Pe cine vom urî după Liviu Dragnea?

PSD are o seriousă problemă de imagine în ultima vreme. Și nu mă refer aici la faptul că e perceput drept cel mai corupt partid din România, problema asta o are de mult timp. Mă refer la problema de imagine apărută odată cu ascensiunea lui Liviu Dragnea, o figura extrem de controversată nu doar în politica românească, ci și în PSD.

Dar după protestele din iarnă, după un guvern PSD dat jos printr-o moțiune de cenzură tot a PSD, după noi conflicte cu actualul Prim Ministru al României, pare că Liviu Dragnea nu mai are foarte multe cărți de jucat, ceea ce mă face să mă întreb: Pe cine vom urî după Liviu Dragnea?

Pe cine urâm și pe cine nu

Unii oameni sunt mai ușor de urât decât alții. E ceva în atitudinea lor care ne scoate din sărite sau poate face o chestie de neiertat. Cert e că nu urâm mai mult sau mai puțin în funcție de ce face exact o persoană ci în funcție de ceea ce simțim noi că face acea persoană. Haideți să vă dau un exemplu de cât de importantă e diferența asta:

Din punctul meu de vedere Liviu Dragnea nu prinde  Top 3 persoane care au făcut rău României de la revoluție încoace. În schimb, în acel Top 3 se află o colegă de partid a lui: multipla ministru al educației Ecaterina Andronescu.

Acest personaj e responsabil, din punctul meu de vedere, pentru dezastrul actual din învățământul românesc prin măsuri care au eliminat școlile profesionale, au favorizat apariția universităților private tip ”fabrici de diplome” în detrimentul a ceea ce se cerea pe piața muncii și apoi prin eliminarea aproape în întregime a reformelor introduse de Daniel Funeriu.

Si cu toate astea, Ecaterina Andronescu e bine mersi rector al Universității Politehnice din București și nu are parte de atâta ură de cât are parte Liviu Dragnea.

Un alt personaj care ar prinde Top 3-ul meu e Călin Popescu Tăriceanu, omul care a reușit să bage finanțele statului și implicit întreaga economie în șanț în 2009. Cu toate astea Tăriceanu nu avea parte de prea multa ură din partea românilor până să sară peste coada de la eliberarea de permise anul trecut.

Ce încerc să spun e că oamenii aceștia au făcut mai mult rău României și românilor de rând decât Liviu Dragnea, dar totuși nu sunt atât de detestați precum el. De ce?

Probabil pentru că Liviu Dragnea e stereotipul politicianului tiran, cu o personalitate polarizantă. Fie ești cu el, fie îi ești dușman, nu există cale de mijloc iar el, prin atitudinea sa de despot medieval are grijă să își cultive această imagine.

Zborul sub radar ca strategie

PSD ar fi putut să scape cu multe măgării dacă în loc de o tactică frontală (adică OUG 13) ar fi încercat să treacă modificările de care avea nevoie mai pe ocolite (ca legile justiției din Parlament cum încearcă acum), mai ales având în vedere cât de ușor de păcălit e publicul român. De exemplu circulă insistent zvonuri că ar exista discuții serioase între România și FMI deși Dragnea și PSD neagă vehement. Ei bine, știți despre ce se vorbește în bula mea de facebook? De faptul că Nechifor Lipan o bătea pe Vitoria Lipan și prin urmare Baltagul nu ar trebui predat în școli pentru că promovează violența domestică și e sexist. Acesta e nivelul de atenție al românilor.

Cred că mulți nu realizează chestia asta, dar asocierea schimbării legilor justiției din iarnă cu procesele din justiție ale lui Dragnea a scos acele sute de mii de oameni în stradă. Aveam fapta (schimbarea legilor), motivul (ca să scape de propriile procese) și făptașul (Dragnea) foarte clar identificate. Atunci când aceste trei elemente nu sunt clar identificate, oamenii nu par a fi atât de deranjați de fapte care pot fi mult mai grave.

Haideti să luăm un exemplu de zbor sub radar de succes: Ludovic Orban

Ludovic Orban e în prezent șef al Partidului Național Liberal. Nu aș putea să vă spun nimic remarcabil despre el ca politician, dar tocmai prin atitudinea asta neutră de zbor sub radarul sensibilităților românești pare a fi reușit să ajungă șef al PNL iar apoi să poziționeze cu succes PNL-ul în opozitie.

Apropo de PNL, e interesant cum au renunțat la mulți dintre liderii controversați, cu probleme penale, dar cu notorietate, inclusiv la Tăriceanu. Pe termen scurt chestia asta a slăbit considerabil partidul, dar pe termen lung cred că vor reuși să se poziționeze cu succes ca principalul partid conservator al României, cu condiția bineînțeles de a se debarasa de imaginea de partid care tolerează corupția.

Un alt exemplu de zbor sub radar e Coaliția pentru Familie. Grupul e notoriu pentru mesajul anti-occidental, anti-democrat, pro-conservator, pro-rus transmis. Dar cu toate astea în afară de reacții pe ici pe colo pe internet nu au parte de atât de multă ură cum are Liviu Dragnea. De ce? Pentru că dacă vă pun să numiți 3 oameni din Coaliția pentru Familie nu veți reuși. Ei nu au vectori de imagine în lideri de opinie pentru că știu că acei oameni pot fi atacați. Așa că își propagă mesajul prin publicații cvasi anonime, prin filmulețe neasumate, preoți care vorbesc direct enoriașilor prin parohii și alte chestii în semi anonimat, ceea ce îi face o țintă considerabil mai grea decât dacă ar avea niște lideri identificabili.

Concluzia aici ar fi că actuala conducere a PSD nu a învățat că a evita să asociezi o acțiune politică cu o persoană anume (liderul suprem în cazul de față) poate fi o strategie câștigătoare în momentul de față.

Cine vine dupa Dragnea?

Revenind insa la titlul articolului: dacă mâine Liviu Dragnea iese din politică din diverse motive (pușcărie, fuge în Brazilia, se călugărește pentru a scapa de poteră etc.), noi pe cine mai urâm?

E simplu, pe oricine va veni în locul său la butoanele PSD, daca acea persoană nu știe să zboare sub radar. Daca va fi Firea, ea se va transforma în cea mai urâtă persoană din Romania pentru că, la rândul ei, are un stil de conducere polarizant cu iz autoritar.

O strategie inteligentă a PSD însă ar fi să numească o persoană fără probleme penale și lipsită de notorietate care să conducă partidul, iar oamenii care sunt ținte ușoare (ex: Firea, Ponta etc.) să facă un pas înapoi. Țara să fie guvernată de un guvern care se bazează pe deciziile Parlamentului și nu își asumă mai nimic.

Având în vedere cât de greu le e românilor să fie atenți la detalii, cu un guvern format din necunoscuți și cu majoritate în Parlament, PSD ar putea face aproape orice în Romania.
Asta a și încercat de fapt să facă Liviu Dragnea prin numirea lui Grindeanu și apoi Tudose, dar prezența sa în fruntea PSD și imaginea de om care conduce de fapt guvernul l-a dat de gol și l-a făcut pradă ușoară pentru media.

Concluzii

Românii pot în momentul de față să identifice ceea ce ei cred că e inamicul nr. 1 al democrației cu nume, prenume si zambet. Dar odată ce el va ieși din peisaj, românii și media pro-vest vor avea dificultăți în a se concentra asupra problemelor mari pierzându-se probabil în discuții inutile de genul ce carte e antifeministă și trebuie scoasă din programa școlară sau de ce sursele noastre preferate de citate inspiraționale de rahat au fost legionari.

Din punct de vedere al implicării societății civile în viața politică atacul lui Dragnea asupra justiției e un bine pentru că datorită lui forțe dispersate și / sau latente din societatea românească s-au coagulat în ceva coerent.

Întrebarea e, vor rămâne aceste forțe active și după dispariția inamicului ușor de identificat și înlocuirea lui cu un dușman fără un chip anume?

Sursă foto: Biroul de Presă PSD via Wikimedia