Sancțiuni asupra Chinei – Unde dai și unde crapă

A fost o știre acum câteva zile despre cum Statele Unite au decis să taie macaroana Chinei pe partea de microchipuri. Conform Politico microchipuri produse cu tehnologie americană plus unelte pentru producția lor nu vor mai putea fi exportate. Restricțiile astea nu se aplică direct altor țări, dar lanțurile logistice sunt atât de interconectate încât un producător olandez de echipamente din industria microchipurilor spune că 40% din vânzările sale către China vor fi afectate.

Ca să înțelegeți, o decizie dată de americani și care ar trebui să afecteze firmele americane va duce la scăderea cu 40% a vânzărilor către China pentru o firmă din Olanda. Sunt de asemenea șanse mari ca SUA să pună presiune pe țările Vest Europene să sisteze complet colaborarea cu China pe partea asta.

Politica foarte agresivă a SUA în materie de restricții la export ridică serioase semne de întrebare vis-a-vis de intențiile americanilor. Oare SUA încearcă să se rupă complet de China din punct de vedere al comerțului sau crede că în momentul acesta China e prea slabă pentru a pune probleme?

China are spre exemplu aproape monopol pe lanțurile logistice de metale rare, care sunt esențiale pentru producția de diverse componente importante pentru baterii pentru mașini electrice, panouri solare și (foarte important) chiar microchipuri.

99% din bucata aia din panourile solare care produce energie sunt fabricate în China deci dacă se supără chinezii nu mai pupă nimeni panouri solare niște ani buni de zile până se refac lanțurile logistice în Vest.

China poate să restricționeze accesul la aceste metale sau să le scumpească masiv astfel încât întreaga industrie care se bazează pe ele să aibă dificultăți în a le obține și să intre în faliment. Statele Unite nu are alternative la metale rare chineze, la fel cum nici chinezii nu prea au alternative la tehnologia vestică de microchipuri.

Și totuși poți învăța să faci microchipuri (va dura mult timp e adevărat), dar nu poți să scoți metale rare din altă parte deci pe termen lung tot chinezii ar ieși mai bine. E un pic bizar ce se întâmplă în momentul acesta și pare genul de situație din care toată lumea are de pierdut din păcate.

De ce face SUA asta?

Oficial pentru că nu vor ca microchipurile să fie folosite în dezvoltarea de arme, de parcă până acum nu puteau fi folosite pentru așa ceva. Adevăratul motiv probabil ține de teama că în curând China ar putea să conteste supremația SUA în materie de proiectare a puterii în zona Asiei de Est și a Pacificului de Vest.

Dar cum ziceam mai sus, unde dai și unde crapă, analiștii mai cinici observă că unul din lucrurile care îi oprea pe chinezi din a ataca Taiwanul era teama că li se va interzice accesul la tehnologie vestică, între care evident și microchipuri, chestie esențială pentru ramurile de tehnologie înaltă pe care China se străduie să le dezvolte. Prin interzicerea accesului la această tehnologie se pune realist problema dacă nu cumva SUA a eliminat unul din lucrurile care țineau China înapoi din a invada Taiwanul.

Bonus, dacă reușeșc să cucerească Taiwanul fără să distrugă fabricile de microprocesoare de pe insulă atunci cu atât mai mult o invazie are mai mult sens. Iar Taiwanul domină producția mondială de microchipuri.

Dacă vreți să speculăm și mai tare sunt unele persoane care susțin că fix asta își dorește SUA: să împingă China spre un război cât încă SUA domină militar zona Pacificului de Vest. Peste 10 – 15 ani e posibil ca SUA să nu mai poată face față unui război cu China în apropierea țărmurilor sale și a Taiwanului. Așa că mai bine să provoace un război acum, cât China încă nu are capabilitățile necesare să obțină o victorie rapidă și/sau concludentă.

De ce ar căuta americanii un conflict cu China?

SUA vede în ascensiunea Chinei un pericol existențial pentru hegemonia sa în Asia de Est. Statele Unite sunt o țară flancată de două oceane: în est Oceanul Atlantic, în vest Oceanul Pacific.

Acum 100 de ani SUA domina estul Pacificului și vestul Atlanticului. În al Doilea Război Mondial Europa a reușit performanța să se autodistrugă militar iar SUA au învins Japonia în Vestul Pacificului. Rezultatul e că din 1945 americanii domină ambele oceane și implicit au granițele protejate și interesele comerciale asigurate.

Însă Statele Unite consideră că ascensiunea Chinei va conduce la o situație în care supremația lor în Pacific va fi contestată de China. Sunt sigur că nu e prima oară când auziți lucrurile astea, dar merită un pic de context toată povestea asta.

Statele Unite sunt un imperiu maritim care controlează puncte cheie în comerțul maritim global și navigația militară. Asia de Est e locul de pe glob cu cea mai rapidă creștere economică de ani buni și regiunea geografică probabil cu cel mai mare PIB de pe planetă. Americanii vor să rămână în control asupra regiunii, chestie care îi nemulțumește pe chinezi care nu privesc cu ochi buni suportul pe care americanii îl oferă țărilor din zona asta.

E rezonabil că o țară precum China să nu vrea o altă mare putere să patruleze cu nave de război în apropierea granițelor sale? Păi americanii au Doctrina Monroe care zice că nicio altă mare putere nu trebuie să se bage peste ei în emisfera vestică. Cumva asta ar vrea și China, să nu vină americanii peste ei în partea asta a lumii deci din punctul ăsta de vedere nu e chiar așa neobișnuit ce vor ei.

Strategii americani privesc ascensiunea Chinei însă cu suspiciune și se gândesc că dacă ar fi în locul Chinei probabil ar contesta supremația SUA în Pacificul de Vest. E rezonabilă presupunea americanilor? Depinde pe cine întrebi?

Ambițiile Chinei

Care sunt ambițiile Chinei? A crede că vor să domine Planeta și să ia locul americanilor e naiv și simplist. Ce motivează politica externă a Chinei? Cât de departe s-a extins China astfel încât să îi știm limitele posibile în viitor? Cât de departe ar putea realist vorbind China să își extindă puterea?

Americanii par să sugereze că principalul lor rival în momentul acesta e China, dar dacă urmăriți declarațiile Chinei o să vedeți că aceștia sunt destul de reținuți. Cum spuneam mai sus, SUA se așteaptă de la China să îi conteste supremația în Pacificul de Vest, dar e realistă presupunea asta?

China e o țară eminamente continentală. Dacă citiți niște cursuri introductive de geopolitică sau cartea lui Kaplan o să devină clar că SUA e o putere maritimă, nu continentală. China, la fel ca și URSS-ul e o țară cu profil continental, nu maritim. Chestia asta e mai importantă decât pare pentru că definește de multe ori întreagă politică externă a unei țări. Nici în prezent, nici în trecut China nu a părut foarte interesantă în a se aventura dincolo de ce consideră ea că sunt apele ei teritoriale. Singura excepție notabilă sunt expedițiile lui Zheng He al căror scop pare să fi fost mai mult explorarea și proiectarea puterii nu cucerirea.

Asta nu înseamnă că China nu a avut ambiții de cucerire a altor teritorii, dimpotrivă, doar că astfel de ambiții par a fi continentale, nu maritime.

Singurele ambiții maritime ale Chinei par a fi legate de asigurarea desfășurării nestingherite a propriului comerț, dar și aici chinezii par interesați de reînvierea Drumului Mătăsii și mai puțin de dominarea militară a mărilor. Statul chinez e acționar în administrarea unor porturi maritime (Portul Pireu spre exemplu), dar astea sunt operațiuni comerciale și par a fi excepții mai de grabă decât regula.

Semnele par să indice o predispoziție a Chinei către comerț sau eventual cucerire continentală, nicidecum maritimă, ceea ce pare să sugereze că temerile SUA ar putea fi nefondate.

Dar cum vă spuneam mai sus, SUA e o putere maritimă și vede lucrurile prin prisma asta. Din perspectiva lor așadar China trebuie încercuită și neutralizată:

După cum se poate observa mai sus, China e într-adevăr încercuită din punct de vedere maritim, neavând posibilitatea să iasă în oceanul larg fără să treacă pe lângă teritoriul cuiva. Spre est e Taiwanul, Japonia și Filipine. Spre Sud întreaga zonă a Asiei de Sud Est pare să fie ostilă Chinei.

Așa că singura variantă a Chinei de a sparge încercuirea asta ar fi să cucerească Taiwanul, caz în care ar avea acces nestingherit cu flota la Oceanul Pacific, cam asta e logica americanilor.

De treaba asta cu Taiwanul și încercuirea se știe de ani de zile, nu e nimic nou. China avea enorm de mult de pierdut de pe urma declanșării unui război pentru a cuceri Taiwanul și a sparge încercuirea.

Ce ar câștiga totuși China în urma cuceririi Taiwanului? Acces la ocean, dar cu cine să faci comerț dacă declanșezi un război cu Vestul? La ce ajută accesul la Ocean și proiectarea puterii în cazul acesta?

Așa cî revenim la știrea de la care a plecat articolul: Statele Unite încearcă să taie accesul Chinei la tehnologie (microchipuri) și la comerțul cu produse de tehnologie înaltă (ex: sancțiunile asupra Huawei). Au mai fost și ceva tarife vamale pe vremea lui Trump la diverse alte bunuri.

Așadar, parte din motivul pentru care China ar fi evitat un război începe să dispară. Mai mult, dacă ar reuși să cucerească Taiwanul, ar putea să obțină întreaga capacitate de producție de microchipuri a acestei țări (presupunând că nu va fi distrusă în război sau autosabotaj). Deci cu atât mai mult, un război cu Taiwanul ar putea aduce un bonus valoros.

Iar asta face decizia Statelor Unite mai greu de înțeles – prin restricțiile aplicate Chinei practic se fac pași importanți în direcția fie a unui război fie a unei separări a comerțului mondial între ăia buni și ăia răi sau amândouă. Treaba asta cu separarea comerțului mondial deja are loc deși dacă nu urmăriți cu atenție discuțiile nu prea aveți de unde să vă dați seama.