi tura asta de alegeri (circa 1,5 milioane de voturi) iar scorul de acum e în linie cu scorul lor istoric. De asemenea, o comparație cu numărul de votanți din 2016 nu e neapărat corectă pentru că rezultatul din 2016 e mai mult o anomalie.

Însă trebuie subliniat că prin acest scor cei de la PSD au reușit să neutralizeze efectul negativ pe care Liviu Dragnea l-a avut asupra partidului. E adevărat, chestia asta nu ar fi fost posibilă fără gafele monumentale ale PNL și al felului în care aceștia au gestionat pandemia. Pe de altă parte și PSD a scos oamenii controversați din partid și a împins în spate baronii locali și ceilalți oameni mai puțin populari. A mizat apoi pe oameni considerați de public competenți din punct de vedere tehnic, cu Alexandru Rafila cap de listă, ceea ce a ajutat oarecum la spălarea imaginii lor de partid corupt (pe filiera Dragnea) și incompetent (pe filiera Dăncilă).

Nu în ultimul rând, comunicarea și programul politic propus au arătat bine. Impresia auzită în mai multă locuri e că programele lor au fost foarte realiste și bine făcute tocmai pentru că se știa că nu vor fi implementate, PSD dorind o retragere strategică în opoziție ciclul acesta electoral.

Una peste alta sunt convins că multă lume i-a votat cu mâna la nas, dar votul cu mâna la nas tot vot e.

Reformă în PSD?

Partea bună pentru PSD e că poate să facă opoziție eficient cu 30% și să reconstruiască partidul în jurul noului leadership. Ce înseamnă asta pentru PSD e greu de spus însă.

Spre exemplu, vor reuși să curețe partidul de oameni cu probleme penale? Vor vrea să facă asta? De remarcat că publicul PSD nu e neapărat fan al luptei acerbe pentru apărarea justiției. Dar perioada Dragnea a arătat că mulți oameni care votează PSD sunt sensibili la acest subiect. Cât de mulți? Păi PSD scăzuse până spre 20% deci suficient de mulți încât să conteze. Publicul mai tânăr e sensibil la lucrurile astea, deci și PSD va trebui să se adapteze și să scoată din prima linie oamenii cu probleme penale.

De amintit că PNL a avut de asemenea probleme mari în ceea ce privește politicienii săi cu dosare penale, dar a reușit să își refacă imaginea promovând niște oameni fără probleme penale. Pe același sistem e posibil și PSD să vrea să vină cu niște fețe noi și cu un trecut ceva mai curat, chestie care îi poate ajuta să câștige următoarele alegeri. Iar următoarele alegeri au o miză foarte mare pentru că în 2024 urmează o triplă provocare: alegeri locale, parlamentare și prezidențiale în același an. Cine câștigă prima tură de alegeri poate câștiga totul.

Iar PSD știe că venind din opoziție cu niște fețe noi poate deveni rapid favorit pentru câștigarea acestor alegeri. Iar primul pas este un scor decent la alegerile din 2020 care să permită actualei conduceri să înceapă reconstrucția. De fapt nu, primul pas nu e scorul decent. Primul pas a fost însușirea criticilor aduse de populație. Iar chestia asta a avut loc în ianuarie 2020 când liderii PSD au discutat lucrurile astea. Între problemele identificate atunci, una din cele mai surprinzătoare (pentru cei neavizați) e lipsa de ideologie a partidului:

Veți găsi în acest Raport mai multe referiri la nevoia de re-ideologizare a politicului, în general, și a PSD, în special. A vorbi despre moartea ideologiilor, când ceea ce trăim este contrariul, ar fi o eroare inadmisibilă din partea noastră. Pentru că posibilele drumuri pe care România va merge de aici înainte sunt determinate ideologic, chiar dacă, să spunem, punctul de sosire ar putea fi același. Deciziile motivate economic au costurile lor: economice, sociale, culturale.

Extrasul provine dintr-un raport prezentat de Ionuț Vulpescu, senator PSD și pe care vă recomand să îl citiți pentru că oferă o perspectivă foarte interesantă referitoare partid așa cum e văzut el din interior. Mai mult, din câte știu eu e singurul raport public al unui partid în care propriile acțiuni sunt criticate și se discută despre direcții de reformă.

Nu vreau să intru în prea multe detalii acum pentru că vor fi multe ocazii pe viitor de a vorbi despre chestia asta. Cert e că PSD și-a însușit aceste critici și a pornit pe drumul reformei iar rezultatul s-a văzut imediat: a recuperat pierderile și a revenit la scorul său obișnuit. Cât de departe vor merge aceste reforme? Greu de spus, dar termenul limită pentru aceste reforme e 2024 când PSD are ocazia de a face tripla: locale, parlamentare și prezidențiale.

Merită o mențiune specială faptul că au reușit să își recupereze publicul pierdut în favoarea Pro-România a lui Victor Ponta. Faptul că Pro-România nu reușește să intre în viitorul Parlament arată fragilitatea construcției politice a lui Victor Ponta. De asemenea, experiența Pro-România arată și de ce nu există alternativă la PSD, adică alte partide de stânga: e foarte greu să rupi voturi de la PSD, chiar și atunci când partidul e în degringoladă. De aceea toate partidele noi se bat pe electoratul de dreapta: acolo nu există un partid la fel de disciplinat ca PSD. La dreapta atât profilul votantului e diferit, dar și disciplina de partid e mai laxă ceea ce face mult mai ușor spargerea electoratului.

Revenind la electoratul Pro-România, nu îmi e clar dacă acesta a revenit la PSD, dacă a refuzat pur și simplu să voteze sau poate un pic din amândouă. Fără să am dovezi, impresia mea e că acel electorat a revenit la PSD odată cu dispariția lui Liviu Dragnea, a Vioricăi Dăncilă și a oamenilor săi din prim plan.

PSD nu va mai fi cel mai urât partid din România

Cred că PSD va avea parte de mai puțină ură de acum înainte din moment ce a reușit să scape de figurile controversate (Dragnea și Dăncilă, Nicolae Șerban cel cu sexul anal, Cătălin Rădulescu zis și ”Mitralieră” și alții). Românii vor să urască fețe pe care le pot vedea, nu idei abstracte. Iar în momentul acesta, PSD a retras fețele și oamenii ușor de urât. E amuzant că scriam de chestia asta încă din 2017.

Dar se pare că soarta le-a mai întins o mână de ajutor celor de la PSD și au băgat în parlament pe cei de la Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). AUR deși nu are nici măcar o zi în Parlament a devenit țintă preferată a progresiștilor din România, preluând ștafeta de la PSD. Se prefigurează 4 ani de atacuri la baionetă din opoziție ale AUR împotriva coaliției aflate la guvernare.

PSD, dacă sunt băieți deștepți se vor ține departe de AUR și își vor vedea de treabă cu reconstrucția. Dacă reușesc să ajungă până în 2024 fără să se saboteze singuri eu cred că au prima șansă la alegerile din acel an.

Concluzii

PSD poate să renască precum Pasărea Phoenix din propria cenușă. Dar asta depinde de cât de puternic e curentul reformator în partid și ce direcție va lua această reformă.

E plină România de libertarieni pe banii statului iar preocuparea statului român pentru problemele sociale ale cetățenilor obișnuiți pare să fie la minime istorice. Asta e parțial și din cauza PSD care a virat spre centru-dreapta în ultimii ani lăsând de izbeliște politicile sociale.

De asemenea par să fie șanse mici să vedem un nou partid pe partea stângă a politicii, deci fie că ne place sau nu, e nevoie de un PSD reformat pentru a contrabalansa partidele de dreapta.

Îmi propusesem anul acesta să compar programele economice ale partidelor politice din România cu șanse la a intra la guvernare sau suficient de mari încât să conteze.
Pentru mine asta înseamnă: PSD, PNL, USR, PMP și ProRomânia.
Astăzi 26 octombrie lucrurile stau în felul următor:

• PSD – program economic publicat de ceva timp și vizibil marcat pe site-ul partidului.
• PNL – nu au publicat nimic.
• USR – nu au publicat nimic. Au o pagină actualizată ultima oară în decembrie 2019 care vorbește de intențiile lor, dar nu e clar ce de acolo e aplicabil în viitor și ce nu.
• PMP – nu au publicat nimic.

Pe 6 decembrie 2020 ar trebui să aibă loc alegerile. Mai avem mai puțin de o lună și jumătate până atunci, dar singurul partid care și-a publicat platforma pe care vrea să atragă voturi de la oameni e PSD.
Acum nu că vreau să par cârcotaș, dar cum se așteaptă partidele astea să atragă voturi dacă nici măcar nu e clar care le sunt intențiile?
Oare electoratului îi pasă de absența acestor programe? Până acum nu am văzut pe nimeni să se plângă de treaba asta, dar în același timp am învățat că bula de facebook nu e același lucru cu lumea reală.
Știu că poate lumea e preocupată de alte lucruri, dar la urma urmei ce vedem acum fie e o chestie calculată (ie strategii politici cred că economia nu contează pentru alegători) fie o eroare de proporții epice (ie partidele au neglijat partea asta). Sincer nu știu care din cele opțiuni se aplică aici, dar am câteva observații:

• În 2016 am avut de o campanie politică incredibil de anemică. Asta s-a dovedit a fi o greșeală uriașă pentru PNL și a deschis drumul unui scor istoric pentru PSD la parlamentare. Considerându-se siguri pe victorie PNL e posibil să repete eroarea din 2016 și să creadă că PSD nu va putea recupera capitalul de imagine pierdut.
• Aș putea crede că PNL și-a învățat lecțiile de data asta și nu va repeta greșelile din 2016. Iar asta se vede în discursul foarte agresiv împotriva PSD.
• În 2017 – 2019 deși a livrat creștere economică consistentă PSD a reușit cumva să enerveze mase mari de votanți și să își alieneze inclusiv din propria bază electorală. Cumva creșterea economică nu a adus și liniștea politică pentru PSD care s-a văzut atacat din toate părțile (inclusiv din interior) pentru acțiuni care în alți ani ar fi fost trecute cu vederea. E posibil așadar ca părți mari ale electoratului de dreapta să fie indiferent la problemele economice, atenția fiind concentrată pe probleme politice. În plus Tribalizarea discursului politic (dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră) s-a accentuat în România în ultimii ani.
• M-aș aștepta ca într-o pandemie unul din punctele centrale ale oricărui partid va fi să vorbească despre reconstrucția economiei Românești după pandemie. De aceea aveam impresia că vom vedea programe economice mult mult mai rapid.

Dacă tot trebuie să așteptăm, sper să avem parte de niște programe serioase, nu fițuici încropite la repezeală din niște promisiuni mai vechi. Vom vedea…