Triumful carnivorelor

Sunt ceva probleme în Mediterana între Grecia și Turcia pe seama drepturilor de explorare marină și apoi exploatare a resurselor din zona maritimă exclusivă.
Turcia are o zona maritima exclusiva redusa în Mediterana din cauza numeroaselor insulele grecești aflate în apropierea coastei sale. Dar se pare că în Mediterana ar fi ceva resurse de gaz iar Turcia ar vrea gazul acela. Problema e că acea zonă ar cam aparține Greciei în baza legislației internaționale care reglementează zona economică exclusivă.
Turcia a devenit ceva mai agresivă și a trimis o navă de explorare însoțită de nave militare.
Nu vă plictisesc cu detaliile pentru că s-au scris articole bune pe tema asta prin alte părți.
Acum, faza e că atât Grecia cât și Turcia sunt țări membre NATO, deci lumea e circumspectă în a interveni. Avem însă și o excepție: Franța.
Franța a avut istoric un interes crescut pentru Mediterana, acolo unde nu își permite să lase pe alții să facă jocurile. Așa că Franța a sărit în ajutorul Greciei trimițând rapid nave de război și oferind Greciei ajutor militar.
În general însă reacția Uniunii Europene a fost relativ distantă vis-a-vis de problema Greciei. Uniunea Europeană nu se prea avântă în conflicte, dar vorbim totuși de un stat membru care se află pe picior de conflict cu un stat care nu e membru pe probleme economice și de suveranitate. În afară de asta e vorba și de acces la resurse de gaz, acolo unde competiția pentru resurse e foarte ascuțită.
Situația e complicată și de faptul că Germania are o populație mare de origine turcă (între 2,4 și 4 milioane), oameni veniți în Germania de Vest la muncă prin anii 70. În afară de asta în Turcia se află cea mai mare tabără de refugiați sirieni, iar europenilor le e teamă că vor turcii vor da drumul iarăși la robinetul de imigranți.
A avut parte de mai multă atenție la nivel public criza din Belarus. Ca o paranteză asta s-a văzut și pe la noi unde mulți influenceri români care pe vremuri analizau fiecare pas al PSD s-au reorientat spre revoluția din Belarus în loc să se uite pe la ce face guvernul PNL în România.
Cu toate astea trebuie semnalate câteva chestii importante:

• În ciuda frontului comun în privința Brexit, Uniunea Europeană e încă departe pe partea de a avea o poziție comună în materie de politică externă. Iar asta se vede prin faptul că intervenția Franței în favoarea Greciei a fost primită cu rezerve.
• Uniunea Europeană e o superputere economică, chiar și după plecarea Marii Britanii, dar pe plan militar nu e percepută ca o putere. Franța pare să fi devenit brațul armat al Uniunii Europene după ieșirea Marii Britanii.

Pe măsură ce ordinea globală bazată pe SUA ca jandarm al lumii se destramă un gol de putere se crează. Iar acel gol va fi umplut de cine are mai mult tupeu și forță militară. De aceea Turcia începe să mârâie la Grecia, pentru că știe că SUA s-a cam retras din regiune odată cu părăsirea teatrului de război din Siria iar restul statelor UE sunt destul de pașnice.
Turcia nu a mizat însă aparent pe apetitul francezilor de a recăpăta un rol în important în Mediterana de est. Și apropo de asta, tot francezii s-au mișcat cel mai rapid dintre europeni atunci când a avut loc acea explozie uriașă în Beirut trimițând nu doar ajutor, dar chiar pe președinte în vizită. 
Ce înseamnă toate astea pentru UE? Înseamnă că fie că îi place, fie că nu, Uniunea Europeană va trebui să își dezvolte capabilități de apărare comune, în afara umbrelei NATO.
Așa cum spune și tipul ăsta (fost ambasador francez la Washington): nu le poți ține morală prădătorilor. Asta e o lecție pe care europenii trebuie să o învețe din nou.

Dacă într-adevăr lumea va deveni multipolară, așa cum spun mulți analiști, atunci acea lume va readuce triumful carnivorelor ca și mod de a înțelege geopolitica.