Șeful la cazan 
Scriam acum ceva vreme despre problemele pe care WeWork (startup din domeniul imobiliar) le are. Acele probleme veneau în contextul în care modelul lor de business nu pare să fie unul prea bine pus la punct. Și ca să fie treaba treabă până și fondatorul WeWork a scos 700 milioane de dolari din firmă fix înainte de listare.
Aminteam în unul din articolele anterioare că urmează să se întâmple una din următoarele chestii:
Viitorul companiei depinde de investitori și ar putea arată așa:
-
Compania ar putea fi lichidată, activele vândute și banii transferați acționarilor
-
Similar cu punctul 1, e posibil ca întreaga companie să fie cumpărată de un investitor la un preț considerabil mai mic decât valoarea la care a fost evaluată pe baza investițiilor primite
-
Compania ar putea să încerce să se orienteze spre un model de business tradițional în care manageriază activele și chiriile ca orice altă firmă din domeniu. Dacă se va întâmpla asta acționarii vor trebui să accepte faptul că vor pierde o parte din banii investiți (asta e deja clar cred). De asemenea odată cu acceptarea realității investitorii vor trebui și să admită faptul că noua companie nu va acapara piața precum Google sau Facebook ori Amazon. Altfel spus va avea competitori și va fi nevoită să lupte cu ei, rezultatul fiind că profitul generat nu va fi unul fabulos.
Și s-a dovedit că opțiunea 2 era cea corectă (via Wired):
Japanese telecommunications giant SoftBank is taking control of WeWork, and it’s giving WeWork founder Adam Neumann the equivalent of nearly $1.7 billion to sever most of his ties with the shared office space startup, according to The Wall Street Journal and the Financial Times. SoftBank will also spend up to $3 billion buying out shares owned by employees and early investors in the company, and it’s lining up some $5 billion in debt financing to help the startup move forward. This is all on top of the more than $10 billion SoftBank has already committed to WeWork as its largest investor.
Softbank avea deja o grămadă de bani băgați în companie și nu putea risca să îi piardă dacă se alegea praful de companie. Ba mai mult, ca urmare a listării ratate la bursă, a cumpărat acțiunile alea la reducere față de cât ar fi dat dacă le-ar fi cumpărat acum 1 an de zile când problemele nu erau atât de clare.
Dacă vreți să o ardem filozofic putem spune că 1,7 miliarde e prețul plătit de SoftBank să scape de fondatorul WeWork și să preia business-ul înainte să fie distrus complet.
…Si probabil se vor orienta spre un model de business ceva „mai tradițional”
Sau se va da pe bautura si manele
Pfuai, și n-am avut dreptate… ( aici: https://economie101.ro/seful-wework-scoate-700-milioane-firma-sharing-economy-crapa/#comment-8301 )
Nu stii niciodata ce e acolo. Putea la fel de bine sa fie facuta special minicriza asta pt a iesi din actionariat. Sau poate Softbank isi dorea sa preia si restul pe bani putini. Greu de spus…
Ce mă irită (freacă) cel mai mult e că nu știm cum a fost întocmit actul preluării & plății. Adică, banca îi plătește totul într-o singură dată sau i-au zis ăia: „Bă, îți plătim trimestrial, ca la rate, până îți dăm totul, că mai întâi trebuie să facem banii din chestia ta să ți-i dăm.”
Pe de altă parte, se pare că mercantilismul/autarhia n-a fost chiar așa de rău cum se credea înainte: https://foreignpolicy.com/2019/10/22/economists-globalization-trade-paul-krugman-china/
Sanse mici sa aflam. Daca pretul de 1,7 miliarde e mult sub valoarea de piata atunci sunt sanse mari sa fie plata imediata. E greu de spus care e valoarea de piata in schimb.
Daca pretul e aproape sau peste ce ar fi dat piata atunci s-ar putea sa fie cu plata in rate si/sau pe baza de conditii aditionale (ex: creste firma cu X% in urmatorii Y ani mai primesti inca 10%).
Impresia mea e ca tranzactia e ca in mema de mai sus: “ia banii astia si dispari din fata mea!” deci s-ar putea sa vina relativ rapid plata.
Legat de articol: ce n-au inteles economistii americani in anii 80-90 era ca toate castigurile rezultate din extinderea comertului si globalizare nu se vor distribui in mod egal. Modelele economice folosite de ei sunt corecte, iar Krugman a luat Nobelul pentru economie fix pe chestia asta.
Krugman si altii ca el nu si-a pus problema inegalitatii care rezulta din globalizare si faptul ca mare parte din acel castig de pe urma globalizarii si extinderii comertului ramane la detinatorii capitalului (factor de productie mobil in era globala)) si mai putin la muncitori (mult mai putini mobili).