România simulează democrația

Știu că folosesc cuvinte mari în titlu, dar dacă petreci mai mult de câteva minute încercând să înțelegi cum funcționează sistemul politic românesc te sperii.

Caz concret, tipul ăsta a numărat câte OUG-uri a dat Guvernul Ciucă de la investire:

De la data învestirii (21.11.2021) până în prezent Guvernul Ciucă a emis 151 de ordonanțe de urgență, adică exact una la 48 de ore! Nu mai adaug și cele 37 de ordonațe simple ale Guvernului.

Statul român, care teoretic este o democrație în care suveranitatea poporului se exprimă deplin doar prin intermediul Parlamentului, este confiscat de ani buni de un executiv hiperactiv, adică de persoane care nu sunt alese direct de electorat și nu reprezintă în mod direct voința acestuia.

Problema nu e nouă, de ani de zile se abuzează de OUG-uri. Inclusiv când s-a organizat referendum pentru a nu se mai da OUG-uri în justiție, știți ce au făcut cei care cerut referendumul? Au dat OUG imediat ce au ajuns la putere – am scris despre asta.

Practic Parlamentul României de ani buni de zile are ca principale roluri:

  1. Să scrie legislație fără miză politică sau economică ridicată
  2. Să aprobe OUG-uri vechi de niște ani care deja produc efecte.

O altă problemă e că de multe ori ce iese din Parlament e de slabă calitate. Am impresia că partidele nu prea investesc în oamenii aflați în Parlament pentru că știu că miza lipsește. Partidele aflate la guvernare își concentrează eforturile și specialiștii (ăia puțini) prin ministere și Guvern / SGG.

Poate e doar impresia mea, dar mi se pare că Parlamentul a devenit un loc unde se fac selfiuri, live-uri, poze, se dă check-in la dezbateri și se fac exerciții de imagine în general. Acolo se fac și se desfac guverne la modul formal, dar nu se prea face legislație (cel puțin nu aia importantă). Și din nou, e o chestie care se întâmplă de ceva timp, nu de ieri de azi.

Revenind un pic la ideea de democrație, e clar pentru toată lumea că nu e normal ca Guvernul să ia locul Parlamentului în ceea ce privește crearea de legislație. Dar cred că lucrurile sunt chiar un pic mai rele:

Vedeți voi, în unele țări, precum Marea Britanie, membrii Guvernului sunt aleși din rândul parlamentarilor. În România în schimb membrii Guvernului pot veni de oriunde. Spre exemplu:

  • actualul Prim Ministru, dl. Ciucă nu a fost ales de nimeni. A mai fost și Ministru al Apărării înainte de a fi Prim-Ministru, din nou fără să fi fost ales de cineva.
  • Ministrul Finanțelor și el nu a fost ales de nimeni.
  • Petre Daea a fost parlamentar, dar nu a mai prins loc la alegerile din 2020.

Sunt exemple de oameni din Guvern care nu sunt parlamentari și deci nu au fost aleși democratic de nimeni. În același timp sunt și alții care au fost aleși:

Ce încerc să spun e că funcția de legiferare a Parlamentului a fost transferată prin folosirea excesivă a OUG-urilor către Guvern, acolo unde sunt și oameni care nu au fost aleși democratic de nimeni.

Așadar prima problemă e că atribuții ale Parlamentului au fost transferate către Guvern. A doua problemă e că pe acolo sunt oameni care fac ce ar trebui să facă Parlamentul, fără însă să fi fost aleși democratic.

Și pe lângă ce e mai sus să nu uităm că aproape nimeni în România nu stă să guverneze în baza a ce scrie în programul electoral cu care au câștigat alegerile.

În condițiile astea îmi vine greu să cred că România poate fi considerată o democrație funcțională. Simulăm democrația în schimb foarte bine, de ani buni de zile chiar.

Spune și altora

4 Comments

  1. Parlamentarii (deputați & senatori) provin din provincii.
    Modul cum au fost selectați acei parlamentari se cauzează șefilor ale filialelor. Să apari pe listă la alegeri te costă (n-are legătură cu cotizația), fiindcă banii luați de partide nu sunt folosite pentru membrii acestuia. Așa cum numirile în instituții, din salariile ălea, o parte le returnează la partid deoarece partidul te-a făcut, partidul te distruge.

    Parlamentarii sunt creaturile birourilor executive locale (de filială), filtrați de șefii acestora care, la rândul lor, cine știe ce scheme au de tras pentru biroul executiv central, respectiv interes personal.

    Lumea știe asta, lumea de-asta nu suportă parlamentul.

    1. Adevărat, încă din anii 90 a fost o tensiune permanentă între baronii din teritoriu și cei din București. Chestia asta se vede în lipsa unei descentralizări eficientă a administrației și, cum bine punctezi tu, în absența puterii reale din Parlament. Impresia mea e că situația asta s-a imprimat puternic în rândul parlamentarilor și al cutumei procedurale din moment ce toate partidele aflate la putere au făcut asta.

      Pe de o parte înțeleg logica guvernanților (de la Centru) și cauzele care au dus la fenomenul ăsta. Pe de altă parte asta duce la un deficit al legitimității celor aleși. Ca să nu spun că nu prea e democrație dacă oamenii care iau decizii de facto nu sunt aleși de popor.

      1. Pe Ursula Von Der Leyen a ales-o cineva? Si UE functioneaza pe acelasi model, Parlamentul European e de frumusete, Comisia decide ce si cum si nu e aleasa de nimeni. Facem si noi ce vedem prin Vest, ca intotdeauna.

        1. E un pic diferit in UE. Deciziile pe care Parlamentul ar trebui sa le ia sunt luate de sefi de Guvern și / sau de Președinți.
          Parlamentul European are o funcție relativ simbolică momentan pentru că țările membre ale UE nu au încredere unele în altele suficient cât să delege din responsabilitățile lor Parlamentului European. În alte cuvinte, Parlamentul European e o chestie de PR.

          Sunt ceva întrebări vis-a-vis de legitimitatea unor măsuri venite dinspre Comisia Europeană, un organism în principiu tehnocratic și fără supraveghere democratică directă. Dar în 80% – 90% din cazuri Comisia Europeană își face treaba ok. Rămâne de văzut dacă rolul Comisiei va deveni mai evident sau nu în următorii ani, moment în care e posibil să intre sub supravegherea mai atentă a Parlamentului European (cam asta e intenția înțeleg).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: