Șeful la cazan 
Toată povestea asta cu neintrarea în Schengen e un moment de cotitură pentru România. România a fost obișnuită să fie elevul acela care mai copiază, mai dă un curcan la profesor, se descurcă el cumva și reușește să treacă clasa. Azi însă a aflat că inclusiv atunci când își face temele și se comportă exemplar, reputația sa îi face pe ceilalți să nu îl ia în serios.
Cum s-a ajuns aici?
Odată intrați în UE România nu a prea contat în materie de politică europeană. România e ok cu majoritatea modificările mari, nu negociază propriile interese ba de multe ori votează fix invers de cum i-ar dicta interesul național.
Faptul că suntem membrii UE vine la pachet nu doar cu beneficii și drepturi ci și cu costuri și responsabilități. Despre costuri am mai scris pe aici, deși România are beneficii mari de pe urma aderării la UE, în același timp a și plătit și plătește în continuare un preț mare pentru a fi membră.
Iar pe partea de responsabilități, România a uitat că trebuie să aibă în continuare o politică externă proprie și să își urmărească propriile interese. Partea proastă e că actualul sistem de partide românești stă catastrofal la capitolul profesionalizare și cadre tehnice.
Cum s-a ajuns aici? Păi după 2000 s-a accelerat ritmul golirii de conținut al instituțiilor românești până la punctul la care am ajuns să avem gafe majore pe linie. Dacă vă uitați la resursele umane de prin diversele partide trecute prin Parlament o să constatați că expertiza tehnică pe domenii complexe e foarte subțire.
PSD încă se bazează pe niște conexiuni cât de cât ok cu sistemul de stat și are încă acces la ceva resurse umane, dar și astea sunt în scădere drastică (un exemplu e numirea lui Daea la agricultură, care deși are probleme penale e totuși unul din oamenii care știu ce vorbesc pe felia lui).
Celelalte partide în schimb sunt sub nivelul mării pe partea de expertiză tehnică și mai rău nu par deloc interesate să își dezvolte partea asta.
În absența unor oameni cu ceva viziune și a unei resurse umane calificate în instituții cheie România a ajuns să cedeze inițiativa pe partea de politici economice, sociale, chiar și politică externă către UE. Practic, acceptăm ce vine de la UE ca fiind bun și facem aia.
Doar că iată că UE nu e chiar monolitul care pare. UE e de fapt o uniune de state în care raportul de forță dintre state contează în stabilirea agendei, a măsurilor și a acțiunilor UE. Chiar și în interiorul UE se dovedește că există oi și lupi iar carnivorele triumfă mai întotdeauna, cum explicam într-o postare mai veche. Altfel spus, dacă nu ești în stare să faci tu agenda, o fac alții pentru tine.
Ce înseamnă votul de azi?
Știu că pare dramatic, dar în realitate faptul că nu suntem primiți în Schengen nu e mare pierdere. Așa am trăit de la aderare încoace, deci de pierdut efectiv nu pierdem nimic. Unii spun că e vorba de o pierdere de prestigiu, dar nici despre asta nu e vorba, pentru că România nu mai avea prestigiu în ochii partenerilor europeni de ceva vreme.
În schimb votul de azi poate fi momentul când cineva ne-a pus oglinda în față și ne-a arătat cine suntem: nimeni. România e un nimeni în UE în ciuda faptului că are o economie măricică. Iar asta doare pentru egoul politicienilor români care se duceau la Bruxelles de multe ori crezând că sunt parteneri egali. Nu erau, dar lucrurile erau construite de așa natură încât treaba asta nu era evidentă. Ei bine, astăzi a devenit evident pentru toată lumea, politicieni și oameni simpli, că unele țări sunt mai egale ca altele iar România nu e în primul eșalon, ba nici măcar în al doilea. Deși am făcut totul bine tura asta UE a decis că nu suntem bineveniți la masa celor înstăriți.
Cine e de vină?
Cum ziceam mai sus, în primul clasa noastră politică e de vine pentru că a reușit cumva să eviscereze instituțiile statului de resursa umană și a înlocuit mulți dintre oamenii de care avea nevoie cu trepăduși fideli partidului, dar de calitate redusă. Oamenii aceștia au interacționat cu cei de la Comisia Europeană și cu alți oameni care ocupau funcții similare în alte țări.
Apoi la imaginea asta de țară de mână a treia a contribuit campania aia anti-corupție din perioada Băsescu – Primul mandat al lui Iohannis. Nu e vorba că lupta anti-corupție nu e ok, dimpotrivă, ar trebui să continue ci de faptul că nu ar trebui niciodată să ne spălăm rufele în public. Am văzut n ori partidele politice românești mergând la Ambasa SUA, Ambasada UK sau mai știu ce ambasade să se plângă că Dragnea a făcut aia, PSD a făcut aia și alte mizerii din astea. Nu e vorba că nu e corupție, dar nu te duci să te plângi altora de faptul că ești corupt și apoi te miri că nu vor să aibă de-a face cu tine.
Mai ales când corupția din România la nivel înalt e apă de ploaie față de ce e în Vest. Vă dau un singur exemplu: în momentul ăsta se estimează că în materie de atribuire a contractelor din perioada pandemiei pentru echipamente de protecție a dus la fraudă și pierdere de 2,7 miliarde de lire. Puteți citi într-un raport al Parlamentului Britanic, nu că zic eu. Nimic din România nu se apropie de sumele astea. Sau poate vreți să auziți cum fostul Prim Ministru al lor (David Cameron) încerca să obțină finanțare guvernamentală pentru o firmă pentru care făcea lobby contactând pe whatsapp diverse persoane din guvern.
Și în Vest e corupție, a zis asta inclusiv Laura C. Kovesi odată ajunsă în Vest. Dar românii insistă cumvă că a lor țară e mai coruptă ca altele și apoi se miră că lumea nu îi vrea pe nicăieri.
Apropo, de ce nu ne-a vrut Austria e irelevant, înainte nu ne-a vrut Olanda, Suedia și alții. Fiecare din țările astea are propriile motive egoiste de a se opune.
Nu în ultimul rând vinovați pentru treaba asta sunt cetățenii români. De ani de zile românii votează forme fără fond. De ce? Motivele sunt complexe și merită un articol separat, dar cert e că politicienii români sunt o față a poporului. Iar impostorii care reprezintă românii la nivel înalt sunt imagine a populației.
Și poate ultima parte e cea care ar trebui să ne doară cel mai tare. Dacă ai fost la vot la alegeri ar trebui să te întrebi dacă și tu ești răspunzător pentru problema asta. Poți schimba ceva? Poți vota pe altcineva? Poate ar trebui schimbat pragul electoral astfel încât să nu mai avem aceiași politicieni reciclați peste tot. 5 minute poate ar trebui să ne facem auto-critica.
Ce poate ieși bun din asta?
Eu sper că eșecul acesta va face România mai asertivă și mai conștientă de propriile interese. Poate evităm autogoluri de genul pensiile din PNRR. Poate și românii încep să fie un pic mai conștienți că nu trebuie să se plângă în gura mare de orice rahat în fața europeniilor. Poate e ăsta momentul când o să încetăm să ne mai spălăm rufele politice în public.
Sau poate mai bine îmi mai torn eu un pahar de tărie și las visele pentru alții mai naivi.
De acord 100% cu articolul, cap-coada, culmea, si eu cred ca desi e o mare infrangere, asta ar putea fi sutul in cur de care aveam mai mare nevoie. Dar nu pot sa ma abtin si sa nu imi amintesc ca ai sustinut protestele #rezist la vremea lor. Si departe de mine de a-i ridica vreo statuie lui Dragnea, un tip eminamente mediocru, clasicul “descurcaret” de dupa ’90, fara vreo cultura politica deosebita, dar asa sters cum era, a inteles un lucru simplu si de baza: ca sa te respecte altii in primul rand trebuie sa te respecti tu. Si a incercat asta, sigur, ducand uneori lucrurile intr-un ridicol aberant cu rosiile noastre care au gust si alea de afara care put, dar intram in detalii. Ideea e ca Dragnea a inteles ceea ce alde Iohannis, Ciuca, Ciolacu si co. nu au priceput nici azi: ca daca mergi mereu cu basca-n mana ca cersetorul, asa te trateaza si aia. Si la un moment dat s-ar putea sa nu iti mai dea nimic. Ori din momentul in care Dragnea a picat, Romania a intrat intr-un scenariu de sluga executanta full-time, cu un USR literalmente creat de miscarea #rezist, cu PNL adus la putere de protestele alea puternic finantate de afara (remember tipul de la, ghici ciuperca ce e, Raiffeisen, iesit la proteste?) si cu un PSD domesticit care a renuntat la orice urma de filon nationalist. Iar cu o opozitie gen AUR mare lucru nu poti sa faci. Si te rog, nu mai aminti de Kovesi, faptul ca femeia asta a ajuns la cultul personalitatii de azi e o mare rusine a poporului roman, si-a facut dovada curajului cand a inchis ochii vizavi de magariile Ursulei in contractul cu Pfizer. Kovesi e o nulitate care doar in Romania ar fi putut fi apreciata, fara SRI era zero, Morar a fost mult mai eficient ca ea cu resurse mai putine si mai legale.
Un rol foarte mare pe care nu l-ai amintit totusi il are presa. Presa de la noi de ani intregi demonizeaza constant orice incercare a Ungariei si Poloniei de a crea o contrpondere la puterile vestice in interiorul UE si de a-si exprima suveranitatea. S-a ajuns la dementa absoluta ca atunci cand cele doua tari se opuneau anumitor recomandari ale Bruxellesului sa fie constant portretizate ca “anti-europene” si “rusofile”. Ori daca pe Orban poti sa il banuiesti poate nu de rusofilie dar clar de o apropiere interesata de Putin, sa ii consideri pe polonezi, mai ales pe PiS, ca rusofili, e dovada de cretinism in stare avansata. Cu toate astea presa a tinut-o asa pana cand a reusit sa convinga o mare parte a populatiei de la noi ca polonezii “vor cu rusii”. Ori vedem zilele astea cat de mult drag au polonezii de rusi, daca nu erau americanii care sa elucideze “misterul” rachetelor ucrainienilor cazute pe teritoriul Poloniei, aia ne duceau lejer la al treilea razboi mondial la cata ura au pe rusi. Dar aceeasi presa care ani la randul a mancat rahat cu polonicul acum se declara socata ca alte tari isi exprima suveranitatea. E esecul politicului, dar clar si al presei, cele doua merg mana in mana.
O ultima mentiune, mema de final e amuzanta dar cam falsa. Germania a impins Austria spre razboi atunci, unii spun ca din inconstienta, altii din convingere. Merg pe varianta a doua, multi diplomati germani considerau inevitabil un razboi european si se vedeau invingatori. Si ce-i drept, nu au fost foarte departe, dar concentrati pe razboiul de afara au ignorat situatia de acasa si asta a fost lovitura de gratie. Pacat ca au dat si ei una rusilor intre timp, aia ne-a nenorocit pe toti.
Macar avem un Mondial destul de interesant de care ne putem bucura in timpul asta, daca pe partea politica ne-am ars.