Șeful la cazan 
Am citit mai multe cărți ale lui Lucian Boia, dar întâmplarea face ca asta să fie prima citită în ultimul an și jumătate de când scriu pe blog.
Îl citesc pe Boia pentru stilul lui echilibrat și pentru faptul că înțelege că miturile naționaliste nu au ce căuta în istorie. Acestea fiind spuse am cumpărat în una din scurtele mele vizite în România o carte a lui pe care nu o citisem și mi-am propus să o folosesc drept lectură pe avion (minim 3 ore, uneori mai mult dacă Wizz Air decide că e ok să întârzii 1 – 2 ore).
Cartea mi-a dat sentimente amestecate: pe de o parte are câteva idei corecte, bine structurate și explicate, pe de altă parte are momente când o ia pe arătură cu chestii de genul ”Occidentul se autodistruge pentru că e politically correct”, ceea ce e un mare bullshit.
Verdictul
Din partea mea e nu doar o carte slabă, dar și enervantă și nu pot să îi dau mai mult de 6/10. Nu pot să recomand ca pe o lectură bună ci mai de grabă ca pe o chestie pe care să citiți dacă sunteți în avion sau autocar niște ore bune și nu mai aveți baterie la telefon sau trafic pe net. Mai multe detalii în continuare:
Ce am citit eu
Variantă pe care am citit-o e o versiune necartonată de la Editura Humanitas, publicată în limba română în 2013. Cartea e cumpărată dintr-un anticariat (Anticariatul Unu, de la Piața Universității pentru cei curioși). Obișnuiesc să mai bântui pe acolo în căutare de chestii interesante. Am plătit 15 lei pentru carte care se prezintă în condiții bune (o mică pată pe copertă, dar altfel neatinsă cartea).
Cartea costă 22 de lei la Humanitas și Cărturești, dar văd că e 16,5 lei la Libris. Există și variantă e-book la Elefant pentru 11,99 lei sau Humanitas la 13,34 lei
Despre ce e cartea?
Spre deosebire de alte cărți ale lui Boia asta nu e o carte de istorie, chestie care se vede în ideile expuse de autor. Sunt invocate diverse momente în istorie sau chestii care țin de istoria lumii, dar în esență e o carte de idei și opinii, nu una de istorie.
Cine vrea să citească istorie va rămâne dezamăgit. E atunci o carte de filozofie? Mai de grabă înclină în direcția aceea, dar autorul e istoric și, cu toate că e un tip inteligent, nu filozofia îi e punctul forte.
Cartea pornește la drum cu o întrebare legitimă: de ce Occidentul a ajuns să domine lumea în ultimele sute de ani? Ce anume îi face speciali pe occidentali?
În fond, praful de pușcă era cunoscut și folosit de chinezi cu mult înaintea europenilor, de ce europenii l-au folosit pentru a crea arme din ce în ce mai puternice și nu chinezii?
De ce civilizațiile antice nu au avut o revoluție industrială, deși motorul cu aburi a fost ”descoperit” încă din vremurile antice?
Răspunsul la această întrebare e însă unul straniu: progresul tehnologic al Occidentului se datorează…religiei creștine! Da, ai citit bine, religia ai cărei reprezentanți l-au ars pe rug pe Giordano Bruno (preot și el) pentru că a afirmat că Pământul se învârte în jurul Soarelui e, în accepțiunea lui Lucian Boia motivul pentru care Occidentul a dominat planeta, mergând pe ideea că religia creștină e singura religie liniară în timp. Adică creștinismul are un punct de început și un punct de sfârșit al lumii. Religiile antice, zice Boia nu aveau chestia asta, cicluri de creație și distrugere succedându-se de-a lungul timpului. Religia creștină, cu atitudinea ei fatalistă (vine sfârșitul lumii), zice Boia i-a făcut pe oamenii să vrea progres.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar pentru explicația asta scârțâie din toate încheieturile. Mie dimpotrivă mi se pare că religia creștină a ținut Occidentul subdezvoltat câteva sute de ani mai mult decât era cazul. Pe lângă opoziția la acele forme de știință care aduceau cât se poate de puțin de erezie, religia creștină avea și alte neajunsuri, cum ar fi de exemplu că interzicea creștinilor să acorde împrumuturi cu dobândă, reacția europenilor fiind de a se împrumuta de la evrei, care nu aveau astfel de restricții în religia lor.
Autorul trece cu vederea importanța Renașterii și Iluminismului și cât de mult s-au îndepărtat acestea de principiile religiei. E adevărat că Lucian Boia admite importanța unor progrese precum asolamentul culturilor și amestecul pestriț și competiția după căderea Imperiului Roman de Vest, dar pune lângă aceste cauze și chestii de genul:
„se adaugă și mesajul creștin: oamenii sunt toți de aceeași esență și demni de același respect”
Ceea ce e foarte straniu pentru că aceiași europeni discriminau evreii sau arabii. Aceiași europeni au masacrat creștini care nu vedea lucrurile ca ei. Aceiași europeni creștini nu au avut o problemă să transforme în sclavi populații întregi în America de Sud și apoi de Nord.
Lipsa asta de consistență în ideile lui Boia m-au facut să mă întreb dacă nu cumva citesc o carte scrisă de un conservator european sau de un istoric. Și tind să înclin spre varianta cu conservatorul pentru că Lucian Boia continuă prin a identifica ”politically corectness”-ul drept una din cauzele decăderii Occidentului, o idee care mi se pare aberantă venind de la un istoric. Cu atât mai mult cu cât pe de o parte admite că:
”libertatea de expresie a câștigat enorm în ultima vreme”, apoi că ”fiecare individ poate să comunice tot ce-i trece prin cap, oricui e dispus să-l asculte”
După care ne anunță că:
”corectitudinea politică a ajuns să țină loc de cenzură. E tot mai greu să te strecori printre interdicții cu riscul de a fi taxat drept ”rasist”, ”antisemit”, ”islamofob”, ”misogin”, ”homofob”.”
Altă dovadă de conservatorism e atitudinea față de schimbarea climatică: un capitol întreg dedicat faptului că schimbările climatice sunt ok și Occidentul nu ar trebui să facă nimic în privința asta, pentru că uite, chinezii nu o fac și au creștere economică. Cine vrea să vadă ce bună e poluarea în China se poate uita la pozele astea. Boia numește asta ”psihodrama climatului”. Cu toate astea nu vine cu nici un fel de dovadă că aceste schimbări climatice nu ar fi reale, o tendință evidentă în toate cartea de altfel: vorbește despre politically corectness ca de un pericol fără să ofere dovezi, vorbește de psihodrama climatului fără să ofere argumente, vorbește de eșecul multiculturalismului fără să ofere dovezi (deși aici pot eu să dau exemple destule).
Sunt multe idei necoapte în carte, unele de tipul ”conspirație globală”, fiind citat de exemplu Claude Allegre care spune că încălzirea globală e o minciună și că e doar o șmecherie a birocraților de la ONU. Mai vreți? CIA sunt niște incapabili care fac pronosticuri pentru anul 2030, dar nu au putut prevedea atentatele de la 11 septembrie.
Mai e un capitol întreg despre Uniunea Europeană, în care Boia pare că a dat copy paste de pe net la scenariile de care se vorbește de prin 2000 și despre care am scris și eu
Lipsa de consistență a cărții cred că e sumarizată cel mai bine de citatul următor (din carte):
Până la urmă, e drept, nu se va întâmpla orice, ci ceva anume”
Cartea are și idei bune, nu mă înțelegeți greșit:
- observă de exemplu faptul că Occidentul a inventat cam tot în materie de știință în ultimii 300 de ani,
- Marile descoperiri geografice sunt tot ale europenilor deși China ar fi putut foarte bine să facă partea asta de explorare a preferat să nu.
- scăderea importanței naționalismului și a națiunii stat după cele două războaie mondiale, state națiune care nu sunt neapărat un lucru rău și au fost motivul din spatele progresului.
- Politica economică e coordonată la scară planetară de organisme care merg dincolo de legile naționale, fiind așadar deasupra instituțiilor democratice și în afara controlului lor.
Ce e dureros însă e că ideile de mai sus sunt rezumate, cel mai adesea, în doar câteva paragrafe, asta în timp ce o non-problemă primește pagini întregi. Autorul are de exemplu pagini întregi dedicate faptului că în Vest nu se mai foloște cuvântul ”sex” ci ”gen”, pare deranjat oarecum de ideea de emancipare a femeii și fenimism și vrea să se admită faptul că femeile și bărbații sunt diferiți. Nu am înțeles ce caută capitolul acesta în carte și de ce atât de mult interes pentru chestia asta? De aici vine sfârșitul Occidentului pentru Lucian Boia, din faptul că avem ”gender studies”?
Pentru cine e cartea?
Asta e un pic dificil. Dacă ești pasionat de istorie, cartea asta nu e pentru tine. Dacă te pasionează filozofia, poate ai avea ceva șanse să îți placă, dar cred că vei fi dezamăgit. Atunci pentru cine e cartea?
Singura grupă de oameni cărora probabil le va plăcea cartea asta e probabil cea a conservatorilor pentru că bifează cu succes mare parte din temele lor preferate:
- Neîncredere în proiectul numit Uniunea Europeană pe care îl consideră ”grandios și debil totodată”.
- O problemă cu politically corectness-ul deși nu e o problemă atât de mare
- O problemă cu emanciparea femeilor și feminismul
- Scepticism față de existența încălzirii globale
Cine e autorul?
Lucian Boia e unul din cei mai cunoscuți istorici români, autor a numeroase cărți de popularizarea istoriei. A devenit celebru în România pentru abordarea de tip ”mith busters” față de anumite mituri din istoria noastră. Ca o paranteză cărțile lui care se ocupă de istorie sunt mai bune decât asta.
Mai multe detalii despre el și opera lui pe pagina de Wikipedia.
Ce mi-a plăcut?
Cartea e ușor de citit, limbajul fiind accesibil. Sunt câteva idei corecte, dar insuficient dezvoltate din păcate.
Ce nu mi-a plăcut
Ideile bune nu sunt dezvoltate, se insistă enervant de mult pe non-probleme (politically corectness-ul, feminism etc) și se ajunge de multe ori la contradicții între idei sau la ignorarea cu desăvârșire a unor chestii de bun simț (ex: nu poți spune că religia creștină promova egalitatea între oameni din moment ce protestanții era masacrați pe capete și sclavia a fost practicată la scară largă).
Ce spun alți critici?
Am găsit un scurt review la ultima parte pe Forbes România, review nu chiar pozitiv care, la fel ca mine, observă că Boia nu zice nimic nou despre viitorul UE. Am mai văzut o recenzie pozitivă pe siteul filme-cărți.ro, deși am oarecare dubii cu privire la orientarea ideologică a autorului.