Șeful la cazan 
Am dat acum câteva luni peste o postare interesantă pe contul de Twitter al lui Branko Milanovic care discuta despre factorii care fac organizațiile supra-statale de tip federații sau imperii să fie viabile pe termen lung.
In 1997, Alberto Alesina and Enrico Spolaore published their influential paper on the break-up of nations. Its idea was that the optimal country size was the product of two offsetting forces: economies of scale in production of public goods and heterogeneity of preferences.
— Branko Milanovic (@BrankoMilan) April 8, 2022
Milanovic mențioinează o lucrare mai veche scrisă de doi economiști (Alesina și Spolaore) care susțineau că ruperea unor astfel de structuri statale este cauzată de două tipuri de factori:
- economii de scală în producerea (și distribuirea / utilizarea) de bunuri și servicii publice și
- cât de diferite sunt preferințele pentru consumul de bunuri publice.
Pe românește asta înseamnă că o federație / imperiu rămân viabile cât timp:
- statul poate oferi bunuri și servicii publice la costuri (taxe și impozite de exemplu) acceptabile pentru majoritatea populației și
- cetățenii vor cam aceleași bunuri și servicii publice.
Cehoslovacia și Iugoslavia
E o idee interesantă, dar nu prea ține când ne gândim la țări precum Iugoslavia sau Cehoslovacia (federații) care s-au destrămat deși cele două condiții de mai sus erau satisfăcute. Cetățenii din statele care alcătuiau Iugoslavia de exemplu își doreau cam aceleași bunuri și servicii publice iar costul la care erau oferite era mai mic decât dacă fiecare stat oferea acel serviciu individual. Spre exemplu o armata comună a Iugoslaviei costa mai puțin decât armate individuale ale țărilor luate individual. La fel și în cazul Cehoslovaciei sau, de ce nu, în cazul URSS.
În ambele cazuri însă statele componente ale federației își doreau în primul rând autonomie în luarea deciziilor, abia apoi se punea problema de bunuri și servicii publice și costul producerii lor.
Branko Milanovic are în schimb o altă teorie care să explice de ce statele precum Iugoslavia, Cehoslovacia sau URSS s-au destrămat: Astfel de federații trebuie să aleagă în permanență între creștere economică adusă de integrare economică și libertatea de a decide propriile politici publice. Detalii găsiți aici.
Haideți să ne uităm la Iugoslavia și Cehoslovacia:
Toate țările de mai sus au înregistrat scăderi ale PIB / capita la începutul anilor 90. Însă cele două țări care erau de fapt federații alcătuite din națiuni diferite s-au destrămat.
E în linie cu ideea lui Milanovic? Cam da, slovacii și cehii au decis că le e mai bine separat fix când economia țării s-a dus în cap, nu înainte. Statele care alcătuiau Iugoslavia s-au luat la harță atunci când economia federației mergea prost, nu înainte. Puteți citi mai multe despre situația economică a Iugoslaviei dacă vă pasionează subiectul.
Marea Britanie și Brexitul
Mai aproape de zilele noastre avem un alt exemplu bun, anume Marea Britanie. Povestea în cazul acesta o cam știm cu toții: ca membru al Uniunii Europene Marea Britanie trebuia să accepte și să aplice reguli impuse de instituțiile UE. Odată ieșită din UE Marea Britanie era liberă să facă absolut orice în materie de politici publice.
Brexitul a arătat însă că apartenența la UE aducea după sine avantaje economice, care au dispărut odată cu ieșirea lor.
Așadar, Marea Britanie a avut de ales între creștere economică, dar cu libertate restrânsă în UE sau creștere economică mai redusă, dar cu libertate de decizie mai multă.
Cazul UK e interesant și din alt punct de vedere, UK-ul e o federație alcătuită din mai multe state membre. Anglia e cea mai dezvoltată regiune a țării, Scoția imediat iar apoi Wales și Irlanda de Nord. Criza din 2008-2010 a adus după sine tăieri masive din cheltuielile publice, chestie care a lovit puternic Scoția, Wales și Irlanda în special.
Atunci au început să apară voci care să ceară din ce în ce mai puternic independența în Scoția, ceea ce a culminat cu un referendum pentru independență în 2014. Odată cu ieșirea din UE apele au început să se agite iarăși pentru un referendum de independență în Scoția, care ar putea de data asta să se soldeze cu ieșirea Scoției din Regat. Inflația și problemele cauzate de Brexit par să agite apele independenței.
Iar Irlanda de Nord e regiunea din UK care stă cel mai bine la capitolul creștere economică pentru simplul motiv că a rămas în UE la nivel de mișcare a bunurilor și alte reguli adiacente. Chestia asta înseamnă integrare economică mai puternică cu Irlanda și ieșirea încet încet de sub orbita Londrei.
Însă chiar și la nivelul Angliei există diferențe mari între regiuni:
- Londra și zona metropolitană e una din cele mai bogate regiuni ale Europei
- Sudul Angliei o duce și el foarte bine
- Nordul Angliei în schimb e destul de sărac după standarde britanice și chiar vest-europene
Diferențele dintre nordul și sudul Angliei în materie de oportunități economice sunt vizile, iar Brexitul a fost în mare parte generat de un val de nemulțumiri venit din nordul Angliei. Tabăra pro-Brexit a marșat puternic pe ideea că Brexitul trebuie făcut pentru că altfel nu vor putea niciodată să preia controlul asupra propriilor politici economice.
Altfel deși Anglia e o țară bogată, diferențele economice din interiorul ei au fost decisive în a scoate țara întreg UK-ul din UE. Votanții englezi au considerat că mai bine se gospodăresc ei singuri în afara UE decât în interiorul ei.
Uniunea Europeană
De ce vor țările sărace să adere la UE? Cred că e clar că atractivitatea UE vine în primul rând din oportunitățile economice pe care le oferă membrilor săi. Dacă mergem pe ideea lui Milanovic, UE va fi atractivă atât timp cât va putea oferi membrilor săi creștere economică. Doar în condițiile astea țările membre vor fi de acord să renunțe la puterea de a lua decizii în sectoare cheie ale economiile lor.
Atunci când populația e nemulțumită de roadele aduse prezența în UE apar tensiunile și țara dorește să își recapete independența economică cedată la aderare.
Pe de altă parte nu trebuie să uităm că UE a fost de la început în primul rând un proiect politic și abia pe plan secundar unul economic. Integrarea economică a membrilor fondatori ai UE avea drept scop evitarea unui nou război prin punerea la comun a industriei grele (cheie pentru orice mașină de război modernă).
Țările care au aderat ulterior au văzut uniunea vamală și economică ca o oportunitate de dezvoltare.
Și cred că aici e o zonă de risc pentru UE: țările aflate în afara nucleului dur european ar putea să se desprindă de UE dacă vor considera că apartenența la UE nu le aduce beneficii economice. Pe de altă parte dacă vă uitați peste lucrarea lui Milanovic o să observați că țările sărace care aderă la un bloc economic au beneficii mari.
Populația din țările dezvoltate în schimb e posibil să nu simtă beneficiile creșterii economice în aceeași măsură și prin urmare să considere că ieșirea din UE e o soluție viabilă (cum a fost în cazul Marii Britanii).
Însă cred însă că divorțul Marii Britanii de UE a fost suficient de haotic încât să țină departe și alte țări mari de ideea asta deși asta nu exclude posibilitatea ca unele țări mari să vrea să iasă din UE (ex Italia sau Germania).
Rusia
Câteodată îmi pare rău că nu am putut să fac cercetare economică și a trebuit să muncesc la corporație.
Mi-ar fi plăcut de exemplu să studiez în ce măsură ieșirea Ucrainei din sfera de influență a Rusiei se datorează lipsei de atractivitate a modelului economic rusesc. Puterea economică a unei țări e un element cheie al softpower-ului, iar Rusia a reușit să distrugă rapid și ultimele rămășițe de softpower construite de URSS și să devină paria în relațiile internaționale.
Altfel spus, dacă Rusia ar fi avut o economie mai puternică, diversificată (adică nu doar export de resurse naturale), oare ar fi putut să păstreze Ucraina, Moldova și Țările Baltice în sfera sa de influență? Poate Rusia nu ar fi fost nevoită să invadeze Ucraina, cine știe.
Destrămarea URSS a avut loc pe fond politic, nu economic, dar șocul adus reformele economice întreprinse în anii 90 plus acapararea economiei de oligarhi a făcut ca Rusia să fie complet neatractivă ca model economic.
Prin urmare, țări precum Ucraina au început să se uite spre Vest pentru oportunități economice pe măsură ce a devenit clar că ele nu vor veni dinspre Rusia. De aceea enorm de mult ucrainieni lucrează în Polonia și nu în Rusia sau în alte țări CSI.
Iar Ucraina a ajuns la concluzia că e mai bine să își cedeze o parte din independența decizională pentru a adera la UE care oferea oportunități economice mai bune.
România
Cred că merită spuse câteva chestii și despre România deși au legătură doar tangențial cu teoria lui Milanovic.
Politicienii români din anii 90 au fost și ei nevoiți să facă niște alegeri. Pentru ei dilema la momentul respectiv era pe ce drum ar trebui România să o apuce:
- Drumul independenței absolute – România rămânea o țară complet independentă de politica de la Bruxelles, Moscova, Washington șamd, dar cu o economie autarhică. Într-o anumită măsură acesta a fost drumul ales de Nicolae Ceaușescu în anii 80, când liniile de credit vestice au început să fie retrase iar relațiile cu Moscova în era Gorbaciov s-au răcit drastic. Era destul de clar că independența lui Ceaușescu nu aducea prosperitate pentru țară.
- Renunță la o parte din independența sa, acceptă integrarea într-un bloc comercial și beneficiază de creștere economică.
Politicienii români au ales calea a doua și am ajuns unde suntem azi. Însă mare parte din politicienii care au ales această cale s-au ars destul de grav, mulți dintre ei ajungând pe la pușcărie sau într-un caz fericit au devenit irelevanți.
România la rândul ei e acum supusă unor reguli stricte în materie de economie, drept, taxare și alte sectoare cheie ale economiei. De asemenea, în procesul de aderare și ulterior aderării România a pierdut multă forță de muncă calificată și necalificată, a închis ramuri industriale întregi fără să încerce să salveze ceva din ele și a acceptat legislație economică complet diferită de practicile curente la momentul respectiv fără să încerce să negocieze chestii substanțiale.
Românii obișnuiți au beneficiat de pe urma creșterii economice, dar elita României controlează considerabil mai puțin din puterea de decizie a țării. Îmi veți spune că e un lucru bun, elitele românești sunt corupte șamd…și într-o anumită măsură așa e, elitele actuale sunt mult sub cele din perioada comunistă sau din anii 90 în materie de competență.
Pe de altă parte însă nu ar trebui să uităm că progresul și modernizarea în România a venit mai mereu de la elite și s-a transmis (cu forța de multe ori) în jos:
- elita pașoptistă a modernizat Valahia și Moldova,
- elita interbelică împins țara spre catastrofă în Două Războaie Mondiale
- elita comunistă a eliminat elita interbelică, dar a adus creștere economică fără precedent pentru populație și a industrializat țara
- elita post decembristă a vândut industria la fier vechi, dar a băgat țara în UE.
Din punctul ăsta de vedere mie nu îmi e clar (încă) dacă scoaterea unor decizii din mâinile elitei politice și economice autohtone se va dovedi un lucru bun sau nu. Și da, știu…asociem termenul de elită cu cel de corupție, incompetență, securiști, pile șamd, dar repet: aceeași elită a fost un factor cheie în modernizarea țării.
Poate nu cea de azi, dar dacă la un moment dat România va fi într-un moment de răscruce lipsa de capacitate de acțiune va fi importantă? Vor folosi viitori politicieni chestia asta pentru a cere retragerea României din UE?
O analiza decenta dar cu unele hibe, multe dintre ele motivate ideologic. Doua chestiuni inainte de toate: unu, Milanovic nu descopera apa calda cu “teoria” lui, din contra, e doar o prelungire a teoriei initiale mai degraba. In sensul ca in momentul in care economiile respective au cazut in cap evident ca si costurile pt bunuri si servicii publice cresc, si atunci fireste ca nu mai poti sa vorbesti de cresteri economice si fiecare se descurca cum poate. Si doi, n-ai cum sa faci analize de genul asta strict dpdv economic fara sa amintesti de conflictele etnice, cel putin in cazul Iugoslaviei e absurd. Avem dovada chiar zilele astea in Donbas unde aia trag inspre rusi din motive etnice, culturale, lingvistice si nicidecum economice. N-ai cum sa faci analize ignorand chestiuni de genul asta. Si trei, nu stiu daca in cazul unor state precum Slovenia sau Croatia costurile pt servicii publice erau mai ieftine in Iugoslavia. Lasa armata, ca nu armata tine de foame, oamenii aveau alte griji. Dar sa o luam dupa caz, e o discutie interesanta:
Cat despre Romania, unele mentiuni merita facute. Nu stiu cat a impins elita interbelica Romania spre dezastru. Poti sa acuzi coruptia lui Carol si a camarilei din jurul lui, ca au ignorat armata, dar chiar si asa, lucrurile in perioada respectiva au mers foarte bine pt Romania pana la pactul nenorocit. Romania avea o economie foarte buna, chiar zilele astea ma uitam pe o statistica, ne comparam cu tari care astazi sunt mult peste noi. Deci nu stiu de unde pana unde in perioada comunista are loc “cresterea economica fara precedent”, las asta pe seama tendintelor ideologice. Romania a avut ghinionul, ca si restul tarilor din centrul si Estul Europei de a fi prinsa intre doi dementi si de a se baza poate prea mult pe Franta. Cat despre iesirea din UE nu cred ca se va pune vreodata problema, cu atat mai putin din momentul asta in care Rusia face ce face. Nici macar Dragnea nu a avut nicio secunda ideea de a iesi din UE. Mai degraba voia sa adopte o pozitie de tip Polonia sau Ungaria, dar na, s-a dorit cu dinadinsul sa cada si de aici si marota cu “Dragnea vrea sa scoata Romania din UE”, pe la Bruxelles nu se dorea inca un Orban sau Kaczynski in zona asta.
Cred ca uiti ca Cehoslovacia si Iugoslavia nu erau economii capitaliste atunci cand au facut implozie. Costul serviciilor publice nu a crescut pentru simplul motiv ca nu exista un cost propriu zis, nu existau taxe care sa fie marite samd. Ei nici macar nu au ajuns la punctul in care sa puna problema de asa ceva.
Milanovic e economist si a scris o lucrare care intre altele are si un model econometric care ii sustine afirmatia. Acel model poate masura factori economici, nu si cat de mult ii urasc croatii pe bosniaci si vice versa.
Pe de alta parte conflictele inter-etnice au aparut fix in clipa in care economia s-a dus in cap, nu inainte. Tito a murit in 1980, Iugoslavia a inceput sa se destrame la inceputul anilor 90, adica cel putin 10 ani mai tarziu. Din nou, fix cand economia s-a dus in cap.
Legat de UK si Scotia, ai fi surprins, dar Keir Starmer si actuala conducere a Labour au fix aceleasi idei ca David Cameron si cabinetul lui, adica pe linie ideologica conservatoare de centru – dreapta. Deja s-au rupt de sindicate si probabil vor face aceleasi greseli cum a facut Cameron (austeritate, amanatul problemelor dificile etc.). Politica britanica e foarte fluida si complexa, de aia nu m-as arunca la pronosticuri.
E posibil sa fie un nou referendum in Scotia in curand, dar la fel de bine e posibil sa se intample iarasi ceva care sa amane acel moment.
Italia nu e o economie muribunda, dar e rupta in doua: sudul e lasat in paragina, nordul o duce foarte bine.
Spania are o economie bine asezata si dinamica. Anterior pandemiei era una din putinele economii mari ale Europei care isi diminua an de an datoria publica / PIB.
Legat de Romania, daca nu ma crezi cand vorbesc de crestere economica fara precedent ar trebui sa te uiti la PIB, PIB/capita si alti indicatorii economici din anii 50, 60 si 70 si sa ii compari cu perioada anterioara regalista sau cu perioada anilor 90, 2000. Nostalgia comunista avea la origini o perioada in care standardele de viata din Romania s-au imbunatatit considerabil pentru parti mari din populatie.
Frictiunile in Iugoslavia au aparut cu mult inainte de destramarea ei, inca de prin ’86, ’87 incepusera divergente mari, in special intre sarbi si albanezi. Da, stiu ca nordul Italiei o duce mult mai bine fata de sud, asa e. Dar Italia e tinuta pe linia de plutire de multa vreme doar pt ca e Italia, daca erau mai prin est nu avea nimeni atata rabdare cu ei. Nu mi se pare ca ar sta foarte bine nici Spania. Daca dai la o parte turismul, se duc in cap ambele.
Daca mai gasesc statistica respectiva legata de economia in perioada lui Carol, o sa postez aici.
Problema Romaniei a fost ca la noi elitele s-au diluat ca si concept. Astazi prostii clasei din clasa primara sunt la conducere si dau directii, pe cand cei mai rasariti au plecat la capsuni prin Spania. Desigur exagerez, dar daca te uiti la ce inseamna elita Romaniei vei vedea ca ea este majoritar compusa de cei mai prosti/incompetenti oameni care si-au adus tot grupul lor de prieteni si care a alungat orice om cat de competent. Elita asta care vine din saracie(caci sincer daca nu venea Revolutia erau cel mult prelucratori prin aschiere) a fost intotdeauna atrasa de belsugul Occidental insa nu a avut niciodata o privire de ansamblu. Cu totii erau fericiti daca aveau stomacul plin si nu aveau probleme financiare. Din cauza asta discursul politic este extrem de rudimentar si cand trebuie sa-si arate competentele autoritatile publice alaturi de politicieni dau chixuri monumentale. E un mix de prostie,rautate pura plus incompetenta care construiesc aparatul de stat romanesc asa cum il vedem acum. Cea mai mare temere a acelor oameni este sa devina irelevanti si sa nu mai fie bagati in seama.
Desigur simptomul asta al elitelor diluate se intampla si in lumea vestica insa cauzele sunt un pic diferite fata de ce a fost la noi. Acolo belsugul a fost la cote inimaginabile si oamenii efectiv au devenit deconectati de realitatile curente, iar cand aceasta i-a lovit au facut cele mai cretine greseli. Brexit,gestionarea Covid-19,Green-Deal acestea sunt doar cateva dintre “reusitele” actualei elite politice europene. Mai mult este adorabil cum germanii in prostia lor fac presiuni de tipul sa consumam mai putin, sa facem un pic frigul la iarna ca razboi in Ucraina. Desi sunt cateva rapoarte in care arata ca Putin blufeaza, iar alternativa pentru el inseamna un mini-faliment asupra tot ce inseamna gaz si petrol in Rusia. Chestii de genul asta cumulate cu alte probleme sistemice, duc la distrugerea unor imperii si implicit aparitia altora.
Pentru mine cel putin ceea ce se intampla acum este inceputul sfarsitului pentru o mare parte din Europa de Vest(Franta,Germania,Italia) si mutarea polilor de putere un pic mai la Est in zona centrala, alaturi de zona nordica a continentului in deplina combinatie cu US/UK. Si asta se intampla pentru ca o mare parte din elitele conducatoare ale acelor state si-au pierdut busola. Un caz aparte este Franta unde lucrurile sunt mai tampite deoarece elitele sunt realiste si conectate la realitatile mondiale, insa tot ce inseamna populatie mai vrea inca 100 de euro in plus la salariu.
UK a jucat la doua capete si pe termen lung o sa iasa mai bine fata de ceea ce putea sa-i ofere UE. Partea nasoala este ca acest cost o sa trebuiasca sa fie platit de generatiile curente pentru viitoarele generatii, fara ca acestea sa se bucure de ceva.
E o discutie mai lunga aici legat de felul in care oamenii ajung la putere. Pe de alta parte sa nu uitam ca in Romania serviciile sunt infipte adanc in multe structuri ale statului in timp ce prin Parlament se plimba oameni fara prea multa putere reala.
Elitele nu e musai sa fie cine credem noi ca sunt elite, pot la fel de bine sa fie oameni mai din spate care trag sfori si pe care noi nu ii vedem.
Cat despre elitele din alte tari, acolo lucrurile sunt un pic diferite intr-adevar pentru ca TV-ul si social media a schimbat puternic felul in care partidele isi aleg cadrele. Intotdeauna s-a mers pe criteriul popularitatii, dar in trecut popularitatea se masura prin interactiuni directe cu publicul. Astazi TV-ul si social media fac ca interactiunea sa fie foarte atent controlata astfel incat pana si cel mai prost din curtea scolii poate citi de pe prompter raspunsurile corecte si sa para inteligent.
@Daniel
Prin anii tranzitiei taica-miu imi spunea ca e plina tara de securisti si ca nu prea exista speranta. Odata cu intrarea in UE si-a schimbat parerea in ideea ca exista speranta, nu ca n-ar fi plina tara de securisti. Si daca pe atunci ma uitam cu scepticism la el, acum ma uit la tot ce inseamna elita politica si inteleg ca avea dreptate si eu eram inca naiv.
Cu toate acestea intotdeauna mi-am pus o problema simpla: cat de inteligente sunt elitele si cata viziune au? Raspunsul mi-l dau intotdeauna cand ies din orasele mari si mai vizitez un Mizil, o Slobozie sau de ce nu o Constanta. Este suficient sa te plimbi prin genul asta de orase si sa intelegi ca acesti oameni nu sunt ceea ce vor ei sa para ca sunt, respectiv singura lor ideologie este sa se capatuiasca ei si inca 10 generatii de acum incolo. Sunt genul de oameni care si daca primesc subiectele la un concurs de angajare il pica vezi cazul de la agricultura.
In foarte putine cuvinte sunt prosti cat casa poporului, insa aerul asta secretos le da un misticism aparte. Faptul ca la agricultura nu s-a putut gasi altul decat Daea spune totul. Mai mult este clar ca o oarecare criza de cadre exista si ca ceva trebuie facut, doar ca nici ei nu stiu ce.
Cam toata constructia asta subreda cum este ea ne-a tinut in ultimii 30 de ani deoarece Romania ca tara a avut o traiectorie ascendenta, iar o mare supapa a fost emigrarea. Cand lucrurile astea o sa se imputa o sa fie doar o chestiune de timp pana cand o sa apara un lider cu dorinte de autonomie de tipul Cataluniei.