Stalin, Neruda și Premiul Nobel

image_pdfimage_print

Pauza de la economie pentru un pic de hatereală pe altă temă. Am văzut zilele trecute știrea asta preluată peste tot:

Scriitorul Pablo Neruda a câştigat premiul Nobel pentru Literatură în 1971, dar noi arhive deschise recent la Stockholm arată că juraţii erau îngrijoraţi de „tendinţele comuniste” ale poetului chilian (sursă)

Mai exact e vorba despre următoare chestie:

„Felul în care gândeşte un scriitor – fie că este marxist, sindicalist, anarhist sau altceva – este dreptul său liber. Cu toate acestea, Neruda este pe deplin implicat politic, inclusiv prin imnurile închinate lui Stalin şi a altor realizări pur propagandistice. Pe această bază, am rezerve cu privire la candidatura sa, fără a dori totuşi să o resping ferm în prealabil”, scria Österling în 1963.

Eu mă plâng des pe aici de presă, așa că nu o să fiți surprinși să aflați că nimeni nu a dat un google search să vadă concret despre ce e odă e vorba. Am văzut știrea preluată de o grămadă de publicații, dar nimeni nimeni nimeni nu a zis concret care e oda aia. Mișto jurnalismul românesc, cineva a luat articolul din The Guardian și l-a tradus, apoi toată lumea a preluat de la acel cineva fără un minim de efort suplimentar.

Dacă sunteți curioși despre ce odă e vorba am dat eu un google search și am dat peste ea. Mi-a luat fix 5 secunde. Spoiler: e la fel de bună ca toată odele închinate lui Ceaușescu.

Mai sunt două chestii amuzante la povestea asta:

Prima e că nimeni, nici măcar ăia de la The Guardian nu au vorbit despre elefantul din cameră: Nobelurile nu sunt chiar un monument de obiectivitate. Cazul concret de față, tipul ăla de mai sus nu vrea să îi dea lui Neruda premiul pentru Literatură pentru că îi scrisese o odă lui Stalin în urmă cu 10 ani. Culmea e că Stalin fusese nominalizat în două rânduri pentru Premiul Nobel pentru pace:

Joseph Stalin, the Secretary General of the Communist Party of the Soviet Union (1922-1953), was nominated for the Nobel Peace Prize in 1945 and 1948 for his efforts to end World War II. (sursă)

Nu a câștigat, e adevărat, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că suedezii care se ocupau de Premiul Nobel l-au pupat în fund pe Stalin în 1945 și 1948. Stalin a ajuns de altfel să fie declarat ”Omul Anului” și de Time Magazine de două ori. Când politica a cerut ca Stalin să fie pupat de americani și vestici a fost ok.

Neruda măcar a fost un socialist asumat, cumva la el oda aia părea mai sinceră.

Și dacă tot suntem la subiectul Premiilor Nobel, nu știu câtă lume știe, dar Winston Churchill nu a câștigat niciodată Premiul Nobel pentru Pace. A câștigat un Nobel, dar pentru Literatură, nu pentru pace. Asta apropo de cât de relevante sunt chestiile astea.

A doua chestie amuzantă, dar pe care nimeni nu o spune despre Neruda e că omul a scris multe ode. Lângă oda adresată lui Stalin puteți adăuga și:

Dacă sunteți curioși ce e cu odele de mai sus, fac parte dintr-un volum de poezie adresat lucrurilor mici și nesemnificative.

Neruda a fost și poet și politician cu o viață agitată și colorată, în linie cu poeziile lui. Politica i-a adus sfârșitul cel mai probabil, murind în condiții suspecte în timpul loviturii de stat organizate de Augosto Pinochet, dictatorul fascist sprijinit de CIA.

Dacă nu ați citit niciodată poezii ale lui Neruda atunci vă recomand să o faceți, preferabil în spaniolă dacă puteți.

Din amintiri de demult țin minte că am citit și traduceri în română care mi s-au părut bune. Țineți cont totuși că eu sunt un băiat care a terminat mate-info și apoi a făcut ASE-ul așa că mă impresionează lucrurile ușoare, nu chestiile grele de intelectuali.

Și dacă tot vorbim de poeziile lui Neruda, are una cu care pe măsură ce îmbătrânesc încep să rezonez.

Poza din cover: Unknown (Mondadori Publishers), Public domain, via Wikimedia Commons

Spune și altora

3 Comments

  1. O mica mentiune: Pinochet a fost un dictator crancen fara doar si poate, dar termenul “fascist” nu e aplicabil. Majoritatea istoricilor nu il incadreaza in categoria de fascist. “Autoritar” nu e echivalent cu “fascist”. E doar o chichita, evident, da’ se arunca cu termeni gratuit in stanga si in dreapta. Si stiu ca esti foarte deranjat de cei care folosesc termenii “marxist” sau “neomarxist” nepotrivit, in opinia ta, asa ca mi se pare decent sa folosesti acelasi standard.

    1. Mie mi se pare ca bifeaza conditiile: https://www.merriam-webster.com/dictionary/fascism#:~:text=1%20often%20capitalized%20%3A%20a%20political,and%20forcible%20suppression%20of%20opposition
      Era de dreapta extrema atat social cat si economic.
      Au avut loc reprimari sangeroase ale oricarei forme de dizidenta sau opozitie:
      https://en.m.wikipedia.org/wiki/Human_rights_violations_in_Pinochet%27s_Chile
      Conducerea era autoritar dictatoriala, nationalismul era la putere (retorica gen dusmanii poporului cu care suntem familiari).
      Singura diferenta e ca nu isi spuneau fascisti, dar altfel regimul nu prea pare diferit cu nimic de cel din Italia lui Mussolini sau Spania lui Franco.
      Also oamenii din Chile au termenul de facho pt a descrie simpatizantii lui Pinochet.
      Mie imi par destul de convingatoare argumentele.

      1. Pinochet era un neoliberal economic, aia de care ai tu drag in mod deosebit, fascistii subordonau economia statului. Nu stiu cate nationalizari s-or fi facut in era Pinochet, in Germania si Italia erau la moda. Fascismul, dpdv economic, nu prea era de dreapta extrema si nici n-avea cum sa fie asa cand Mussolini fusese un socialist convins pana la WWI (si incercase si ulterior sa formeze grupari laburiste dar a picat toata treaba din cauza squadristilor care au pus presiuni pe el). Fascismul incerca sa impace si capra si varza, sa faca cu ochiul si proletariatului, pe Pinochet il durea in basca de proletariat, asculta doar de Buchi si economistii trimisi de americani. Fascismul implica ceva mai mult decat nationalism, se duce in alte zone cu mituri despre renastere nationala, nu prea se incadreaza Pinochet nici pe acolo. Reprimari sangeroase au loc in dictaturi atat de dreapta, cat si de stanga, nici ala nu e argument pt folosirea termenului.
        Ca sa rezum, orice fascist este autoritar de dreapta, dar nu orice autoritar de dreapta este fascist. Repet, asta e consensul general acceptat de istorici, nu e din capul meu. Acum tu poti sa mergi pe linia asta in continuare, nu e problema, e o opinie si e impartasita de unii, foarte putini, ce-i drept. Doar ca pe viitor nu poti sa te mai superi daca altii folosesc termenii “marxist”, “neomarxist” sau “socialist” in termeni mai largi cand si tu faci fix acelasi lucru. Daca n-ai fi avut vreo 3-4 articole fix pe tema asta in care indemnai oamenii sa nu mai foloseasca termenii astia discretionar n-as fi comentat, ca oricum nu asta era tema articolului, dar asa mi s-a parut firesc sa iti atrag atentia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *