Șeful la cazan 
Una dintre afirmațiile controversate ale Primului Ministru Tănase a fost aceea că statul e un mai bun administrator decât fondurile private. Cam toată lumea a sărit de fund în sus că statul e un administrator de rahat.
Ce nu mi-a convenit mie la afirmația asta și la discuțiile generate de ea e faptul că acele discuții s-au concentrat pe ideea că statul cheltuie bani aiurea, că există un deficit uriaș la fondul de pensii și prin urmare statul nu are cum să fie un administrator bun / mai bun decât fondurile private.
Acum, haideți să trecem peste idea că orice vine de la PSD e 100% greșit și să ne folosim capul pentru analiza situația cu pensiile. Atunci când vorbim despre administrarea pensiilor trebuie să avem în vedere 2 aspecte:
- Managementul riscului – investițiile trebuie făcute astfel încât să avem un risc scăzut de faliment și să încasăm efectiv pensie.
- Cât de bine pot fi investiți banii fără a ieși din zona unui risc scăzut.
Haideți să analizăm mai întâi partea cu managementul riscului.
Managementul riscului
Așa cum am explicat și aici, rolul fondurilor de investiții e de a fi sigure, nu de a fi foarte profitabile. Fondurile de pensii sunt obligate prin lege să aibă portofoliul structurat într-un anumit fel pentru a limita riscul, chiar dacă asta înseamnă profit mai mic, Tocmai de aceea mă amuză cum se străduie jurnaliștii și influencerii pe fb să demonstreze că Pilonul II e foarte profitabil. Un om care înțelege economia se va alarma dacă va afla că fondul lui de pensii are randamente de 10% pentru că asta înseamnă că undeva e un tip/tipă care bagă bani în active riscante.
Teoria economică spune că pentru a minimiza riscul trebuie să diversificăm portofoliul de investiții. Nu vrem să avem o pondere foarte mare a activelor foarte riscante, pentru a nu pune în pericol banii de pensie. Dacă împărțim banii în mod egal în 100 de investiții și 1 dă faliment, impactul va fi minim. Dacă împărțim banii de investiții în 6-7 surse, cu 3 dintre ele reprezentând aproximativ 90% din totalul sumei investite, sau mai rău, una dintre surse cu 65% din totalul investiției, cum credeți că se va resimți impactul unui faliment a acelei surse în pensia pe care o veți primi la bătrânețe?
Nu-i așa că pare o idee foarte proastă să ai 65% din totalul banilor de pensie prinși într-o singură investiție? Sau 90% din bani prinși în 3 investiții? Ei bine, fix asta fac fondurile de investiții din Pilonul II, investesc banii de pensii în:
65% din bani sunt investiți în titluri de stat. Pe românește asta înseamnă că 65% din banii tăi de pensie sunt folosiți pentru a cumpăra datorie a guvernului României.
Aproape 20% din bani merg pentru a cumpăra acțiuni la bursă. În categoria asta intră foarte probabil și acțiuni ale unor companii de stat listate la bursă (ex: Transgaz).
6.5% din bani merg în depozite la bănci.
Straniu cum fonduri profesioniste de investiții diversifică atât de puțin portofoliul de investiții. E ok din punct de vedere al managementului riscului? Cu siguranță nu e.
De ce sunt lucrurile în felul ăsta? Pentru că structura portofoliului fondurilor de investiții tip Pilon II nu a fost gândită pentru a ajuta direct viitorii pensionari ci pentru a ajuta statul român în primul rând. Iată cum arată evoluția istorică a celor mai importante 3 investiții ale acestor fonduri enumerate mai sus:
Vedeți cum în 2008 când economia duduia investițiile în obligațiuni erau la minime istorice? Era normal pentru că statul român nu avea nici o problemă să se împrumute. Apoi când România intră în rahat și nimeni nu mai vrea să cumpere titluri de stat fondurile de pensii încep să cumpere datorie deși nimeni nu prea vrea să se mai atingă de ea. Adică sincer acum, cine dracu mai cumpăra obligațiuni ale unei țări care trebuia să împrumute miliarde de la FMI pentru a nu intra în incapacitate de plată?
Apoi în 2012 când iarăși lucrurile deveniseră maro brusc guvernul dă o lege și ridică plafonul maxim de investiții în obligațiuni de la 65% la 75% și toate fondurile se conformează și cumpără obligațiuni. Atenție acela e un plafon maxim, nu e însă și obligatoriu. Și cu toate astea, media a sărit imediat spre 75% deși fondurile de investiție nu avea obligația legală de atinge acel plafon.
Apoi când economia se pune pe picioare și România reușește să se împrumute din nou de pe piețele externe, brusc interesul fondurilor scade și nu mai vor obligațiuni în proporție de 75%.
Repet: Fondurile de pensii cumpără obligațiuni guvernamentale românești atunci când nimeni altcineva nu o mai face deși nu sunt obligate să atingă plafonul maxim.
Altfel spus, dacă statul român dă faliment, 65% din valoarea pensiei tale s-a evaporat. Și nimeni nu e obligat să te despăgubească pentru acea pierdere…nici măcar statul român! Și știi de ce? Pentru că acesta e riscul oricărui fond de investiții, risc pe care ți l-ai asumat atunci când ai semnat actul de adeziune (sau mă rog, când ai fost repartizat la un fond de investiții).
Cum stă însă statul la capitolul management al riscului?
Nu atât de rău precum Pilonul II pentru că veniturile bugetare sunt ceva mai diversificate decât veniturile din investiții ale Pilonului II:
- 90% din venituri provin din 6 surse principale de venit
- Cea mai importantă sursă dpdv procentual sunt contribuțiile de asigurări (27,39%) sau, dacă e să le luăm individualizat, TVA-ul (23,1%)
Apoi, dacă ar fi să analizăm ce se întâmplă în cazul în care statul intră în faliment, istoria ne spune că pensiile vor fi plătite. Nici măcar în 2009 când România a rămas fără bani nu a avut loc o diminuare a pensiilor de talia pierderilor potențiale din Pilonul II.
Mai pe românește: Dacă statul dă faliment, 65% din Pilonul II dispare, dar e foarte puțin probabil ca pensiile să se reducă cu 65%. Din perspectiva riscului, Statul român este, în momentul de față, mai bun decât un fond de investiții Pilon II la managementul riscului.
Cât de bine pot fi investiți banii
În postarea anterioară vorbeam despre randamentul fondurilor private vs. randamentul fondurilor din Pilonul II. Nu am să insist pe tema asta pentru că există date publice pe tema asta. Dacă randamentul fondurilor de investiții Pilon II poate fi măsurat în schimb nu același lucru se poate spune despre randamentul fondurilor de stat sau al pensiile de stat (folosiți ce terminologie vreți). Eu spun că ar trebui să privim acel randament ca fiind creșterea punctului de pensie și că orice creștere a pensiei de stat trebuie privită strict ca o decizie politică.
Atenție însă, faptul că statul ia decizii politice care influențează pensia voastră nu e întotdeauna un lucru rău!
Decizia de a adera la Uniunea Europeană a fost una exclusiv politică. Urmare a acestei decizii politice România a cunoscut o creștere generală a PIB-ului, veniturilor indivizilor și în general a bunăstării sociale. Unul dintre rezultatele creșterii generalizate a economiei a fost faptul că pensiile au putut fii mărite.
Haideți să ne imaginăm cum ar fi arătat România în afara Uniunii Europene. Cât ar fi fost salariile, cât ar fi fost pensiile? Mai mari sau mai mici? Cred că răspunsul unanim e ”mai mici”. Repet, aceasta a fost o decizie politică ce a dus la creșterea bunăstării economice și sociale și implicit a pensiilor!
Iar asta mă aduce la un detaliu important: Statul poate să ia decizii de politică economică, socială sau militară care să schimbe radical valoarea pensiilor viitore ale românilor. Nu trebuie să fim naivi să credem că o decizie politică nu va influența pensia noastră doar pentru că banii sunt în Pilonul II.
Așa cum am explicat mai sus, 65% din banii din Pilonul II merg la statul român, așa că, în final, mare parte din randamentul acestui fond ține de deciziile politice ale statului român, nu de managerul fondului!
Vorbim așadar de randamente mai mari la Pilonul II, dar uităm că acel randament ține de comportamentul statului român? Ah, și cum spuneam în postarea anterioară:
cu cât statul român e mai stabil economic și politic cu atât randamentul Pilonului II va fi mai mic. De ce? Pentru că dobânda oferită de obligațiunile guvernamentale și prețul de tranzacționare a acestora pe piața secundară e cu atât mai mare cu cât statul român e perceput ca fiind mai riscant. Cu cât statul român e mai stabil și mai sigur, cu atât cererea pentru obligațiuni va fi mai mare și implicit dobânda și prețul lor mai mici.
Ce ar trebui să rețineți de aici e că, în actuala structură, randamentul Pilonului II și implicit calitatea investiției ține de decizii politice ale statului român în mare parte (cel puțin 65%). Randamentul și calitatea investiției pentru pensiile de stat țin la rândul lor de decizii politice în mare parte.
Un manager de fond de pensii Pilonul II responsabil nu ar investi 65% din bani în obligațiunile României ci le-ar împrăștia în obligațiuni ale mai multor state, astfel încât, dacă unul din acele state dă faliment impactul asupra pensiei să nu fie atât de puternic.
Concluzii
- Calitatea investițiilor e influențată în mare parte de factorul politic indiferent dacă vorbim despre Pilonul II sau pensie de stat.
- Statul stă însă mult mai bine la capitolul diversificarea portofoliului și managementul riscului decât fondurile care administrează Pilonul II.
P.S: Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu susțin eliminarea Pilonului II. El reprezintă un element important din punct de vedere politic și nu ar trebui eliminat. Din punct de vedere economic însă ar trebui să realizăm faptul că Pilonul II are câteva neajunsuri importante pe care fie le putem ignora (pentru că trebuie să fim anti PSD), fie le putem accepta (pentru că ne dorim să avem o pensie la bătrânețe).
P.P.S: Poate că în 2020 Cioloș va câștiga alegerile parlamentare iar PSD va avea sub 20% (visez și eu). Iar acel guvern mega competent va lua niște decizii politice care vor împinge România spre creștere economică de 10% timp de 8 ani. Dacă vor fi bani pentru a dubla pensiile fără a pune în pericol stabilitatea finanțelor publice o vom face? Vom folosi argumentele pe care le aducem azi împotriva pensiei de stat? Bănuiala mea e că nu, pentru că mare parte din lipsa de logică economică din discuția asta ține de ura sau agenda împotriva PSD, nu de principii de economie.