”Salvatorul alb”, nu sărăcia era problema

Cineva de la Poșta Română a zis că face un lucru bun și a reușit să își pună în cap partea progresistă a facebookului românesc.

Pe scurt, cine se ocupă de social media la Poșta Română a scris o postare pe Facebook unde vorbește despre o doamnă care lucrează ca factor poștal în unul din multele sate ale României profunde. Postarea în cauză ar fi putut fi ceva banal despre viața factorului poștal în România rurală și nu s-ar fi întâmplat nimic. În loc să facă asta cei de la Poșta Română au descris într-o postare lungă cum decurge ziua de muncă a unui astfel de om.

Pentru cei dintre voi care nu știu, poștașul e un om foarte important la sat. În multe privințe el e la același nivel, dacă nu chiar mai sus decât doctor sau preot. De ce? Pentru că poștașul (factorul poștal cum i se spunea pe vremea când îmi petreceam copilăriile pe la bunici) e omul care aduce pensie și ajutoarele sociale. Dacă el se îmbolnăvește și nu poate bate ulițele satului e grav pentru oamenii în vârstă care nu se prea pot deplasa până la primărie (aflată uneori și la 10-20 km distanță).

Poștașul în mediul rural face parte din puțina infrastructură a României rurale care încă funcționează iar o potențială dispariție a sa ar fi catastrofală pentru mediul rural.

Doamna Iolanda (cum se numește poștărița) trebuie să acopere satul Gârcini, sau cum i se mai spune în zonă ”Țigănia”. Dacă citiți postarea o să vă treziți în fața unei radiografii a societății rurale românești, într-un sat unde multă lume trăiește din ajutoare sociale și e de etnie rromă. Se vorbește despre sărăcie, oameni cu handicap, executări silite de la ANAF, oameni care au trecut pe la pușcărie și așa mai departe.

Cam tot ce e descris în postarea aceea de pe Facebook e în linie cu ce am văzut eu cu ochii mei și cu ce am auzit că se întâmplă în continuare în mediul rural de la oameni care sunt poștași acolo.

Așadar avem de-a face cu o descriere destul de fidelă a realității rurale.

Ce te lovește când citești acea postare e cât de multă sărăcie e în continuare în România și cum puținul ajutor dat de stat, dar și legătura cu statul român al rromilor din acel sat se face aproape exclusiv printr-o singură persoană: poștașul.

Ce fel de reacție credeți voi că ar fi trebuit să genereze această postare în rândul bulei de stânga progresită din România?

• ”iată ce dificilă e viața acestor oameni, ce am putea face să fie mai bună?”
• ”statul român a eșuat în a ajuta acești oameni, haideți să facem ceva în privinița asta”
• ”de ce sărăcia și ajutoarele sociale se concentrează atât de tare în rândul populației rrome? ce putem face în privința asta?”
• ”de ce satele României depind atât de tare de ajutoare sociale?”
• ”ce se întâmplă dacă Poșta Română se privatizează și dispar poștașii din mediul rural?”

Ei bine, m-am înșelat, nimic de genul acesta nu a apărut prin bula de stânga românească. Pentru că bula românească aparent nu e preocupată de chestii care țin de starea materială a oamenilor descriși în acea postare. Asta ar fi prea socialist-marxist pentru stânga românească. Dar am văzut reacții în linie cu ce se întâmplă în stânga progresistă anglo-saxonă și probabil cea mai reprezentativă e cea de mai jos (sursă):

Domnul Duminică este sociolog, profesor universitar și directorul executiv al Fundației Agenția de dezvoltare comunitară „Împreună“. Conform profilului de autor de pe Presshub.ro dl. Duminică ”are o experiență de 17 ani în domeniul incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și politici social europene, cu un focus pe dezvoltarea comunităților de romi din România.”

Citind postarea de mai sus dânsul a rezumat totul la complexul salvatorului alb. În cazul în care nu știți despre ce e vorba, White Saviour Complex e un termen de cultură pop din lumea anglo-saxonă. E ceva de genul omul alb crede că are misiunea de a civiliza sălbaticii. Termenul e folosit de regulă cu sens negativ.

Practic dl. Duminică, om care de 17 ani se ocupă de incluziune și dezvoltarea comunităților rrome, citește despre un poștaș dintr-o comunitate săracă de rromi și probleme acestora și rezumă totul ”salvatorul alb” și ”sălbaticii”.

Nimic de la domnul Duminică despre starea materială precară a acelor oameni, nimic despre ce se poate face pentru ei, nimic despre România care nu reușește în ciuda creșterii economice să scoată din sărăcie mediul rural românesc și rromii în particular.

Dl. Duminică este rrom și citind o postare despre situația precară a altor rromi a avut ca reacție ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii”. Pentru că asta era problema din acea postare, faptul că femeia aceea care își făcea meseria în niște condiții nu tocmai ușoare a fost prezentată ca un om care își face meseria.

O oportunitate de a vorbi despre precaritatea materială a comunităților de rromi din mediul rural a fost rezumată la ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii”.

Cum ziceam mai sus, nu doar dl. Duminică ci mulți alții au avut aceeași atitudine, ceea ce mie îmi confirmă că la mijloc e altceva.

Scriam acum ceva vreme că stânga vest-europeană a abandonat la un moment temele socio-economice și a îmbrățișat puternic identity politics. Stânga românească a îmbrățișat aceste teme la rândul ei și a abandonat ideile de progres socio-economic. De ce? Pentru că au copiat ce e la modă în lumea anglo-saxonă și probabil și din dorința de a se putea diferența de PSD.

Așa ajungem la situația paradoxală în care atunci când lumea de stânga progresistă vede o postare despre un poștaș care își face meseria într-o comunitate rurală de rromi țipă ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii” în loc să facă scandal că acei oameni trăiesc în astfel de condiții.

Serios, aruncați o privire la pozele din postarea Poștei Române și spuneți-mi vă rog că vă gândiți la white saviour când vedeți sărăcia crâncenă în care trăiesc acei oameni. Mie treaba asta mi se pare halucinantă, acele poze ar trebui să fie o rușine națională într-o țară din UE în anul 2022. Avem miliarde de euro disponibile pentru combaterea sărăciei de la UE și în România încă mai există astfel de locuri.

Și apropo de complexul salvatorului alb, în pandemie mai mulți români din zona unde locuiesc eu am făcut chetă pentru doi rromi care rămăseseră blocați la mine în oraș odată cu pandemia. Am scris despre asta la momentul respectiv, lucrau la negru și patronul a închis firma când a început carantina în UK iar ei rămăseseră fără bani, fără mâncare și urmau să fie dați afară de unde locuiau. Nu știți câtă lume s-a dat peste cap pentru a putea să îi ajutăm în acele momente foarte dificile. Nimeni nu a căutat laude, nimeni nu și-a arogat vreun statut de civilizator, salvator sau altceva, nimeni nu i-a privit pe cei doi altfel decât ca pe niște oameni aflați la ananghie.

Unii oameni își fac meseria, unii oameni văd pe cei din jurul lor tot ca pe oameni și nimic altceva.

Virtue signalingul nu ține de foame, după ce stânga progresistă se va fi mutat cu discuțiile pe altă problemă arzătoare acei oameni din Gârcini vor fi uitați, dar la fel de săraci. Iar doamna Iolanda, poștărița, va bate în continuare ulițele, va duce pensii și va da bani de ajutoare sociale în timp ce la București se va striga ”discriminare!” la cine știe ce altă postare de pe Facebook.