Vor fi verificările persoanelor fizice de către ANAF o fâsâială?

Mai citesc din când în când ce mai face ANAF pentru că am un fel de pasiune morbidă să văd ce chestii se mai promit și nu se mai fac. De data asta mi-a sărit în ochi o declarație a șefului ANAF care zice că o să se bage grav peste cei care nu își pot justifica averile.

În mod normal aș fi zis că e de bine, dar apoi mi-am adus aminte că de vreo 15 ani se tot întâmplă asta și toată lumea e încă bine mersi, doar fraierii care plătesc taxele se luptă cu decizii de impunere dubioase și greșeli pe care le poți repara în 2-3 ani de zile.

Dar ca să nu ziceți că vorbesc aiurea:

Evaziunea de miliarde

Aflăm de la șeful ANAF că ar fi niște miliarde de euro diferență între ce au declarat românii și realitatea din teren:

Am dat o sarcină direcției generală de control venituri persoane fizice să-mi facă o analiză de risc și am pornit de la 20 de milioane de CNP-uri. Făcându-se această analiză de risc am constatat cu stupoare și cu revoltă că 561.000 de persoane au acumulat în 2016-2019 (anul 2020 în finalizăm în septembrie, iar 2021 la sfârșitul anului) o diferență între veniturile estimate de noi și cele declarate și impozitate de 20 miliarde euro. (sursă)

20 de miliarde de euro diferență cică. Care diferență vine de la 561.000 de CNP-uri aparent. Sună impresionant până faci calculele:

20 de miliarde de euro în 4 ani înseamnă 5 miliarde de euro pe an. Împărțit la 561.000 de CNP-uri înseamnă fantastica sumă de 8.913 euro pe an, adică 742 euro pe lună evaziune. Să îmi fie cu iertare, dar 8.913 euro pe an evaziune nu e prea mult, astea sunt găinării. Iar asta e o medie, ceea ce înseamnă că sunt oamenii cu diferențe mult mai mici și câțiva probabil cu diferențe mai mari. Pare că ANAF a calculat niște diferențe care nu vor putea niciodată să fie recuperate? De ce? Pentru că nu are sens să pui un inspector ANAF să alerge după o diferență de 8.913 euro pe an când ar putea să fie trimis în control în altă parte și să alerge după fraudă mai mare.

Și atunci care e scopul acestei numărători dacă suma medie e mică și șansele de a recupera sumele sunt și ele mici? Și în ciuda a ce scrie prin presa într-un interviu la Digi24 șeful ANAF a zis că nu poate verifica toate acele persoane.

Cum a ajuns ANAF la suma asta?

Păi cică au verificat tot felul de chestii:

”Am văzut ce bunuri mobile și imobile s-au achiziționat de fiecare persoană în parte, cum au evoluat sumele în conturile bancare, cu ce sume și-au creditat propriile societăți, cu ce sume și-au majorat capitalurile la societățile pe care le au și ce cheltuieli au putut să angajeze.” (sursă)

Dacă ar fi să îl credem pe șeful ANAF atunci se pare că ei pot face legătură între diferite baze de date ale statului român și ale privaților. Adică au verificat ce bunuri mobile și imobile a achiziționat fiecare persoană în parte zic ei. Ori asta înseamnă că au putut vedea ce s-a declarat la notar la achiziția unei case, au verificat apoi conturi bancare de unde au plecat banii și unde au intrat, au comparat ce a ieșit din contul firmelor și ce a intrat în cel al persoanelor fizice.

Acum fie șeful ANAF exagerează fie ANAF are ceva AI super deștept care poate face toate verificările astea plus acces aproape nelimitat la conturile românilor. Îmi vine greu să cred că au verificat tranzacțiile a 20 de milioane de români, milioane de conturi bancare, sute de milioane de tranzacții bancare ca să verifice treburile astea.

Ca să nu mai spun că ANAF nu prea are voie să se uite prin conturile bancare ale românilor la ce tranzacții au făcut. Nici nu e posibil la scara la care zice șeful ANAF și nici nu prea te lasă legea.
Bonus, dacă ar putea face așa ceva ar însemna că administrația publică din România e aproape complet digitalizată.

Acum speculez, dar am o bănuială că șeful ANAF zice mai sus ce se verifică în momentul în care se declanșează inspecția, nu înainte. E imposibilă obținerea unor astfel de informații din surse publice sau din bazele de date ale statului (în momentul acesta).

Și culmea e că pe măsură ce intră în detalii devine din ce în ce mai clar că s-ar putea să am dreptate, cum ar fi aici:

Vă pot spune la cei aproximativ 215, pentru că acolo avem analiza amănunțită, că cea mai mare diferență între venitul estimat de noi și venitul declarat de persoana respectivă este de 22 de milioane de lei, în jur de 4 milioane de euro, iar cea mai mică este în jur de 400.000 de euro. Deci, care sunt clare, lucrate.

Vorbesc doar de ce am putut să identificăm strict la vedere. Când vom face cercetări mai amănunțite este posibil să ajungem chiar mai departe. (sursă)

Deci da, mișto, nu? Când vom face cercetări mai amănunțite, adică atunci când vor începe inspecția și vor solicita persoanelor în cauză să justifice banii.

Deci pentru primii 215: cea mai mare diferență e de 4 milioane de euro iar cea mai mică 400.000 de euro. Nu înțeleg cum se ajunge la 20 de miliarde de euro în condițiile astea decât dacă, majoritatea sumelor sunt într-adevăr foarte mici și media de mai sus (aia de 8.913 euro) e reprezentativă.

De unde sunt banii?

Apoi mai e și problema de metodologie: ce diferențe au verificat oamenii ăștia? Caz concret: român mers la muncă în Italia sau Spania trimite bani familiei din România. Familia din România cheltuie mai mult decât câștigă cei din România pentru că primesc bani din străinătate. Nu e nimic ilegal în cazul ăsta, iar acei bani nu se impozitează în România. Șanse mari ca ANAF să considere că în situații de genul ăsta e ceva fraudă chiar dacă nu e nimic ilegal acolo.

Mai e apoi cazul mătușii Tamara: Dacă ai bani câștigați aiurea ce te împiedică să spui că sunt donații de la vreo rudă? Cum va verifica ANAF chestia asta? Se va duce la mătușa Tamara să vadă e așa? A murit poate între timp poate, caz în care baftă maximă să dovedești ceva.

Ca să nu mai zic de șmecheria aia cu totul pe numele rudelor. De exemplu la Iași copilul de 11 luni al primarului avea casă de 250.000 de euro pe numele lui. Primarul a zis că banii sunt din economiile familiei și darul de botez. Sunt curios ce părere are șeful ANAF de situația asta despre care s-a scris în presă. E credibilă afirmația? S-a declanșat un control până acum? Urmează? Că până acum nu am auzit să se fi mișcat ceva în direcția asta.

Mulți români își țin banii la saltea și se bazează pe darul de nuntă, darul de botez, donații de la familie și așa mai departe. Cât timp o să piardă ANAF alergând după situații din astea și cum va distinge între dar de nuntă real și șpagă mascată ca dar de nuntă? Trimite câte un inspector la fiecare nuntă să numere darul?

Încă o chestie: ”cash is king” cum zic americanii, așa că sunt șanse mari ca marii evazioniști să facă totul cash, situație în care sunt curios ce ajunge pe radarul ANAF.

Câți ani verifică ANAF?

În declarația de mai sus șeful ANAF vorbește despre analizarea unor informații din perioada 2016 – 2019.

Aici e o chestie interesantă: o datorie nu poate fi recuperată etern. Altfel am avea oameni în 2022 care aleargă după datorii din 1877. Există pentru așa ceva termene de prescripție, inclusiv în ceea ce privește taxele. Codul de procedură fiscală zice că termenul e de 5 ani, dar se calculează începând de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală (dacă legea nu dispune altfel). Nu intru în detalii de ce se calculează în felul acesta pentru că aș avea nevoie de un articol separat doar pentru asta.

Dar haideți să facem un calcul banal. Suntem în 2022 și avem un termen de prescripție de 5 ani începând de la 1 iulie al anului următor. Suntem în 2022, aproape de 1 iulie – dacă numărăm pe degete 5 ani de la 1 iulie 2022 în ce an ajungem? Că pe degetele mele ajungem la 2017, nu 2016.

Avem un termen de prescripție separat pentru fraudă fiscală, care e de 10 ani. Dar asta înseamnă că ANAF trebuie să dovedească faptul că e vorba despre fraudă și nu doar o neînțelegere a obligațiilor pe care le avea persoana în cauză. Ori asta e chestie considerabil mai dificilă de făcut.
Și dacă au mers direct pe ideea de fraudă de ce nu s-au dus 10 ani în trecut?

Sper să mă înșel, dar impresia mea e că au început să se uite la anul 2016 pentru că era în termenul de prescripție la momentul respectiv. Dar analiza le-a luat atât de mult timp încât un an va ieși în curând din termen. Mișto, nu?

De ce îmi e teamă?

Eu sunt un susținător al mai multor verificări făcute de ANAF pe partea de persoane fizice pentru că într-adevăr sunt tot felul de gigei cu vile și mașini scumpe apărute din nimic și cu siguranță ar trebui verificate sursele lor de venituri. Dar declarații de genul celor de mai sus par cam lipsite de substanță când le iei la purecat.

Și la fel ca altă dată e posibil să fie doar declarații războinice care se vor lovi de zidul realității într-un mod brutal, decredibilizând și mai rău instituția pe care o reprezintă. De ce? Pentru că e posibil ca mulți dintre cei care nu își pot justifica averile să aibă protecție politică. Caz în care ANAF nu se va putea atinge de ei.

Dar dacă nu se va putea atinge de șmecheri cu averi și vile s-ar putea să alerge după mici găinării (oameni care lucrează la negru pe câteva mii de lei, patron de cârciumă de cartier sau magazin de colț) sau mai rău de oameni nevinovați (gen cei care primesc bani din străinătate). Iar acele miliarde de euro nefiscalizate vor rămâne acolo, neatinse.

P.S: în timp ce scriam articolul de mai sus a mai apărut o declarație a șefului ANAF:

”Mai este un pas de făcut, dar se va face şi acela. Noi avem Ministerul de Finanţe şi ANAF-ul, sper să nu greşesc, 355 milioane de euro prin PNRR, care presupune practic digitalizarea întregii activităţi sau a activităţii de bază până în 2025 este finalizarea.
[…]
Nu este un proces uşor, necesită foarte multă muncă, necesită foarte mult o schimbare a mentalităţii, inclusiv a angajaţilor Fiscului şi aici iarăşi avem mari probleme de a-l convinge pe omul din finanţe să renunţe la celebrul dosar cu şină, să treacă la tasta computerului.

Acum haideți să vă zic impresia unui om care a lucrat cu fiscul vreo 6 ani și jumătate zi de zi: fiscul nu mai cere dosar cu șină de mulți ani. În ianuarie 2017 când am părăsit România nu se mai depuneau declarații pe hârtie decât în cazuri excepționale iar mare parte din interacțiunile cu inspectorii fiscali se puteau face pe e-mail.

Eu chiar sunt curios la ce se referă șeful ANAF când vorbește despre dosarul cu șină.
P.P.S: cât de iubit credeți că e un șef care își critică subalternii la modul ăsta? Cât de ușor îi va convinge șeful ANAF pe subalterni să își schimbe ”mentalitatea” prin critică publică în media națională?