Șeful la cazan 
Pe 28 iunie, adică ieri, s-au împlinit 78 de ani de la cedarea Basarabiei către URSS în 1940. Un moment de trista amintire din istoria noastră care a trecut în mare parte neobservat în presa românească generalistă.
Nici nu exista PSD în vremea aia ca să scrie influencerii despre subiect, pentru că orice nu e despre Dragnea, Viorica Dăncilă sau PSD nu e relevant zilele astea.
Și uite așa revin la o idee mai veche de-a mea: În România nici măcar naționalism ca lumea nu avem ci o versiune de carton care se activează doar în anumite circumstance:
- Când e vorba de ungurii care vor să ne fure Ardealul – Basarabia nu contează în mintea multora;
- Când străinii ne fură rezervele de mici și muștar prin intermediul multinaționalelor;
- Când aflăm că un român care și-a petrecut toată viața prin străinătate a scris sau inventat ceva;
- Când e vorba de daco-geți și civilizația lor extraordinară bazată pe lasere și tunele prin Carpați;
- Când la concertul organizat de primărie se cântă ”noi suntem români”;
Când vine vorba despre Basarabia și momentul 1940 suferim de amnezie. De ce? Bănuiala mea e că lipsa de naționalism când vine vorba de Basarabia se datorează faptului că actualii naționaliști au fost crescuți în acest spirit de România ceaușistă. Partidul Comunist Român din acea perioadă era și el unul naționalist care preamărea realizările eroice ale neamului, dar, pentru că doctrina comunistă venea din URSS, nu se putea dezice de momentul 1940 sau 23 august 1944.
Asta înseamnă că PCR era naționalist când venea vorba de Ardeal, dar nu putea fi naționalist cu Basarabia cedată ”țării prietene” URSS. Așa că ne-am ales cu multă ură naționalistă împotriva ungurilor, dar nu suntem naționaliști când vine vorba de un teritoriu rupt din țara mamă acum 78 de ani.
În final vă las cu un articol foarte bun despre firul evenimentelor din 28 iunie 1940, atunci când o parte din români au încetat să mai fie români și au început să fie basarabeni sau moldoveni.
28 iunie, 78 de ani de când URSS a rupt Basarabia de România