Recenzie: How the Soviet Union Disappeared – Wisla Suraska

image_pdfimage_print

Noi românii avem o relație dificilă cu rușii. Zic noi românii, dar nici lituanienii, estonieni sau letoni, polonezii, ucrainienii, cehii și alte câteva popoare de prin estul Europei nu au o relație mai bună.

De vină e bineînțeles perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial când URSS-ul a ocupat mai mult de jumătate din continent.

Imperiul sovietic era construit pe forță militară, o armată formidabilă construită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu sprijin american și ulterior cu tehnologie dezvoltată de foarte mulți oameni de știință din Germania nazistă (la fel ca americanii, stați liniștiți).

Și totuși, un stat autoritar înarmat cu arme nucleare cât să distrugă planeta de mai multe ori, cu o economie construită în jurul armatei și cu trupe care au intrat cu forța în Ungaria și Cehia pentru a potoli revolte s-a dizolvat fără să provoace vreun război, fără să ducă la revolte sau alte evenimente dramatice.

Din punctul ăsta de vedere dizolvarea URSS-ului e un caz unic în istoria recentă a umanității și a luat prin surprindere pe toată lumea, atât în Est cât și în Vest.

De ce a picat URSS-ul atât de pașnic?

Dacă întrebați un român sau un Vestic de ce a căzut URSS-ul o să vă dea drept motive:

  1. Economia mergea prost și cetățenii trăiau prost
  2. Statul era corupt și Gorbaciov a încercat să îl reformeze, dar nu a putut așa că a căzut

Cauza nr. 1 rezonează puternic cu românii pentru că noi trăiam prost în perioada respectivă. Cumva trăim cu impresia că și rușii trăiau la fel de prost ca românii. Problema e că treaba asta nu e adevărată, se trăia considerabil mai bine în URSS comparativ cu România. Existau formații punk rock în URSS iar copiii lor se jucau cu variante sovietice ale Gameboy-urilor (gen din astea sau astea). Românii în perioada respectivă stăteau la coadă la mâncare și înghețau în apartamente reci pentru că Ceaușescu visa să plătească datoria țării și refuza să ia sfaturi de la oameni cu toate țiglele pe casă.

Cauza 2 rezonează de asemenea cu colectivul mental românesc în principal ca urmare a corupției post decembriste și a mitului eroului salvator care va scăpa țara de corupție (gen Băsescu, Iohannis, LCK, Barna și alții). Din păcate și aici proiectăm problemele noastre peste o țară complet diferită. Dacă URSS era corupt în 1991 când era destrămat, nu era corupt și în 1989 sau în 1979 sau 1959 și așa mai departe? Doar în 1991 a fost corupția o problemă de viață și de moarte?

Așadar niciuna din cele două explicații nu e teribil de convingătoare iar dacă insiști asupra subiectului primești rapid apelativul de comunist sau tankie (în cercurile mai intelectuale). Plus că sunt multe alte state corupte cu economiii proaste care rezistă bine mersi sau care, atunci când au crăpat, a dus la război civil și alte minuni.

Ei bine, asta nu e prima carte citită de mine care abordează subiectul căderii URSS-ului. E însă cartea care vine cu cele mai pertinente și logice explicații pentru disoluția bruscă, dar pașnică a URSS-ului.

PENTRU CINE E CARTEA

Cartea Wisley Suraska e pentru cei care, la fel ca mine, nu sunt neapărați mulțumiți de varianta din manuale sau media a întrebării: ”De ce a căzut URSS-ul?”

Nu e o carte ușoară despre un subiect ușor ci un tratat de istorie, politică și doctrină sovietică. Dacă nu știți mare lucru despre URSS atunci probabil nu ar trebui să începeți cu cartea asta. Însă dacă aveți o bază de cunoștiințe plus ceva ajutor de pe internet când dați peste ceva necunoscut atunci probabil o să vă descurcați.

DESPRE CE E CARTEA

Să începem cu cuprinsul:

Teza principală a cărții e că nu economia sau geopolitica a dus la căderea URSS ci un cumul de factori specific URSS-ului:

  • ruperea echilibrului puterii în interiorul structurilor de putere sovietice
  • o schimbare de doctrină în rândul cadrelor partidului
  • Gorbaciov însuși

Sovieticii au exportat modelul lor politic în tot blocul est european, motiv pentru care destul de multe lucruri din cartea asta sunt aplicabile și în România. Probabil ce m-a frapat cel mai tare e existența unui sistem politic bazat pe trei actori principali:

  1. Partidul
  2. Armata
  3. Serviciile secrete

Tendința multora e  de a vedea regimurile totalitare drept un monolit unde nu există nuanțe și toată lumea face ce zice șeful. Doar că nu e chiar așa, inclusiv o țară precum URSS avea mai mulți poli de putere. Partidul, armata și serviciile secrete erau într-o competiție permanentă pentru putere. Ori de câte ori unul din cele trei părea că poate ajunge să preia frâiele puterii totale celelalte două se aliau împotriva lui.

Stalin, dictatorul model al secolului XX a trebuit să elimine un număr mare de cadre militare din conducerea Armatei Roșii de teamă că îl vor debarca de la conducere. Iar asta s-a petrecut în 1941, în plin război cu Germania nazistă. Și pentru a face asta s-a folosit de serviciile secrete (NKVD pe vremea aia conduse de Beria). Altfel spus a riscat să piardă războiul cu Germania pentru a scăpa de generalii care nu îi erau în grații.

Astfel de situații s-au repetat de mai multe ori de-a lungul istoriei URSS-ului și cu toate că mai mereu au fost evenimente violente, au oferit o stabilitate atipică statului sovietic.

Însă la un moment dat cineva a reușit să ajungă să controleze toți trei polii de putere. Acel cineva?

Gorbaciov

Nu vă plictisesc cu povestea vieții lui Gorbaciov, s-au scris multe cărți pe tema asta. Ce e important e că el a făcut parte din prima generație de ruși ajunsă la maturitate după al Doilea Război Mondial. Iar asta l-a expus la o serie de atrocități atât din timpul războiului cât și după în perioada de maximă putere a lui Stalin. Gorbaciov se pare că avea o oroare profundă de violență, ceea ce l-a făcut să șovăie în a folosi teroarea ca modalitate de control a structurilor statului sovietic.

O altă trăsătură definitorie a lui Gorbaciov a fost faptul că a fost protejatul lui Yuri Andropov, fost lider al URSS-ului dar mai important mult timp șef al KGB-ului. Andropov e cel care a transformat KGB-ul în unul din cele mai eficiente servicii secrete din lume. Rivalitatea dintre Serviciile secrete și armata era cunoscută iar Gorbaciov s-a folosit activ de Servicii pentru a prelua cât mai mult din putere după moartea lui Andropov, mentorul său.

Tot rivalitatea asta îl va face să încerce să suprime și să se teamă de Armata sovietică și să încerce să o eviscereze de cadre care puteau să îi amenințe puterea. A și reușit de altfel să facă asta eliminând cei mai competenți oameni din conducerea ei. În August 1991 când ar fi avut nevoie de lideri competenți ai armatei pentru a se opune puciului nu a avut pe cine să se bazeze fix din cauza asta.

New Thinking

Un alt aspect interesant al dezvoltării sale personale a fost expunerea sa la o serie de curente ideologice post-marxiste, concretizate odată cu ajungerea sa la putere în ”New Thinking” sau Noua Gândire. Acest curent ideologic încerca să renunțe la lupta de clasă specifică marxismului și implicit la conflictul țărilor comuniste cu cele capitaliste. Aici apare dificultatea de a citi cartea dacă nu știți câteva chestii de bază despre marxism și istoria sa.

Anumiți ideologi sovietici vedeau un conflict cu lumea capitalistă drept inevitabil pentru că marxismul la originile sale necesita revoluție violentă pentru a elibera muncitorii de sub controlul capitalist. Ulterior, curentele post-marxiste au încercat să ofere baza ideologică pentru o lume în care marxismul și capitalismul coabitau. Hrusciov e cunoscut pentru ideea de coabitare dintre URSS și SUA și între cele două blocuri ideologice.

Gorbaciov a dus ideea și mai departe cu New Thinking, renunțând complet la lupta de clasă și punând accentul pe autodeterminare națiunilor în alegerea uneia din cele două ideologii. Acesta e motivul pentru care atunci când au izbucnit revoltele în Polonia iar comuniștii polonezi au cerut ajutor sovietic (adică o invazie a Poloniei) Gorbaciov s-a opus. Schimbările de regim din 1989 au fost și ele făcute în fața unui stat rus aparent nepăsător. URSS putea interveni armat în Europa de Est, dar în repetate rânduri Gorbaciov a refuzat să mobilizeze armata.

De ce? Noua doctrină a sa lăsa la latitudinea țărilor comuniste să decidă ce vor să facă. În același timp însă lui Gorbaciov îi era teamă că o invazie va duce la apariția unor cadre militare care să îi amenințe propria puterea, mai ales în 1989 când deja puterea sa începuse să intre în declin iar rezultatele politicii sale (Perestroika) începuseră să devină evidente. La toate astea se adaugă bineînțeles și evitarea forței armate ca modalitate de a conduce despre care vă ziceam mai sus.

Așadar URSS și Rusia și-a cedat zona de influență din Europa de Est fără să primească nimic la schimb, doar pentru ca Gorbaciov să mai țină puțin de putere. Ar trebui așadar să îi mulțumim pentru că fără gafele lui politice și doctrina sa post marxistă am fi fost în continuare în sfera de influență sovietică.

Perestroika

Pentru a pune în aplicare viziunea sa Gorbaciov a început dezmembrarea instituțiilor statului sovietic și a încercat înlocuirea lor cu unele noi. Noile instituții erau lipsite de conținut și întreaga putere era centralizată în mâinile sale. O altă chestie interesantă (valabilă și la noi) e că statul sovietic nu avea o birocrație profesionistă (în sensul weberian).

E o întreagă poveste aici referitoare la motivele pentru care un stat puternic centralizat nu avea o birocrație funcțională. Varianta foarte pe scurt e că administrarea instutițiilor statului era făcută printr-un mecanism paralel în interiorul partidului, în timp ce instituțiile administrative erau mai mult de fațadă.

Paranteză aici: același lucru e valabil pt România care și ea era condusă prin intermediul partidului, nu prin a instituțiilor. Asta explică de ce avem un aparat administrativ supradimensionat, dar ineficient.

Supradimensionat pentru că el reprezintă o extensie a partidelor și deservește interesul partidelor, dar ineficient pentru că el nu e interesat de administrarea țării decât în măsura în care e și în interesul partidului.

Revenind la URSS, Gorbaciov a încercat și reușit să eviscereze instituțiile partidului din conducerea statului, dar nu a avut cu ce să le înlocuiască din punct de vedere al eficienței (și nici nu pare că a fost teribil de interesat de eficiență când a încercat reforma sa).

Ce nu prea spun cărțile de istorie e că Perestroika lui Gorbaciov a mers atât de prost încât în ultimii 1-2 ani de dinainte de căderea URSS-ului el a încercat disperat să reverseze ”reformele”. În acel punct era însă prea târziu, apăruseră numeroși lideri locali nemulțumiți, în frunte cu cel care conducea RSS Rusă, Boris Elțîn.

Așadar de ce a căzut URSS? Pentru că echilibrul puterii în URSS a fost rupt iar cel care l-a rupt era bun la jocuri politice, dar un slab diplomat și un și mai slab strateg.

Sunt mult mai multe lucruri interesante în carte pe care nu le-am menționat mai sus, inclusiv o bucată foarte interesantă despre unirea RDG cu RFG. Vă las să le descoperiți singuri dacă vă pasionează subiectul.

Ce am citit eu

Singura variantă de vânzare în UK pare să fie asta:


Exemplarul citit de mine e o variantă necopertată de la Duke University Press. Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1998. Eu am cumpărat cartea de la Waterstones din UK pentru că pe acolo îmi fac veacul când iau salariul. E o carte pe care însă probabil nu o să o găsiți în librării pentru că e mai mult o carte academică decât carte de popularizare. O găsiți de asemenea pe Amazon sau la Duke University Press.

În România nu cred că dați peste ea (cel puțin nu pe siteurile obișnuite)

Cine e autoarea?

Conform cărții Wisla Suraska e visiting fellow la Robert Schuman Center, European University din Florența și senior researcher la Institutul Adam Smith din Varșovia.

Așadar un academician din fostul bloc estic care cunoaște sistemul comunist mult mai bine decât colegii din Vestul Europei.

Ce mi-a plăcut?

Autoarea e foarte riguroasă în analiza pe care o face. Aduce argumente contra altor argumente des întâlnite în mainstreamul vestic pe subiectul acesta și multe dintre ideile ei au la bază documente din arhivele sovietice, nu impresii personale.

Un alt plus e faptul că autoarea abordează lucrurile având în spate cunoștiințe foarte bune de doctrină politică marxistă și post-marxistă, nu doar înțelegerea superficială a celor din Vest.

Ce nu mi-a plăcut

Deși e o carte academică prin excelență limbajul e uneori un pic prea de lemn. E o chestie specifică est europenilor din păcate de care nu își dau seama până nu ies din propria țară și interacționează cu vesticii.

Are de asemenea câteva părți unde divaghează de la subiect, deși în anumite situații poți învăța destul de multe din parantezele ei.

Verdictul

Eu dau cărții un 10/10 deși mulți o vor considera greu de citit. Chiar și cu neajunsurile menționate mai sus e o carte care merită citită de cei pasionați de subiect.

Dacă v-a plăcut recenzia sau căutați și alte cărți interesante puteți să aruncați o privire pe pagina de recenzii a blogului.

Dacă vreți încă o părere despre carte puteți citi postarea lui Branko Milanovici (economist american de origine sârbă) despre această carte.

Spune și altora

5 Comments

  1. Referitor la noi, aș adăuga niște nuanțe.
    1) Și la noi a existat lupta între cele 3 puteri: armata, Securitatea și partidul. La un moment dat era în joc și Miliția, dar a pierdut rapid și a devenit neimplicată în jocuri.
    2) Partidul dezvoltase cadre în anii deschiderii – începutul anilor 60 care crease un corp administrativ profesionist, cu studii inclusiv în Occident. Aici e interesantă experiența personală. Eu sunt din Alexandria. În a doua jumătate a anilor 70 venise un prim-secretar, cred că Roman, era numele de familie, foarte bun. În perioada administrației sale, orașul s-a dezvoltat enorm, construcții, fabrici (inclusiv Rulmentul, făcut cu niște japonezi), echipa de fotbal ajunsese să se bată la promovare în prima divizie. La un moment dat a căzut naiba știe de ce în dizgrație și a venit o doamnă, exemplul tipic de politruc și s-a ales praful și de oraș și de județ. În decembrie 1989 a fost și la noi bătălia între armată și partid, armata a pierdut, ulterior s-a refăcut securitatea și prin eliminarea lui Năstase a învins definitiv partidul. Dar degradarea la noi a început după ce au dispărut din sistem cei din anii 70 și s-au pierdut competențe pe zone administrative cheie – externe, finanțe, aparat ministerial… O să fie interesant în anii următori pentru că ce vine din facultăți e varză. Asta o văd și eu la interviuri.
    Bănuiesc că situația e tipică în toate țările comuniste.
    Referitor la URSS, cred că dincolo de explicația asta, mai sunt și cauze economice și tehnologice. Da, URSS era mai bine decât România, dar tehnologic rămăseseră mult în urmă. Apoi, marea problemă a unei economii planificate este că nu mai poate face față complexității economiei și la un moment dat intervine colapsul.

    1. Adevarat, ce vine acum din urma e mult sub nivelul celor din perioada comunista sau post decembristă în materie de administrație. Eu am observat asta în actualele lupte politice unde nivelul e de divizia B față de felul în care se juca politica în anii 90.
      La chestia cu URSS-ul e de remarcat că multe țări rezistă ani buni de zile chiar dacă nu sunt la nivelul SUA ori al Vestului. Belarus e bine mersi, Ucraina există și ea în ciuda Rusiei și a UE nu datorită lor. Iar finalul anilor 70 și început de 80 au fost mult mai răi pentru URSS decât finalul anilor 80.
      Iar URSS-ul de atunci, chiar așa rămas în urmă era mai aproape de nivelul tehnologic al Vestului decât e acum.
      De acord la faza cu planificarea, acolo devine complicat într-o economie mai complexă, dar URSS nu ajunsese la punctul acela încă odată cu disoluția ei. Iar dacă îmi aduc aminte bine anii 70 si 80 au fost cranceni inclusiv in Vest. De asta nu as folosi tema economică in cazul ăsta.

  2. Interesanta recenzie. Imi aduce aminte de trilogia lui françois thom (limba de lemn, momentul gorbaciov si sfarstiurile comunismului) pe care am citit-o prima data cred ca pe vremea convenției democrate in mileniul trecut.
    Zilele aste se vor marca 30 de ani de la acordul de la belaveja care practic a impartit Uniunea sovietica si l-a lăsat somer pe gorbaciov… Abia trecuse 1 an de când luase premiul Nobel pentru pace.

    1. Ai dreptate, uitasem ca in perioada asta a fost semnat actul de dizolvare al URSS. Cu atat mai mult merita citita cartea atunci. De Francois Thom nu am citit nimic, trebuie sa recunosc.

      1. Francoise, scuze.
        Autocorrect – ul isi mai baga nasul unde nu ii fierbe oala.
        Merita citite cărțile doamnei, deosebit de actuale. Partea proasta e ca nu poți sa faci niște analogii între Uniunea sovietica si uniunea Europeană. Practic e la fel cam ce zicea bunicul meu (care i-a așteptat 45 de ani pe americani….) : singura diferența intre Statele Unite si uniunea sovietica e ca unii au mai multe stele pe steag. acum si Uniunea Europeană are multe stele pe steag.
        Fascinația pe care o am pentru ziua respectiva, 8 decembrie 1991 tine insa de motive personale. Doar să amintesc in treacat ca in ziua respectiva s-a ținut în România referendumul de aprobare a actualei constituții. La vremea respectiva eram absolut convins ca in maxim 1 an de zile Basarabia va reveni la patria mama. Poate chiar si nordul si sudul bucovinei. Si acum sunt convins ca lucrurile erau in asa fel încât ar fi fost suficient ca România să ceară sa fie inlaturate urmările pactului Hitler/stalin. Din păcate ca de atâtea ori în istorie conducătorii romani nici măcar nu au deschis gura. Asta e! Intr-o viata de om nu prea ai sanse sa prinzi de doua ori Rusia într-o postura proasta. 1856, 1918, 1991 – probabil următoarea ocazie va fi spre 2050. Oare va fi România pregătită pentru momentul de slăbiciune al Rusiei? Insa pana atunci e bine sa avem relații bune cu Rusia si mai ales sa ne ferim sa ii provocam gratuit lucru pe care trebuie sa inteleaga si actualul ministru de externe al României.
        Revenind la acordul de la belaveja e interesant ce s-a ales de principalii actori: eltin a murit si amintirea lui e pentru ruși un moment de rușine națională; kravciuk si suschevici au fost la putere si apoi au fost trași pe linie moarta precum gorbaciov. Si fiecare zice ca in decembrie 1991 nu se gândea ca lucrurile vor evolua asa cum au evoluat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *