Șeful la cazan 
În cercurile ceva mai înalte ale lumii civilizate se știa că la un moment dat va apărea o pandemie globală. Problema nu s-a pus niciodată la modul ”dacă vine o pandemie ce facem?” ci ”când vine o pandemie ce facem?”.
Ei bine, cu toate astea, politicienii și factorii decidenți au ignorat problema ani la rândul, considerând că sunt alte lucruri mai urgente de care ar trebui să se ocupe:
In May 1989, Nobel laureate Joshua Lederberg gathered fellow Nobelists and a roster of extraordinary virus-hunters for a three-day meeting in Washington to consider a then bold hypothesis that viruses, far from being vanquished by modern medicine, were actually surging worldwide in animals and people, often in forms never previously seen. And air travel increasingly meant that an outbreak in an obscure location could spread to large cities, even make its way around the world.
Problema pare să fie bine înțeleasă de specialiști, dar insuficiente fonduri au fost puse la dispoziție de-a lungul timpului pentru pregătiri.
Ce opțiuni sunt în cazul unei pandemii
Majoritatea țărilor din lumea civilizată au o strategie de urgență pentru pandemii. Odată cu aparia CoVid-19 (ăsta nou) au apărut două variante diferite de a aborda problema:
- varianta dramatică: închiderea totală a unor regiuni
- prevenire – limitare a pandemiei
Închiderea totală a unor regiuni
Primii care au făcut asta au fost chinezii, care au închis regiunea Wuhan, de unde provine virusul. Ați crede că e o măsură binevenită pentru stoparea virusului, dar de regulă chestia asta se face mai mult pe post de teatru ieftin. În China măsura a fost o dovadă a incompetenței autorităților care au scăpat situația de sub control, efectiv ignorând o cantitate uriașă de dovezi că un virus făcea ravagii în oraș. Dacă citiți un pic despre ce s-a întâmplat în Wuhan înainte de declararea carantinei veți înțelege mai bine că răspunsul autorităților putea fi mult mai eficient și mai puțin dramatic.
Închiderea provinciei practic a fost semnul că autoritățile nu știu să gestioneze eficient situația și au dat cu toporul acolo unde era nevoie de un cuțit.
Pe urmele lor calcă Italia, care la rândul ei a închis provincia Lombardia. La fel ca în China, în Italia începuse epidemia cu câteva săptămâni înainte ca autoritățile să descopere primul caz. În timp ce Marea Britanie, Germania și Franța repatriau cetățeni din Wuhan și îi băgau direct în carantină, Italia stătea cu mâinile în buzunare și fluiera.
Astfel s-a ajuns ca epidemia din Italia să scape de sub control și Italia să fie țara care exportă virusul în numeroase alte țări (nu doar România). Din nou, închiderea provinciei și a unui număr de orașe e un semn al incompetenței autorităților italiene în a gestiona situația.
Prevenirea – limitarea epidemiei
Asta e ce au făcut celelalte țări europene cu capul pe umeri. Și culmea e că situația era sub control până la punctul la care a izbucnit epidemia în Italia. Odată cu explozia numărului de cazuri din Italia a avut loc o creștere și a cazurilor din alte țări.
Țările cu un număr mare de conexiuni internaționale, de genul Marii Britanii știu că nu pot face prea multe pentru a stopa virusul în astfel de situații.
Spre exemplu dacă veți citi strategia de combatere a virușilor de tip gripal a Marii Britanii veți găsi o chestie foarte interesantă menționată acolo (vezi pagina 38):
The Foreign and Commonwealth Office will issue advice regarding travel to affected countries. There are no plans to attempt to close borders in the event of an influenza pandemic. The UK generally has a high level of international connectivity, and so is likely to be one of the earlier countries to receive infectious individuals.
Așadar, nu au de gând să închidă granițele pentru așa ceva. De ce? Păi iată ce zic oamenii:
Modelling suggests that imposing a 90% restriction on all air travel to the UK at the point a pandemic emerges would only delay the peak of a pandemic wave by one to two weeks. Even a 99.9% travel restriction might delay a pandemic wave by only two months.
Deci chiar și închiderea aproape completă a granițelor (99,9%) nu ar opri virusul, doar l-ar întârzia cu vreo 2 luni. Dar repercusiunile închiderii granițelor ar fi serioase:
The economic, political and social consequences of border closures would also be very substantial, including risks to the secure supply of food, pharmaceuticals and other supplies.
Practic, ce spun ei e că dacă vrei să închizi granițele complet riști să rămâi fără mâncare și medicamente. Care ar fi alternativa? Tipul ăsta care scrie pentru Reuters pune punctul pe ”i”:
Maintaining business as normal is crucial to maintaining health services, supply chains, food distribution, and essential services such as utilities, banking and transportation.
In contrast to China, where the government placed much of the country in lockdown, Britain will try to carry on as normally as possible, and most other countries will probably follow the same strategy.
If coronavirus cannot be contained in China, which now seems likely, governments, businesses and individuals will have to learn to adapt to it.
Aplatizarea curbei
Închiderea granițelor nu funcționează din câte se pare, cel puțin nu în țări democratice. Sunt șanse mari ca nici închiderea provinciei Lombardia să nu oprească virusul dacă italienii nu se adună și iau măsuri.
Între acestea se discută mult zilele astea despre importanța ”aplatizării curbei”. Când spun ”se discută” nu mă refer la România ci prin alte locuri:
Acel ”flattening the curve” se referă la următoarea chestie:
Cocoașa aia mare în curbă e o chestie foarte nasoală pentru sistemul medical al oricărei țări pentru că, de regulă, sistemele medicale nu sunt puse la punct pentru a face față unui număr foarte mare de internări în spital. Altfel spus nu e loc în spitale, nu e personal medical suficient, nu sunt medicamente destule sau echipamente care să fie disponibile într-un interval foarte scurt de timp pentru un număr foarte mare de pacienți.
Prin urmare trebuie luate măsuri pentru a aplatiza acea cocoașă, adică o reducere a numărului maxim de îmbolnăviri. Numărul de cazuri e posibil să rămână neschimbat, dar odată ce trece boala pacientul poate fi externat și locul său luat de altcineva. Astfel presiunea asupra sistemului medical e mai mică decât în ipoteza unei pandemii necontrolate.
Cum se aplatizează curba?
Ce se poate face pentru a aplatiza curba? Statul acasă în carantina dacă există suspiciuni de infectare pare a fi o măsură larg răspândită. Nu e foarte clar cât de eficientă e având în vedere că trebuie să îți cumperi mâncare totuși. Ba chiar în România fix statul face chestia asta mai grea (sursă):
Directorul General al Poștei Române, Horia Grigorescu, a trimis o circulară către oficiile poștale prin care le solicită poștașilor să nu mai livreze pensiile și alocațiile către cetățenii aflați în carantină din cauza coronavirusului.
Nu există o listă publică cu cazuri deci nu înțeleg sensul măsurii. Dar în fine.
O altă măsură larg răspândită e limitarea evenimentelor cu un număr mare de oameni. În România a interzis evenimentele cu mai mult de 1.000 de oameni și închiderea școlilor unde se depistează cazuri.
Închiderea școlilor e o măsură care, luată la timp, poate salva multe vieți. Există dovezi ample care indică faptul că în timpul gripei spaniole din 1918 orașele care au închis școlile înainte ca epidemia să atingă proporții au avut o rată de mortalitate mult mai mică decât cele care le-au închis după ce epidemia făcea ravagii. Închiderea școlilor e considerată cea mai eficientă măsură non-farmaceutică în astfel de cazuri pentru că oprește nu doar închiderea școlilor ci și statul acasă de către părinți cu copiii.
România ar trebui probabil să închidă școlile de pe acum, nu să aștepte ca situația să devină similară cu a Italiei.
Mă rog, știți voi, și clasicul spălat pe mâini și evitatul contactului social inutil. Cert e că astfel de măsuri funcționează, dovadă în acest sens fiind țări precum Taiwan sau Vietnam (unde cele mai recente cazuri provin din Europa), ambele cu un număr redus de cazuri de CoVid-19 deși sunt vecine cu China.
Va trebui să trăim și să muncim în astfel de pandemii
Vă spuneam într-un alt articol despre căderea bursei, ei bine nu toate acțiunile au căzut. Unele din ele de fapt au luat-o bine în sus (via AlphaVille):
Turns out however, the working from home stocks are on a tear. Peloton is up 5.6 per cent on the week, and Zoom, the video communications company is up a whopping 15.5 per cent.
Peloton produce biciclete de exerciții de interior. Zoom produce software de video-conferințe. Ambele se referă la situația în care ieșitul din casă și mersul la muncă nu vor mai fi foarte populare.
Pe de altă parte poate cu ocazia asta se va trece cu adevărat la lucratul de acasă la scară mai mare. Tehnologia există, disponibilitate există, ar trebui să lucrăm mult mai mult de acasă. Ar fi bine și pentru mediu și pentru noi.
Așa că gripa asta va fi doar încălzirea pentru multe alte evenimente similare care vor urma.
P.S: Dacă vreți să vă asigurați că sistemul vostru imunitar e puternic, sunt lucruri plăcute pe care le puteți face:
