Șeful la cazan 
Una din chestiile cele mai nasoale la români e cât de înverșunați sunt când vine vorba de anumite idei. Am dat peste un exemplu clasic recent când am citit comentariile unui articol al lui Vali Petcu în care omul se întreba de ce România nu are o politică mai coerentă de producție a legumelor.
Așa cum intuiam după ce am citit postarea, majoritatea comentariilor erau pe sistem ”comunism”, ”vrei CAP-uri?” și alte chestii similare.
Mai important decât tema articolului său mi se pare atitudinea generală a românilor la orice fel de sugestie de coordonare economică sau asociere: respingere din start pentru că ideea e comunistă.
Sunt câteva chestii de înțeles din atitudinea asta:
Mulți români sunt certați cu logica
Știu că sună dur, dar cam asta ar fi concluzia firească.
Comunismul e o idee relativ recentă în istoria omenirii. Planificarea economică și asocierea indivizilor există încă de pe vremea Mesopotamiei, dacă nu chiar mai departe de atât. Dar în ciuda anilor de învățat istorie la școală cumva românul tot nu înțelege că ideea de planificare sau asociere nu e comunistă.
Piramidele probabil au fost construite în parteneriat public privat, Imperiul Roman a fost condus de antreprenori, nu de împărați iar apeductele și drumurile romane au fost ridicate de SRL-uri romane.
Economia planificată e practic sinonimă cu civilizația, dar românul îți lipește atributul de comunist pe frunte imediat ce aduci în discuție așa ceva.
Impresiile contează
Cam toate guvernele post decembriste au avut grijă să stea departe de idei care merg în direcție planificării economice. Asta ar fi fost oarecum de înțeles în primii ani ai tranziției economice (anii 90 să zicem), dar au trecut trei decenii de la Revoluție. O economie care se dorește a deveni dezvoltată trebuie să adreseze probleme care apar în funcționarea ei. Dar rezolvarea acelor probleme se face de cele mai multe ori prin planificare economică.
Vrei să te asigură că marile companii auto aleg România pentru deschiderea de noi fabrici? Trebuie să le oferi:
- infrastructură,
- muncitori calificați,
- o politică fiscală și economică coerentă și predictibilă.
Toate chestiile astea intră în categoria ”planificare economică”.
Dacă vreți o explicație pentru lipsa de apetit a guvernelor post-decembriste în a ajuta economia, ei bine atunci parte din explicație vine de aici: românii nu vor planificare economică, iar asta duce la politici economice lipsite de coerență.
Poate de aceea soluție preferată a politicienilor pentru orice problemă a fost reducerea taxelor.
E adevărat că și atunci când Guvernul a încercat câte ceva a făcut lucrurile teribil de prost, cum a fost faza aia cu 51% din produsele din supermarketuri să fie românești. Ulterior au trebuit să dea înapoi de la chestia asta ceea ce i-a făcut să pară niște amatori.
Asociere în firme, dar nu în agricultură.
Asta e una din cele mai bizare chestii în ceea ce privește România: lipsa de asociere în agricultură. Înțeleg motivul pentru care țăranii get beget nu își doreau să se asocieze cu nimeni: abia își recuperaseră pământul de la comuniști. Nu am o problemă cu asta. În schimb am o problemă cu oamenii care se opun inițiativelor de stimulare a asocierii în agricultură pe motiv că e comunism.
Practic dacă vrei ca doi oameni să se asociaze în orice alt domeniu în afară de agricultură, se numește stimulare a investițiilor și capitalism.
Dacă vrei ca doi oameni din agricultură să se asocieze atunci se numește CAP și comunism.
Iar cei care protestează cel mai tare la posibilitatea de asociere nu sunt țăranii agricultori ci oamenii de la oraș care nu au nici o treabă cu agricultura. De ce? Pentru că știu ei că dacă se asociază oamenii în agricultură reapare comunismul.
Vrem roșii românești, dar fermieri săraci
Agricultura nu mai e de mult un domeniu în care banii se fac punând cu mâna semințe în pământ. Agricultura modernă se face în mare parte mecanizat ceea ce permite fermelor să ajungă la dimensiuni foarte mari și să fie mai eficiente. Tocmai de aceea dimensiunea contează în agricultură: ferme mai mari înseamnă prețuri mai mici la legume.
În lipsa consolidării fermelor agricole românești, legumele din Polonia sau Olanda vor fi mai ieftine decât cele românești.
Iată ce zice Eurostat despre fermele din UE:
Undeva la 32% din totalul fermelor din UE erau din România. Ferme e un cuvânt simpatic aici pentru că în România el cuprinde cele 10 pogoane de pământ pe care și le cultivă nea Gheorghe pentru consum propriu. Asta explică de ce deși avem 32% din total ferme producem undeva la 4% din producția agricolă a UE.
Franța în schimb are aproape 5% din numărul de ferme, dar produce undeva la 17% din totalul producției.
Din păcate agricultura românească nu va deveni mai eficientă în lipsa consolidării fermelor.
Aici trebuie să fac o precizare însă: simplul fapt că o roșie e crescută în România nu o face mai bună. Am mâncat roșii românești care nu aveau absolut nici un fel de gust, dar roșii englezești cu același gust ca cele pe care le mâncam la bunici în copilărie. Contează calitatea, nu unde e crescută.
Una peste alta nu vă speriați de planificarea economică, că se face din cele mai vechi timpuri.
Motivul pentru care cuvintele planificare economica nu au mare trecere la romani este unul simplu. Planificarea economica a adus marea foamete de prin anii 80, care ulterior a dus la căderea comunismului. Sa nu uitam ca voiam sa plătim datoria externă asa ca tot ce produceam era cam pentru export, oamenii făcând foamea sau descurcandu-se cum puteau. Du-te si spune-i asta unuia care a trăit anii aia și o sa-i vezi reactia.
Al doilea lucru, care trebuie menționat despre agricultura noastră mult iubită este ca se face cam multa evaziune, poate prea multa, iar raportările la nivel de recolta uneori se mai distorsionează în functie de nevoi.
Am spus și la Vali pe blog ca soluția pe care o vad pe partea asta este o companie nationala listata pe bursa, care sa cumpere terenuri ori sa le ia în arenda și sa înceapă sa cultive chestii prima data exclusiv pentru uz intern, apoi pentru export. Un fel de Petrom, dar varianta pe legume. Însă ma îndoiesc ca exista vreo vointa pe partea asta.
Planificarea economică făcută de comuniști nu a fost prost gândită așa cum crede lumea. Românii nu au făcut foamea din cauza unor defecte sau greșeli de planificare ci din cauza oamenilor de la conducerea statului care au orientat resursele țării spre plata datoriei.
Lumea asociază din păcate planificarea economică cu foametea și alimentările goale, așa cum zici și tu foarte bine. De aceea am zis că românii stau cam prost cu logica, e ca și cum ai refuza să folosești lopata și furca pentru că ar putea fi folosite ca arme.
În același timp e un exemplu clar de disonanță cognitivă: ”vreau să mănânc roșii românești ieftine. Da ce vrei mă, CAP-uri? cum adică asociere?”. Sunt carențe grave în materie de logică elementară la mijloc. De acord, traume, dar e important să înțelegem și de unde au venit traumele alea.
Legat de a doua observație, da, se face multă evaziune și vorbesc cu experiență la prima mână pentru că am lucrat cu câteva firme mari care cumpărau cereale, legume sau fructe de la mici producători și era haos pe partea de documentație.
Soluția aici e aplicarea legii și nimic mai mult. Nu zic că nu e bine să stimulezi sectorul, dar înainte de a face asta trebuie curățat. E nevoie să lăsăm ANAF să își facă treaba și în câțiva ani de zile încep să iasă la lumină veniturile.
Criza economica din Romania, anii 80, are legatura cu situatia economica si financiara externa precum si cu decizia catastrofala de a platii datoria externa cu orice pret (Romania a achitat inainte de scadenta!).
Povestea noastra incepe in USA, unde altundeva, cu criza petrolului din 1979 si „stagflatia“ care afecta economia americana. Recesiunea care a rezultat a dus la criza datoriilor din America Latina, criza economiilor si dobanzilor (S&L crisis) si criza datoriilor din Lumea a III-a.
Ca urmare a situatiei economice FED ia masura de dublare a dobanzii americane ceea ce a dus la dublarea ratelor dobanilor internationale. Acest fapt a facut ca tarile in curs de dezvoltare sa nu-si poata plati datoriile externe, ulterior toata tarasenia a primit denumirea “socul Volcker” (dupa Paul Volcker, presedintele FED).
In plus, relatiile amicale intre CEE, USA si Romania care au guvernat anii 60-70 erau la zenit, sanctiuni economice au fost impuse Romaniei (de ex. pentru nerespectarea statutului minoritatilor) ceea ce a obligat Romania sa-si caute parteneri economici exclusiv din randul tarilor blocului communist sau dintre tarile nealiniate. Acestea erau cel mai rau lovite de criza economica, duceau lipsa de lichiditati astfel incat Romania a ajuns sa faca comert barter (ex. trimiteam tractoare in Egipt si primeam la schimb bumbac, samd).
Era o solutie de compromis nu foarte utila pentru economii in criza de lichiditati si cu acces restrictionat la piete unde existau lichiditati.
Paradoxal, Ceausescu a dus o politica economica cu nuante neo-liberale pentru plata creantelor! Cresteri de preturi incepand cu 1978, in 1979 si 1982 si scaderea salariilor. Ca idee, cresterea medie a preturilor in 1982 a fost de 35%, pretul gazului natural a crescut cu 150%.
In 1982 a fost introdusa o reforma a salariilor care lega plata acestora de atingerea indicatorilor de performanta ai unitatii. Daca indicatorii nu erau atinsi de facto insemna scaderea salariilor. Probabil acest lucru a stimulat si obiceiul de a manipula cifrele legate de productie si de a “raporta” rezultate imposibile dpdv economic.
my2c
https://www.federalreservehistory.org/essays/recession_of_1981_82
https://www.theatlantic.com/business/archive/2018/10/the-volcker-rule-thou-shall-not-gamble-public-money/574327/
https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/CIA-RDP85T00875R001500050029-6.pdf
Degeaba te asociezi la nivel de productie daca tu nu controlezi distributia.
In afara de faptul ca sunt antreprenori prosti, romanii sunt negustori si mai prosti. Hai sa comparam un multinationalele unguresti, poloneze cu cele romanesti. Da cu virgula rau de tot.
Cat despre evaziune fiscala in agricultura tocmai marii latifundiari o practica la scara larga nu cei cu agricultura de subzistenta.
Planificare?
Avem experti in planificare aici in romania. Uite un exemplu: https://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_articole-24189078-plan-investitional-autostrazi-infrastructura-2020-2030-fonduri-europene.htm. sa vedem in 2030 rezultatele. De ce am fi mai buni „planificatori” in agricultura?
In agricultura de subzistenta nu se face evaziune intr-adevar pentru ca oamenii aceia nu ies pe piata ca sa se considere ca au activitate economica. Sunt insa o gramada ferme mici si mijlocii pe care ANAF nu le prea verifica pentru ca nu au resurse. Pe cei mari in schimb pot sa iti confirm ca ii verifica destul de des (sau cel putin asta era situatia pana in 2017 cand am plecat din Romania).
Corecta observatia vis-a-vis de distributie, dar acolo problema e ca distributia e legata de productie. Productie mica inseamna ca esti irelevant pentru distribuitor. Productie mare inseamna ca distribuitorul trebuie sa tina cont de ce vrei pentru ca altfel ramane el fara marfa de distribuit. Valabil si pentru negocierea preturilor.
Nu impiedica nimeni pe producatorii mici si mijlocii din judetele de campie sa se asocieze si sa creeze firme de distributie sau sa isi faca depozite. Dar nu au incredere unii in altii si nici nu vor sa se inhame la un proiect in care sa se respecte regulile comerciale (gen sa devina asociatia in firme cu % din actiuni).
E complicat si imi e teama ca singura modalitate realista de consolidare e sa vina strainii si sa cumpere fermele astea mici.
@daniel
“Nu impiedica nimeni pe producatorii mici si mijlocii din judetele de campie sa se asocieze si sa creeze firme de distributie sau sa isi faca depozite” – ba da! Chiar “statul” roman
“E complicat si imi e teama ca singura modalitate realista de consolidare e sa vina strainii si sa cumpere fermele astea mici.” – nu e o solutie, te transforma in sclav al strainilor. Pamantul nu il poti vinde decat o singura data. Dupa aia nu mai ai nimic. In cateva generatii dispari ca tara sau ramai colonie.
O solutie e sa faci investitii in agricultura prin firme offshore. Dar iti trebuie capital serios.
Ideea asocierii e proasta pentru ca nici la management romanii nu sunt straluciti.
In concluzie vom mai bajbii inca vreo 50 de ani.