Recenzie: Repetiție pentru o lume mai bună – Mihai Radu

Am fost în România să rezolv niște probleme administrative și am trecut prin câteva librării și anticariate. Una din cărțile pe care o aveam pe listă de ceva vreme era ”Repetiție pentru o lume mai bună” a lui Mihai Radu.

Îl urmăresc pe autor pe Facebook unde zice chestii amuzante și am vrut să văd cum scrie. Înțeleg că mai are și alte cărți la activ și scrie și pentru Cațavencii.

Pe scurt: e o carte foarte bune pe care nu aș vrea să o mai citesc a doua oară.

Cartea e scrisă din perspectiva lui Paul, un tip pe la vreo 50 de ani despre a cărui viață aflăm treptat din ce în ce mai multe lucuri. Aflăm destul de repede că e un tip divorțat, deși nu prea ar fi vrut să fie căsătorit, are un copil pe care nu l-a prea vrut, dar pe care totuși îl iubește și că viața lui e complicată de evenimente aflate în afara controlului său.

Pe parcursul cărții urmărim cum personajul principal ”se descurcă” în stilul românesc.

Face bani dintr-un proiect de CSR care nu înseamnă nimic, un primar încearcă să îi dea șpagă (nu bani, altceva), fosta soție îl caută ca să îl roage să îi recupereze câinele de la un fost iubit al ei și, oarecum evenimentul principal al cărții, tatăl lui e trimis înapoi acasă de la azilul de bătrâni deși mai avea câteva zile până să moară.

Fiecare eveniment sau întâmplare e de fapt introdus pentru a afla mai multe despre personalitatea lui, trecutul lui și despre lumea în care trăiește. Pe ici pe colo sunt presărate anecdote sau monologuri pe teme sociale sau filozofice.

Spre final are loc ultima dezvăluire majoră a cărții, un fel de bomboană de pe colivă a întregii povești. Din punct de vedere al firului narativ nu schimbă foarte mult povestea, dar e suficient cât să șocheze și să explice câteva chestii.

Ce mi-a plăcut la carte

”Repetiție pentru o lume mai bună” e o carte cu umor negru, foarte mult umor negru. Clasicii nu scriu în felul ăsta (un pic la Caragiale poate, dar acolo e mai mult satiră politică). Simțeam nevoie de așa ceva, e o gură de aer proaspăt din punctul ăsta de vedere.

Introspecțiile personajului principal sunt și ele interesante în cea mai mare parte cu mici excepții.

Personajele sunt construite coerent, o chestie pe care chiar o apreciez foarte mult pentru că am văzut prea multe filme și citit destule cărți unde ți se spune că personajul X are caracteristica Y și 2 minute mai târziu face fix invers ce ar face o persoană de genul ăsta. E o carte relativ scurtă care se citește în maxim 4-5 ore, dar cu toate astea personajele sunt conturate într-un mod convingător și, cum spuneam mai sus, se comportă așa cum s-ar comporta oameni cu trăsăturile respective, inclusiv la final.

Aici mai filozofez un pic, e greu să alegi un final bun pentru o carte, unii autori scriu o carte excelentă și o strică prin final, alți autori (George Martin) se tem de final atât de tare încât îl amână până nu mai e nimeni interesat de carte. Dar în cazul de față finalul e fix în linie cu restul cărții și are sens având în vedere trăsăturile personajului principal. Deci din punctul ăsta de vedere încă un mare plus din partea mea.

Ce nu mi-a plăcut la carte

Aici am să fiu un pic nedrept față de autor și am să plâng de o chestie de care nu e vinovat conștient și e mai mult o preferință personală decât ceva obiectiv. Așadar:

Autorii de cărți din străinătate au tendința să scrie despre lucruri abstracte și filozofice: libertate, dragoste, condiția umană și chestii de genul. Autorii est-europeni (nu doar români) scriu despre aceleași lucruri, dar adaugă mizerie.

Scrie cineva despre libertate? Uite aici cum mor oameni inutil și tot nu avem libertate adevărată.

Scrie despre condiția umană? Ia de aici opresiune și sărăcie crâncenă și hai să studiem cum se transformă oamenii în bestii.

Cred că ați prins ce vreau să zic, practic est-europenii iau orice și îi adaugă o notă serioasă de mizerie.

Din păcate și cartea asta urmărește cam aceeași filozofie: orice gest uman e schimonosit și ironizat, orice pornire cât de nobilă ar fi e mânjită de ceva dorințe nasoale. Practic nimic din ce fac sau zic oamenii din cartea asta e aspirațional, optimist sau în general să te facă să te gândești la lucruri frumoase.

O altă distincție între autorii din Vest și cei din Est e că de cele mai multe ori personajele celor din Vest fac lucruri și apoi se luptă cu consecințele lor. Sau se întâmplă ceva nasol și apoi ei se opun și încearcă să readucă lucrurile pe făgașul normal sau al justiției.

În schimb personajelor din cărțile autorilor din Est li se întâmplă lucruri pe care nu le pot controla sub nici o formă. Ei de regulă nu fac lucruri, lor li se întâmplă lucruri. Pentru autorii din Est e important cum se adaptează personajele lor evenimentelor care li se întâmplă, ce vicii dezvoltă, cât beau, câte țigări fumează, câți copii avortează, de câte ori își bat nevasta. Adică își studiază și descriu personajele în timp ce li se întâmplă sau ei înșiși comit atrocități.

Din păcate și cartea asta e pe tipologia asta, lui Paul i se întâmplă lucruri și urmărim reacția lui la evenimentele externe: principalul fir narativ al cărții se învârte în jurul tatălui personajului principal care e scos din azil deși e pe moarte, făcut pachet și trimis înapoi acasă pentru că azilul se închide. Și celelalte fire narative secundare intră cam tot în categoria lui Paul i se întâmplă lucruri absurde, uite cum reacționează cu umor negru.

Acestea fiind spuse e o carte bună și chestiile de mai sus sunt subiective și țin de anumite preferințe ale mele.

Verdict

Din partea mea cartea primește un 9 / 10.

Repetiție pentru o lume mai bună e o carte chiar bună care merită citită. E scurtă și numai bună pentru când faci naveta sau ești prin călătorii. E o carte cu multe situații absurde și umor negru în cel mai pur stil est-european. Dacă îți place să fi deprimat și să râzi în același timp atunci merită cu siguranță citită.

Unde găsiți cartea

Am cumpărat cartea de la Cărturești Carusel din București și văd că o au și online (Cărturești). Văd că mai e și la Libris și Polirom.

Mai există și varianta să vedeți cartea la teatru pentru că înțeleg că a fost transformată în piesă de teatru. Dacă vă place autorul mai are și alte cărți (pe care nu le-am citit).

Alte recenzii ale mele le găsiți aici.