Câteva chestii despre referendumul din Berlin

Locuitorii Berlinului au decis printr-un referendum că vor exproprierea marilor proprietari de locuințe din oraș.

De ce? 

Pentru că undeva între 80% – 85% din berlinezi stau în chirie. Comparați asta cu România unde 96% dintre locuitori stau în propria locuință.

Problema se pare că vine din anii 90 când aproximativ 200.000 de locuințe care aparțineau de primărie au fost vândute pe prețuri de nimic către investitori privați, în mare parte fonduri de investiții și companii de imobiliare.

Prețurile pre-pandemie au accelerat puternic, Berlin ajungând în 2017 orașul cu cea mai mare creștere a prețurilor (21%).

Istoric Berlinul a avut prețuri mult mai mici la chirii comparativ cu Munchen sau Frankfurt, dar treaba asta a început să se schimbe în ultimii ani, când prețurile au început să urce vertiginos deși salariile nu au ținut pasul.

Cum s-a ajuns la expropriere? În Februarie 2020 fusese introdusă o măsură de înghețare a chiriilor pentru 90% din locuințele din oraș și chiar scăderi în unele cazuri. Măsura a fost considerată însă neconstituțională de Curtea Supremă a Germaniei și anulată. În unele cazuri chiriașii au fost nevoiți să plătească diferența din perioada în care s-a aplicat. Și ca să fie treaba și mai nasoală anularea măsurii a avut loc în timpul pandemiei, când lumea și-a cam pierdut locurile de muncă sau se aflau în șomaj.

Pentru că măsura de înghețare a chiriilor a fost dată jos, mai multe ONG-uri din Berlin au decis să ceară referendum pentru expropriere.

Cine ar putea fi expropriat?

Inițiativa vizează un număr de aproximativ 226.000 apartamente aflate în proprietatea unor mari proprietari. Ce înseamnă mari proprietari? Aparent companii care dețin cel puțin 3.000 de apartamente.
Iată o informație și mai interesantă:

The proposal, which got 56% support, could mean transferring about 226,000 apartments into public hands if enacted. That includes those of Deutsche Wohnen SE, which owns more than 100,000 units in the city, and Vonovia SE. (sursă)

Așadar din cele 226.000 de apartamente care ar putea fi expropriate aproape 100.000 sunt deținute de o singură companie. Ați citit bine! O singură companie deține peste 100.000 de apartamente în Berlin. Asta ar înseamna ca o singură companie să dețină toate locuințele din Timișoara sau Iași ori un cartier de genul Drumul Taberei sau Berceni din București.

Uite altă modalitate de a citi paragraful de mai sus: În Berlin aproximativ 226.000 de apartamente sunt deținute de companii care dețin cel puțin 3.000 de apartamente în proprietate. De fapt, Bloomberg ne spune și cine sunt acele companii și câte locuințe dețin (spoiler, sunt 6 companii care dețin cele 226.000 de apartamente):

Așadar nu vine sexo-marxistul berlinez să ia apartamentul omului muncitor care dă în chirie apartamentul moștenit de la bunici sau părinți. Fac precizarea asta ca să nu aud comentarii de genul ”dar vai săracii oameni expropriați, ce vor suferi! Ție ți-ar conveni să îți ia statul apartamentul?!”.

E o măsură bună?

E greu de spus dacă va fi o măsură bună sau nu:

• În primul rând pentru că nu e clar ce înseamnă ”bună”. Prețuri mici la chirii? Siguranța unei locuințe? Cum măsori dacă măsura a fost bună sau nu în cazul ăsta? Cum cuantifici?
• Cum se va face exproprierea? La ce prețuri? Asta contează pentru a știi dacă măsura are șanse să se petreacă sau nu. Un preț prohibitiv pentru expropriere poate însemna că măsura e moartă din fașă.
• Apoi se pune problema cu ce se va întâmpla cu locuințele după expropriere: vor continua să fie închiriate sau vor putea fi și cumpărate? Există riscul să vedem o expropriere la preț de piață, urmat de o vânzare către proprietare sub prețul pieței. Apoi după ceva timp aceiași investitori să cumpere apartamentele din nou.

E ușor să ai o opinie pe tema asta, fie pro, fie contra măsurii iar internetul și social media nu duce lipsă de opinii. De cele mai multe ori acele opinii sunt argumente cu propriile noastre prejudecăți și opinii, nu cu faptele concrete în cazul Berlinului. Situația din Berlin e bizară cam după toate standardele cu care suntem obișnuiți. Nu ar trebui să practicăm săritul la concluzii de parcă ar fi sport național.

Personal înțeleg de ce oamenii din Berlin fac asta, le e teamă că vor ajunge să nu își mai permită să locuiască în oraș doar pentru că o corporație a găsit pe altcineva cu mai mulți bani. Pentru noi în România

Berlinul e o discuție despre ce ne dorim mai tare:

• economie de piață cu cerere și ofertă unde în oraș locuiește cine își permite sau
• să avem orașe funcționale, unde profesorii, casierii de la supermarket sau muncitorul din fabrică își permit să locuiască efectiv în acea comunitate.

Mulți români vor spune că vor economie de piață de la adăpostul unor locuințe ieftine construite de comuniștii pe care îi detestă. Alți români vor spune că vor orașe funcționale cu înghețarea chiriei, dar asta până își vor cumpăra la rândul lor locuințe și vor vrea să le dea în chirie sau să le vândă mai scump.

Uităm repede

Fac o paranteză: se vede neglijența cu care românii tratează anumite materii la școală. Avem copii dați la meditații la matematică, limbi străine, română, informatică și altele, dar nici măcar minimul de atenție pentru alte materii. În cazul de față istoria propriei națiuni. Știți la ce mă refer?

La faptul că România a trecut prin mai multe mari exproprieri care ar face pe cea din Berlin să pară floare la ureche:

• Reformă agrară din 1864 – când Alexandru Ioan Cuza a dezrobit țăranii clăcași și le-a dat din terenul agricol expropriat de la Biserică.
• Reforma agrară din 1921 – de data asta au fost expropriate domeniile Coroanei, ale proprietarilor străini și ale unor proprietari români.
• A mai fost o reformă agrară în 1945, dar e discutabil în ce măsură a ajutat la ceva din moment ce regimul comunist instaurat câțiva ani mai târziu a colectivizat masiv terenurile agricole.

Ei bine, deși strămoșii lor probabil au beneficiat de pe urma unei măsuri similare, mulți români consideră exproprierea propusă în Berlin drept instrumentul Satanei comuniste. Asta fără să facă legătura cu exproprierile masive făcute de România cu terenuri agricole pentru a face reformele agrare din 1864 sau 1921. Și da, era plin de comuniști infiltrați în guvernele din România în 1864 și 1921.

Mi-ar plăcea să nu uităm atât de repede lucrurile învățate în școală sau dacă nu le-am uitat să încercăm să le folosim totuși cumva.

Așa că na…poate merită un gând ideea asta că oamenii din Berlin de acum sunt într-o situația oarecum similară cu țăranii români de acum 150 sau 100 de ani. Sau poate ar trebui să rescriem istoria țării și să spunem ce mare nedreptate a pățit Biserica și proprietarii de terenuri în 1864 și 1921. Altfel mi se pare că suntem ipocriți un pic în discuțiile astea.