Strânsul de semnături tinde să devină sport național în România, intrând astfel în galeria selectă a sporturilor naționale alături de ”statul la coadă pentru tigăi” și comentatul despre meciurile Simonei Halep.
În cazul în care nu știați, în România, pentru a putea înscrie un partid sau o alianță nouă la alegeri ai nevoie de 200.000 de semnături. Din punctul acesta de vedere România e printre cele mai restrictive, dacă nu chiar cea mai restrictivă țară din Uniunea Europeană când vine vorba de participare la alegeri.
Asta înseamnă că drumul partidelor noi spre a intra în Parlament are un mare hop dacă nu au susținere financiară și logistică în spate. Îi văd de exemplu pe cei de la Demos, un partid mic, neparlamentar, care va trebui să strângă 200.000 semnături doar pentru a se înscrie pe listele de la europarlamentare:
Subiectul a fost abordat de USR și PLUS în campania ”Oameni noi în politică”, alături de cealaltă problemă, a pragului de a fi ales de 5%. De fapt, dacă vă uitați pe niște statistici ale Parlamentului European puteți observa că România e permanent pe lista țărilor cu cele mai mari restricții la alegeri:
- România e între țările cu cel mai ridicat prag electoral – 5%
- România are al doilea prag de vârstă pentru a candida la alegerile europarlamentare: 23 de ani, nu 18 sau 21 ca în majoritatea țărilor.
- România are al doilea cel mai restrictiv sistem de vot pentru europarlamentare, votul fiind posibil doar la ambasada, nu și prin corespondență.
Dacă ne uităm la USR, putem vedea că au fost nevoiți să investească foarte mult timp și resurse în a strânge semnături:
- Pentru a participa la alegeri în 2016
- Pentru campania ”fără penali”
- Pentru campania ”Oameni noi în politică”
- Pentru a candida alături de PLUS în cadrul unei noi alianțe
”Fără penali” și ”Oameni noi în politică” sunt chestii voluntare și au ajutat USR să își cunoască mai bine electoratul potențial. Cu toate astea au fost alocate resurse importante doar pentru în a strânge bucăți de hârtie. Iar o parte din semnăturile pentru ”fără penali” deja sunt date dispărute.
Oamenii și resursele financiare mobilizate pentru strânsul de semnături în acești ani puteau fi folosite pentru a construi un partid mai puternic, pentru publicitate, pentru a crea politici noi etc.
La cum stau lucrurile acum orice partid nou și care nu scoate semnături din pălărie trebuie să devină expert în strângerea de semnături. Ori nu putem avea pretenția ca un partid onest să poată face asta și opoziție eficient în același timp. Iar dacă asta nu era clar până acum, ei bine, devine dureros de evident la alegeri când ne uităm pe listele de vot.
Nu spun că nu ar trebui să existe un prag de semnături, pragul e ok. Nivelul acelui prag în schimb nu are sens, în special dacă avem în vedere că țări cu populație considerabil mai mare decât a României au praguri mult mai mici.
P.S: Nu mă interesează neapărat dacă Demos intră sau nu pe listele electorale, deși mi-ar plăcea să văd un partid cu adevărat social care să intre în competiție pentru electoratul PSD. Ce mă interesează e să văd o ofertă politică decentă și competiție între partide. Odată cu crearea alianței USR-PLUS parte din acea competiție a dispărut.