Cauzele economice care l-au adus pe Hitler la putere

Cum a ajuns Hitler la putere? Majoritatea probabil știți că Hitler a ajuns la putere în Germania prin votul cetățenilor germani. Unii dintre voi care mai știu ceva istorie probabil își aduc aminte de o poveste care sună cam așa:

După înfrângerea Germaniei din Primul Război Mondial economia țării s-a prăbușit. Ca urmare a problemelor economice a început să crească inflația culminând cu un episod de hiper-inflație care a lăsat urme adânci în conștiința poporului german.

Hiper-inflația din acea perioadă a fost atât de rea încât hârtia pe care erau tipărite bancnotele era mai scumpă decât valoarea bancnotelor. E internetul plin de poze cu bancnote germane din acea perioadă:

Următorul episod din istoria Germaniei pe care îl știe lumea e apariția nazismului iar cele 3 evenimente sunt de regulă legate unul de celălalt:

Germania pierde Primul Război Mondial – asta duce la hiper-inflația din perioada Republicii Weimar – ceea ce în schimb duce la apariția pe scena politică a naziștilor.

Cam asta ma învățat și eu la istorie, cam asta pare că se predă și în Marea Britanie în școli.

Problema e că legătura asta nu a prea existat. Ba ca să fie lucrurile și mai ciudate nu hiper-inflația la adus pe Hitler la putere ci deflația, adică scădere a prețurilor.

Când a avut loc hiper-inflația?

Prima chestie care trebuie să dea de gândit la ideea că hiper-inflația a adus național-socialiștii lui Hitler la putere e perioada în care a avut loc hiper-inflația vs. perioada în care naziștii au început să devină relevanți politic.

Inflația a început să crească în Germania după Primul Război Mondial. Țara fusese înfrântă, acumulase datorii în perioada 1914 – 1918 pentru a finanța războiul și în plus fusese potcovită de țările învingătoare cu niște sume colosale de bani pe care ar fi trebuit să le plătească sub formă de reparații de război.

Capac la totul a pus însă invazia și ocupația franco-belgiană a zonei Rin-Ruhr, locul unde era situată industria grea germană. Incapabil să funcționeze fără această zonă și sub povara datoriilor statul german a dat drumul la tiparnița de bani.

Nu vă imaginați însă că au fost singurii, iată cum arăta inflația în alte țări imediat după Primul Război Mondial (sursă):

Mai sus aveți evoluția volatilității prețurilor (o aproximare pentru inflație) în Belgia, Franța și Italia. Imediat după război, în 1919 cam toate țările înregistrează creșteri substanțiale (între 20% și 50%). Belgia și Franța au creșteri de asemenea în perioada 1923 – 1924 (spre 40%).

Alte țări:

Cu portocaliu e Germania și imediat după război se poate observa cum inflația se duce spre 80%, după care lucrurile par să se liniștească. Apoi în 1921 avem încă un puseu de inflație, spre 130%, urmat de o creștere atât de puternică încât iese pur și simplu din grafic. Lângă aveți Austria, Polonia și Ungaria, alte țări cu inflația galopantă, dar care nu au atins culmile Germaniei. Iată cum arată același grafic, însă doar cu cifrele Germaniei:

Se poate observa un vârf de inflație în 1923 undeva aproape de 4.500%. Vedeți acele creșteri Noiembrie 1921, și Decembrie 1922 apoi creșterea masivă în 1923? Ei bine ele se suprapun perfect cu evenimente majore din perioada respectivă despre care puteți citi la pagina 41 a unei lucrări a Băncii Centrale din SUA.

Acea creștere de aproape 4.500% se suprapune perfect peste o criză politică de proporții care a dus la căderea așa numitei ”Republici Weimar” pe care vă las să o explorați singuri.

Imediat ce acea criză politică s-a încheiat prin minune a dispărut și hiper-inflația.

Ce încerc să spun aici: Majoritatea țărilor implicate în Primul Război Mondial au avut parte de puseuri inflaționiste imediat după război în încercarea de a-și devaloriza moneda și a mai scăpa de datoriile acumulate în perioada războiului. Inflația Germaniei imediat după război nu era excepțională raportat la celelalte, dar a devenit de proporții ca urmare a felului extrem de nefericit în care învingătorii în război au tratat problema reparațiilor de război, culminând cu invazia zonei Rin-Ruhr.

Ce făceau naziștii în perioada aia?

Chiar așa, cât de bine le-a mers naziștilor în perioada respectivă? Probabil vă așteptați să fi fost super-populari nu? Ei bine nu prea le mergea deloc, în ciuda eforturilor membrilor săi și a unui număr impresionant de discursuri înflăcărate ale lui Hitler și celorlalți membri partidul nu a prea reușit să prindă tracțiune în politica germană.

În Noiembrie 1923 Hitler a încercat ”puciul de la berărie” care s-a dovedit a fi un eșec răsunător. Naziștii au mai încercat o manifestație în masă, dar au reușit să strângă doar vreo 2.000 de oameni și cu ocazia asta au fost și arestați. În 1924 Hitler era în pușcărie și scria Mein Kampf.

Chiar și după ce a ieșit de la închisoare partidul lui Hitler nu a prea reușit să atragă susținători pentru că în mare parte mesajul naziștilor nu rezona cu majoritatea populației.

Și atunci totuși de ce au ajuns naziștii la putere?

O criză economică profundă i-a adus într-adevăr pe naziști la putere. Acea criză însă nu a fost hiper inflația din 1923 ci Marea Recesiune din 1929-1933 cauzată de căderea bursei din New York. Naziștii au reușit să ajungă la putere abia în 1933 adică la 10 ani distanță hiper-inflația din 1923.

Ce e interesant însă pentru mine e motivul economic pentru care naziștii au ajuns la putere. Aici iarăși mai toată lumea știe vag că naziștii lui Hitler au început o campanie masivă de modernizare a infrastructurii și impulsionare a industriei.

Căderea bursei din New York din 1929 a generat o criză puternică care s-a transmis în toată lumea. Cât de rău a fost afectată Germania? Ei bine, foarte rău dacă e să ne luăm după următorul grafic dintr-un articol foarte interesant de la Banca Centrală a Germaniei care analizează politica monetară a țării în perioada 1929 – 1933:

Cum citim aceste două grafice:

În primul avem evoluția producției industriale a Germaniei. După cum puteți observa cocoașa nu e în sus ci în jos, ceea ce înseamnă că acest grafic ne arată cu cât a scăzut producția industrială a țării. În 1932 scăderea ajunsese la aproape 50% față de nivelul din 1929.

În al doilea grafic avem evoluția prețurilor industriale și se poate observa că în 1931 și 1932 valorile sunt undeva la -20%.

Nu cred că trebuie să vă explic faptul că o scădere de 50% a producției industriale a fost catastrofală pentru Germania. Ei bine acea scădere și șomajul masiv care a venit la pachet cu scăderea e ceea ce a dat peste cap complet politica germană și a atras numeroși oameni spre nazism-ul lui Hitler.

Ce a dus la aceste scăderi? Iarăși graficul ne arată care a fost aportul fiecărui factor în acea scădere. Și după cum se poate observa factorul cel mai important atât în scăderea producției industriale cât și a scăderii prețurilor industriale a fost politica monetară a Băncii Centrale a Germaniei. Mai rău, în perioada 1929 – 1930 politica monetară pare să fie aproape exclusiv cauza scăderii.

Ce i-a făcut pe germani să aibă o politică monetară atât de strictă încât a dus la scăderi masive?

Ei bine, se pare că încă din 1928 mai multe bănci centrale din SUA și Europa de Vest considerau că economia e supraîncălzită și trebuie temperată. Așa că au decis să își crească rezervele de aur pentru a scoate din banii aflați în circulație în acel moment. Ca o paranteză suntem în perioada în care moneda era legată de un echivalent în aur (adică așa numitul ”etalon aur”).

Rezultatul a fost catastrofal pentru economie și a dus la apariția partidelor extremiste în mai multe țări, nu doar în Germania. Apropo, ce au făcut băncile centrale atunci e considerat greșit astăzi, dar ele au acționat așa cum spunea teoria economică a vremii, după cum explică foarte bine tipul ăsta (vedeți continuare în comentariile la tweet):

In the middle of a depression in 1920, NY Fed and a few other Reserve Banks raised interest rates. To us it looks like a policy error, because macroeconomic theory says you should loosen in downturns. So it is tempting to say “they were ignorant.” But a better explanation is to

— Onur Özgöde (@ummodern) May 7, 2021

Care e morala poveștii?

Deciziile tehnocraților de la Banca Centrală a Germaniei au avut un aport covârșitor la ascensiunea nazismului în Germania ca urmare a problemelor economice și sociale cauzate.

Luați o carte de istorie universală sau cărți despre politica Germaniei din perioada respectivă și încercați să găsiți referințe la așa ceva. Tot ce puteți găsi sunt nume de politicieni, decizii politice ale acestora, date, discursuri și altele. Eventual, la fel ca în România sau UK o să găsiți referințe la hiper-inflația din 1923, deși nu a avut nicio legătură cu ascensiunea nazismului. Nu veți găsi însă absolut nimic despre rolul jucat de deflație și de politica monetară a Băncii Centrale în a împinge naziștii la putere.

Nu cred că nimeni de la Banca Centrală a Germaniei se gândea că lucrurile vor merge în direcția aceea, dar iată că, voluntar sau nu, mizeria economică și socială cauzată de o mână de economiști a dus la instaurarea unuia din cele mai sângeroase regimuri politice din istorie.