Șeful la cazan 
Supra-impozitarea contractelor part-time e genul ăla de poveste unde toată lumea urlă, dar puțini înțeleg ce se întâmplă.
Varianta pe scurt: sunt mulți patroni în România care fentează legea pentru a nu plăti taxe mari. Una din modalitățile prin care fentează legea e să declare că angajații lor nu lucrează 8 ore ci doar 1 oră sau 3 ore sau ceva de genul. De ce fac așa? Pentru că dacă nu i-ar declara deloc și vine ITM-ul peste ei e nasol. Dacă îi vizitează ITM-ul pot spune că angajații respectivi erau la program în alea 1, 2 ore cât aveau în contract și gata. În cazul ăsta e mai greu de dovedit că e ceva ilegal, plătesc și ei taxe salariale la nivel simbolic și toată lumea e fericită.
Doar că practica asta a devenit foarte răspândită în ultimii ani, în special prin sectorul ăla de activitate care primește beneficii de la bugetul de stat fără număr. Care din ele? Bună întrebare, HORECA de data asta.
Dar cum deficitul bugetar în ultimii ani a ajuns la niveluri nesustenabile și datoria guvernamentală tot țopăie pe la 50%, a cam venit vremea pentru a colecta mai mulți bani la buget din taxe.
Actualul ministru al finanțelor a luat decizia de a impozita contractele parțiale de muncă la nivel întreg.
Altfel spus, dacă un angajat e pe contract de muncă cu 1 oră de muncă pe zi atunci va plăti impozit pe venit și contribuții sociale la nivel de program întreg de 8 ore pe zi.
Practic, pentru angajator costul va crește cu valoarea taxelor salariale și contribuțiilor sociale care trebuie plătite la nivel de salariul minim pe economie întreg. La un salariu minim pe economie de 2.550 RON pentru program de 8 ore se datorează 1.083 RON către stat. Ce a făcut guvernul a fost să zică: indiferent că pe contractul de muncă scrie 1 oră / zi sau 8 ore / zi, către stat trebuie plătită suma de 1.083 RON.
E morală treaba asta? Clar nu! Făcând chestia asta statul român admite că nu poate sau nu vrea să trimită ANAF-ul și ITM-ul peste angajatori pentru a verifica dacă acei oameni lucrează sau nu mai puțin de 8 ore.
Ca o paranteză, aici e o discuție mai veche legată de capacitatea ANAF de a face inspecții pe partea de impozit pe venit și contribuții sociale. Istoric, inspecțiile astea (inclusiv pe partea de taxe) erau făcute de ITM. La un moment dat, acum foarte mulți ani, partea de taxare a trecut la ANAF, dar fără să se mute și oameni care să poată face inspecții. Așa că ANAF a ajuns să aibă obligații de inspecție, dar fără oameni care să poată face asta. Până în 2017 când am plecat eu problema asta nu fusese rezolvată și numărul de inspecții pe partea de impozite salariale și contribuții era destul de mic.
E eficientă măsură?
O să se enerveze multă lume pe mine pentru asta, dar răspunsul e…Da, e eficientă. Profit.ro zice că numărul contractelor part-time a scăzut în iulie cu 91.195, iar numărul celor cu normă întreagă a crescut cu 73.981. Am văzut lume comentând prin social media că nu e posibil să ne dăm seama dacă acea creștere de 73.981 e rezultatul măsurii luate de guvern sau nu. Ori asta e o afirmație ușor surprinzătoare având în vedere că articolul de pe Profit.ro zice destul de clar niște chestii:
În primele luni ale anului, creșterile numărului de contracte cu normă întreagă au fost de 24.184 în iunie, 14.290 în mai, 683 în aprilie, 12.352 în martie și 22.916 în februarie. La timp parțial, se înregistrează o scădere de 61.063 în iunie, după creșteri de 11.105 în mai, 7.305 în aprilie, 9.322 în martie și 12.734 în februarie. În primele două zile din august (2 august față de 31 iulie) se observă o scădere consistentă, cu 35.212, a numărului de contracte part time, dar și o creștere puternică, cu 20.668, a numărului de contracte cu normă întreagă.
Așadar numărul contractelor anulate și al celor adăugate e anormal de mare în iulie și august față de celelalte luni. Iar iulie e lună de vară, la fel ca iunie. Nu are sens să fie o diferență atât de mare între cele două luni. Ca să nu mai spun că în 2 zile de august avem peste 20.000 de contracte adăugate și 35.000 part-time dispărute.
E puțin probabil ca evoluția asta să fie rezultatul unor variații sezoniere sau altor factori. Cel mai probabil o mare parte din contractele part-time anulate în iulie și august a celor cu normă întreagă apărute în aceeași perioadă sunt rezultatul supra-impozitării.
În același timp trebuie să privim lucrurile și prin ochii angajatorilor care făceau evaziune fiscală. Nu mai are sens pentru ei să își asume riscul unor amenzi (fie el și teoretic), dacă oricum trebuie să plătească aceeași sumă statului. Iar de data asta nu e nevoie de inspecții detaliate, dacă angajatul e la locul muncii e clar că acele impozite și contribuții trebuie plătite. Avantajul creat de inabilitatea ANAF de a verifica contractele parțiale a dispărut din moment ce toate contractele sunt impozitate la fel.
E etică măsura? Nu e, clar.
E eficientă? Da, cifrele par să indice că e eficientă din moment ce multe contracte part-time par să fi devenit full-time din cifrele de mai sus.
Mai îngrijorător e însă altceva, din cifrele pe iulie și 2 zile din august pare că mai mult de 100.000 de angajați lucrau la gri și plăteau impozite și contribuții sociale reduse. Sunt curios dacă vor mai apărea cifre pentru întreaga lună august, dar nu m-ar mira ca numărul final să fie mult mai mare.
Cu toate astea pe la mine prin bulă se dă lumea de ceasul morții că s-au închis contractele part-time și au rămas angajații pe drumuri. Partea cu numărul neobișnuit de mare de contracte full-time înregistrate e o chestie așa relativă de zici că vorbim de fizică cuantică.
Și uite așa avem o măsură imorală luată pentru a repara o problemă imorală cauzată de patroni hrăpăreți și stat indolent.
