Starea educației în România cu Ministrul Educației

Școala online

”Am fost săptămâna trecută prin nordul ţării, am trecut prin multe localităţi în care nu am reuşit să am niciun fel de semnal, internet sau telefon. M-am gândit oare cum au făcut şcoala acei copii în online”, a declarat Cîmpeanu. (sursă)

Ați citit bine: Ministrul Educației se întreabă cum au făcut școala copiii din localități unde nu e semnal, internet sau telefon. Dl. Câmpeanu e Ministru al Educației din 23 decembrie 2020, când și-a preluat mandatul. În perioada asta s-a făcut școala online cică. Dl. ministru abia acum află că sunt locuri în România unde nu e semnal. Ce șoc!

Înaintea domnului Cîmpeanu Ministru al Educației a fost doamna Anisie, tot de la PNL. Oare ea știa chestia asta? Oare a întrebat? E bine însă că a aflat de treaba asta după ce s-a încheiat anul școlar, ar fi fost culmea să afle atunci când era obligat efectiv să facă ceva în sensul ăsta.

Apropo de cum s-a putut desfășura școala online, să ne aducem aminte ce declarau oamenii din PNL când a început pandemia. În iulie 2020 ziceau așa:

Guvernul pare că se pregătește pentru scenariul în care școlile nu vor fi deschise în septembrie, din cauza pandemiei de coronavirus, și cumpără 250.000 de tablete pentru facilitatea activităților didactice de la distanță. Valoarea estimată a achiziției lansate marți în SEAP este de 126 milioane de lei, adică 504 lei (circa 100 euro)/bucata. (sursă)

Apoi în august 2020:

“Astfel, din fonduri externe nerambursabile, a fost alocat un buget de 175 de milioane de euro care urmează să finanţeze următoarele categorii de achiziţii: 100 de milioane de euro sunt destinate pentru achiziţia de tablete şi dispozitive electronice pentru învăţământ online pentru aproximativ 500.000 de elevi; (sursă)

Tot în august 2020, dar mai spre final:

Guvernul va cumpăra doar 70-80.000 de tablete, din cele 250.000 promise elevilor pentru noul an școlar, a anunțat premierul Ludovic Orban. (sursă)

Și ieri (18 iunie 2021):

Colega mea secretar de stat Corina Atanasiu ne dă astăzi vești bune pentru educație: 123.600 elevi și peste 6.000 de profesori vor primi tablete și laptopuri cu acces inclus la internet, pentru activități școlare în mediul online, în urma semnării a 111 contracte de finanțare prin Axa 2 a Programului Operațional Competitivitate (POC) 2014-2020. (sursă)

Dacă ar fi să credem toate declarațiile de mai sus atunci fiecare elev din România ar fi avut probabil câte 3 tablete. În realitate însă nu au niciuna, pentru că asta pot politicienii români: să anunțe triumfător că vor cumpăra tablete după ce se încheie anul școlar.

Apropo de asta, în 2016 a fost un mic scandal cu directorul Samsung de atunci care spunea următoarele:

Zona rurală ne doare pe toţi, la nivel de ţară, şi ca dezvoltare a economiei în ansamblu. Cred că este de preferat să avem tablete în şcoli întâi şi abia apoi să rezolvăm cu toaleta din curte. (…) este alegerea corectă pentru că dacă aducem toaleta din curte înăuntru nu ne facem mai deştepţi. 

Iată că i se va îndeplinit dorința, vom avea tablete, dar WC tot în curte, pentru că a construi lucruri e greu și nu aduce puncte politice.

Abandonul

Încă una tot cu dl. Câmpeanu:

”Sunt peste un milion de absolvenţi de liceu care nu au susţinut examenul de bacalaureat. Este o problemă naţională”, a declarat Sorin Cîmpeanu. (sursă)

Ați auzit da? E o problemă națională! Bun, cine ar trebuie să se ocupe de rezolvarea ei? Cumva…Ministerul Educației? Care e condus de…dl. Cîmpeanu?

Am tot repetat pe aici, toată lumea e cu statul paralel în gură: alții fac chestii și noi constatăm chestii și ne plângem. Să se facă! E o problemă! Am constatat că…!

Știți care e problema cu declarația de mai sus? Abandonul școlar din România e un fenomen studiat de mult timp. Cauzele exacte sunt cunoscute și există soluții concrete pentru problema asta. Ce lipsește?

Voința politică pentru a face ceva în sensul ăsta.

Un exemplu e raportul ăsta UNICEF din 2012 (nu s-a schimbat nimic de atunci) care enumeră exact cauzele abandonului școlar:

1. Venituri la limita subzistenţei
2. Nivel redus de educaţie al părinţilor
3. Familie dezorganizată prin divorţ/deces
4. Familie monoparentală
5. Familie reorganizată
6. Copil temporar/permanent în îngrijirea bunicilor/altor rude
7. Situaţie de şomaj în cazul unuia sau a ambilor părinţi
8. Atitudine negativă a membrilor familiei faţă de educaţia copiilor/şcoală
9. Situaţii de abandon în cazul fraţilor mai mari
10. Prestarea unor activităţi lucrative în gospodărie/în afara acesteia
11. Lipsa unor condiţii minimale de studiu acasă

Deci încă de atunci aveam cauzele concrete. Dacă aveți răbdare să citiți raportul o să aflați mult mai multe despre fenomen și ce trebuie făcut. Mai sunt o grămadă de studii similare iar siteul Băncii Mondiale, UNICEF și alte organizații similare sunt pline de recomandări și bune practici în materie de prevenire și combatere a abandonului școlar. Și nu de ieri de azi ci de ani buni de zile!

Ce îl împiedică deci pe dl. Cîmpeanu să facă ceva în sensul ăsta?

P.S: Nu e de la dl. Cîmpeanu, dar merită citit ce zice și doamna Anisie, fostul ministru PNL pe tema inspectorilor.