Softpower-ul rusesc va dispărea complet

Când eram copil aveam o colecție de timbre strânsă de-a lungul unor ani de făcut schimburi. Colecția era alambicată, dar timbrele mele preferate erau cele din seria Intercosmos. Gen astea:


Intercosmos a fost un program spatial dezvoltat de URSS în parteneriat cu alte țări socialiste (blocul est european plus India, Vietnam, Cuba, Franța sau Mongolia) prin care au fost trimiși mai mulți oameni către stația spațială Salyut 6 a URSS-ului. Dumitru Prunariu, primul român în spațiu a zburat cu racheta Soyuz 40 până la stația spațială sovietică în cadrul acestui program.

Explorarea spațială era unul din domeniile unde sovieticii nu doar că au ținut pasul cu americanii, dar au reușit să îi și depășească. Primul animal pe orbita terestră (Laika), primul satelit trimis în spațiu (Sputnik), primul om în spațiu (Yuri Gagarin), prima ieșire în spațiu deschis a unui om (space walk adică) făcută de Alexei Leonov, prima femeie în spațiu (Valentina Tereshkova), prima stație spațială (Salyut 1), prima sondă de explorare aterizată cu succes pe Lună (Lunokhod 1), prima misiune spațială spre o altă planetă din sistemul nostru solar (Venera 1) și lista ar putea continua.

Explorarea spațială a fost pentru URSS una din cele mai importante modalități de a arăta celorlalte țări că sunt o forță a progresului și au gânduri pașnice.

Ca o paranteză, toate programele spațiale de până acum au apărut ca urmare a unor considerente militare, în principal dorința de a dezvolta rachete intercontinentale capabilă de a purta focoase nucleare.

Asta i-a mânat pe americani, pe sovietici și mai nou pe chinezi să investească bani masiv în rachete.

Partea bună e că unul dintre efectele secundare ale acestei curse a înarmării e că te alegi cu niște rachete puternice și aparatură incredibil de sofisticată care poate fi folosită în scopuri pașnice. Sovieticii au transformat treaba asta într-o chestie de propagandă formidabilă și o sursă reală de softpower. Dacă vă apucați să căutați pe siteuri de licitații puteți găsi o grămadă de obiecte din perioada sovietică cu tematică spațială, de la jucării la lămpi, ceasuri și postere pe subiectul acesta, cum ar fi ăsta:


Practic sovieticii au trecut de la plug la explorare spațială într-o singură generație, o chestie cu adevărat monumentală.

Iar lumea a înțeles chestia asta și sovieticii (moșteniți ulterior de ruși) au avut parte de beneficii de imagine enorme de pe urma programului spațial. Explorarea spațială a fost în permanență folosită de sovietici pe afișe și în mesaje de propagandă ca și promotor al păcii și colaborării între națiuni.

Rusia, deși a fost văzută ca o țară în derivă o perioadă lungă de timp, a rămas una din cele 3 țări capabile de a duce oameni în spațiu. Conștienți de softpower-ul adus de chestia asta, rușii au continuat să investească în menținerea infrastructurii de lansare a rachetelor (chiar dacă majoritatea celorlalte programe au fost puse pe pauză sau anulate). Așa a ajuns Roscosmos, moștenitoarea infrastructurii sovietice de lansări spațiale, să ducă în spațiu inclusiv cosmonauți americani atunci când NASA abandonase complet construcția de rachete.

Dar Putin a încercat încă de prin 2014 să se folosească de treaba asta pentru a pune presiune pe americani, deși în cele din urmă fie nu i-a ieșit, fie a abandonat ideea.

După invadarea Ucrainei însă, Roscosmos a cam trebuit să își arate susținerea pentru războiul lui Putin.

Mai mult, de dragul războiului Rusia a decis să sisteze livrările de motoare de rachetă către Statele Unite, unul dintre exporturile lor cele mai complexe ca și tehnologie.

Pe de altă parte însă, spre surpriza tuturor cosmonauții ruși au apărut pe Stația Spațială Internațională în costume galbene, chestie complet atipică. Întrebați de treaba asta, unul dintre ei a zis:

“It became our turn to pick a colour. But, in fact, we had accumulated a lot of yellow material so we needed to use it,” he said. “So that’s why we had to wear yellow.”

Chiar și cu tentativa asta de a drege lucrurile și de a arăta că totuși ei sunt pentru pace, imaginea construită de sovietici și ruși (Roscosmos) cu atâta trudă riscă să se ducă pe apa sâmbetei.

Lumea oricum punea realizările sovietice în materie de explorare spațială pe la coadă, dar lucrurile au luat o turnură bizară recent când numele lui Yuri Gagarin a fost eliminat din denumirea unei gale care urmărea strângerea de fonduri pentru explorare spațială.

Apropo de Gagarin, circulă de când cu invazia o memă pe internet cu el:


Ce treabă are Gagarin cu invadarea Ucrainei? Niciuna, săracul s-a născut în URSS și a murit în URSS, nu a apucat să vadă ce s-a ales de țara care l-a trimis în spațiu (probabil mai bine pentru el).

Doar explorarea spațială?

Explorarea spațială nu e singura chestie cultivată de URSS și Rusia în materie de softpower. Cu vreo 2 săptămâni înainte de invadarea Ucrainei, am fost la un spectacol de balet, Lacul Lebedelor de Ceaikovksi.

Pe scenă se aflau cei de la Baletul de Stat Rusesc din Siberia. Am purtat la mână în seara aceea un ceas sovietic, același model pe care tatăl meu îl purtase în tinerețe. Aș purta ceasuri elvețiene, dar nu prea mi le permit.

În biblioteca părinților mei încă sunt Frații Karamazov, în biblioteca bunicilor era Învierea de Tolstoi iar eu la rândul meu am vreo 5 sau 6 cărți despre Rusia. Românilor ăia de civilizați le place să urască Rusia, cultura rusă și cam orice le aduce aminte de perioada comunistă, dar adevărul e că prezența Rusiei în Europa de Est se simte destul de tare. Nu putem să anulăm secole de cultură și influență rusească, mai ales că până acum mai puțin de 200 de ani românii scriau cu caractere chirilice, nu latine. 

Comunismul ca softpower

Mai era o chestie prin care Rusia își mai păstra ceva influență în lume ca și softpower: atracția pe care oamenii de stânga o simțeau pentru doctrina comunistă. Intelectuali din America Latină (gen Neruda), Germania, Franța, China, Vietnam, India și alte țări priveau spre Moscova pentru idei în materie de doctrină marxistă, comunistă sau socialistă. Treaba asta avea sens în perioada lui Lenin, Troțki sau chiar după Stalin când majoritatea oamenilor care populau Kominternul sovietic erau versați în științe sociale și politică.

Rusia lui Putin însă a fost în permanență un paradis libertarian unde un grup restrâns de oameni au reușit să strângă averi fabuloase și apoi să îi spargă pe cluburi de fotbal în Vest. O țară marxistă, comunistă sau socialistă nu ar fi permis niciodată ca astfel de oameni să existe. Dar totuși, mai rămăseseră câțiva rătăciți care priveau spre Rusia cu admirație, măcar ca antiteză la SUA.

Ei bine, Putin le-a dat în cap și acestora și a spus foarte clar și răspicat că Lenin și comuniștii bolșevici au făcut o mare prostie când au organizat URSS-ul pe principii multi-etnice și că nu au pus pe primul loc Rusia. Putin a chiulit de la lecțiile de istorie ale partidului altfel ar fi știut că URSS-ul prin design a urmărit ținerea în frâu a naționalismului rusesc prin cooptarea celorlalte națiuni la conducerea URSS-ului.

Designul URSS și ideea inițială era ca și alte țări să se poată alătura (s-a discutat serios despre chestia asta cu China spre exemplu).

Branko Milanovici explică discursul lui Putin mult mai bine decât aș putea să o fac, dar dacă e ceva de reținut de aici e că Putin e foarte nemulțumit de designul URSS conceput de Lenin și ai lui.

Ori asta nu e întâmplare, Putin extinde gândirea economică neo-liberală de dreapta spre organizare statală și ajunge la panslavism (lol, ce surpriză!). Cu treaba asta Putin a făcut pipi cu boltă pe cam toată doctrina marxist-leninistă care era puternic anti-imperialistă și pro-autodeterminare națională. Ca o paranteză, și pe Stalin l-a durut fix în pix de principiile astea, dar pentru bolșevicii lui Lenin chestiile astea au fost importante.

Revenind la faza cu softpowerul: Rusia nu mai e locul spre care să se poată uita cei cu sentimente anti-imperialiste. Dacă SUA manifesta tendințe imperialiste, intelectuali Războiului Rece căutau o contra-pondere sau un model anti-imperialism în URSS. O perioadă au făcut asta și cu Rusia deși Elțîn și Putin cred că au arătat rapid că nu au nimic în comun cu comuniștii de pe vremuri. Bine, chiar și URSS a uitat că are o doctrină anti-imperialistă și a invadat Afganistanul deci problema e ceva mai veche.

Dar Putin s-a asigurat că nimeni nu se mai uită spre Rusia ca o putere anti-imperialistă sau pentru chestii de doctrină marxist – leninistă. 

Iar Putin prin atitudine s-a apropiat mai mult de Stalin și nimeni, nici măcar comuniștii ruși, nu erau fani Stalin.

Dar de ce i-ar păsa Rusiei de softpower?

În primul rând să spunem că lui Putin nu prea îi pasă de softpower. Rusiei în schimb i-a păsat și ar trebui să îi pese de softpower însă.

Putin pe persoană fizică vrea să pară puternic, dar nu prin a fi un exemplu de urmat ci prin comportament și atitudine de tip smardoi. Kamil Galeev pe Twitter explică foarte bine tipul acesta de atitudine și logică a confruntării. 

Dar Putin nu e Rusia, iar Rusia are nevoie de softpower dacă vrea să își păstreze măcar ceva urme din sfera ei de influență. Până și Stalin, eroul lui Putin, a înțeles că doar cu pumnul nu poți face mare lucru pentru că softpowerul câștigă inimi atunci când armele tac. Rusia are nevoie de prieteni cât mai mulți, altfel izolarea riscă să falimenteze țara nu doar economic si moral ci și politic. Izolarea politică înseamnă că interesele politice ale Rusiei nu vor putea fi proiectate pe scena mondială și a da cu pumnul și a amenința pe toată lumea nu prea merge. Dacă mâine China se ia la harță cu Rusia, va putea Rusia să ceară ajutor de la cineva?

În plus softpowerul ajută în negocieri, nu doar politice ci și comerciale între firme de exemplu. Firmele germane se bucură de imaginea de ”lucru de calitate” asociat cu orice produs în Germania. Softpowerul german câștigă contracte pentru firme private germane. Tot softpowerul convinge alte țări că poți organiza evenimente care să îți crească prestigiul ca națiune.

Iar URSS și Rusia știau chestia asta. URSS a reușit să convingă lumea că poate organiza Olimpiada de Vară și chiar a făcut asta în 1980 la Moscova. Rusia la rândul ei a organizat Jocurile Olimpice de iarnă în 2014 de la Sochi. Așadar URSS a reușit organizarea unei olimpiade de vară în plin Război Rece, iar Rusia a convins lumea că e suficient de ok încât să organizeze jocuri olimpice de iarnă.

Credeți că va mai fi posibil ca Rusia să organizeze evenimente similare în următorii 20-30 de ani?

Deja chestii care nu au legătură cu războiul au devenit tabu: Gagarin, primul om din spațiu și-a luat cancel, Ceaikovski nu se mai aude în filarmonici iar teatrul de balet pe care l-am văzut eu a avut toate spectacolele anulate imediat ce a început războiul din Ucraina. Iar astea sunt chestii fără niciun fel de legătură cu războiul.

Practic, Putin a reușit prin acțiunile sale să distrugă distrugă vreo două secole de softpower rusesc și sovietic. Iar Rusia lui Putin nu a contribuit cu mai nimic semnificativ la acest softpower. Roscosmos zboară cu rachete dezvoltate de ingineri sovietici, iar Dostoievki și Ceaikovski aparțin Rusiei țariste. În schimb, Rusia e asociată acum cu războiul, agresiunea și oligarhi care sparg banii rușilor amărâți în Anglia sau Italia.

Softpowerul Rusiei, ăla puțin pe care îl mai avea a fost pulverizat de Putin odată cu invadarea Ucrainei.


P.S: Apropo de softpower: Little Big sunt niște ruși foarte talentați care fac muzică, parodii și critică socială plus chestii cretine în general. Iar stilul Frankfurt ”te sparg să moară mama” adoptat de Putin îmi aduce aminte de una din melodiile lor, Faradenza:

Spune și altora

2 Comments

  1. Unul dintre efectele cele mai nasoale ale acestui razboi este faptul ca adevarul are o varianta pentru fiecare. Chestia asta a dus la desavarsirea cancel culture in toata societatea occidentala, respectiv ne-a aratat ca in multe privinte societatea occidentala este un amestec de democratie cu un pic de putinism daca situatia o cere. Prin putinism inteleg orice restrangere la o opinie sau alte lucruri ce nu corespund cu viziunea puterii. Bineinteles nu se arunca oamenii in puscarie sau alte nebunii, dar multi ajung sa fie supusi oprobiului public si indirect arsi pe partea financiara.
    Reactiile astea ne arata ca softpowerul rusesc inca are o oarecare putere si mai ales relfexe autoritare exista in orice stat indiferent de gradul de democratizare a acestuia(chestie care vine manusa propagandei). Si fix din cauza asta softpowerul rusesc nu va disparea, doar ca ii va trebui niste timp sa treaca de reflexul autoritarian pe care il are pentru a mai realiza ceva maret.

    1. Treaba asta cu cancel culture se intampla dintotdeauna. In trecut statul controla media (ziare, radio, TV) si cancelul se facea de catre cei aflati la putere.
      Odata cu social media cancelul s-a democratizat, acum e suficient sa convingi jde oameni sa faca urat pe internet si ai atins acelasi obiectiv. Diferenta e ca treaba asta e mai greu de controlat de catre stat (acum se face indirect prin influenceri).
      Felul in care se da cancel culturii ruse nu e nici el nou, in Romania orice asociat cu Rusia, URSS sau comunism isi ia cancel la greu de ani de zile. Diferenta e ca in trecut le era greu alergatorilor dupa putinisti sa zica de naspa de Ceaikovski, rachetele Soyuz sau Dostoievski. Acum e perfect ok sa dai cancel inclusiv pentru ca Gigel asculta muzica ruseasca, se duce sa vada balet rusesc ori poarta ceas rusesc la mana. Si din pacate chestia asta se va mentine mult timp de acum inainte.
      Personal astept momentul in care va incerca lumea sa dea cancel si chestiilor chinezesti, sa ii vad cum fac tumbe morale explicand ca iphoneul din buzunarul lor fabricat in China e ok in timp ce Huaweiul din mana altuia (mai sarac) fabricat si el tot in China e naspa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: