Recenzie: Principele de Machiavelli

Nu e necesar pentru un principe să fie milos, drept, uman, onest sau religios – este doar necesar să pară aşa. Să crezi în aceste calităţi e păgubos; să pretinzi că le ai poate fi însă folositor.

Ori de câte ori am drum prin București mă mai opresc prin librării și anticariate în căutare de cărți pe care nu le pot cumpăra prin Anglia. Principele de Machiavelli nu era una din cărțile de pe lista mea, dar am dat peste o ediție foarte arătoasă așa că am zis că nu ar strica.

Am o listă lungă de cărți necitite și în loc să scadă lista mea crește cu fiecare carte nouă pe care o cumpăr așa că au durat câțiva ani până am pus pe cartea asta. Trebuie să recunosc că am și ezitat un pic pentru că deși ediția mea arată foarte bine îmi era teamă că am să renunț repede din cauza limbajului greoi și / sau arhaic.

Ei bine varianta asta a cărții are un limbaj destul de accesibil și lipsit de arhaisme inutile. Deși în perioada aceea oamenii scriau un pic diferit cartea se citește ușor și curge frumos. Una peste alta traducerea și adaptarea la zilele noastre e neobișnuit de bună pentru o carte cu vechimea asta.

Sunt referiri la diverse evenimente istorice din Italia renascentistă, dar cartea are note detaliate despre acestea și oferă context pentru a înțelege mai bine gândurile lui Machiavelli.

În ceea ce privește conținutul cărții, e atât de actual încât nimic nu l-ar împiedica pe Machiavelli să fie un consultant politic de succes în anul 2023. Inclusiv partea cu noile și vechile principate poate fi citită într-o notă modernă.

Cartea e împărțită în capitole cu titluri clare, cum ar fi:

• Câtă putere are soarta asupra lucrurilor omenești și în ce fel poți să i te împotrivești
• Cum trebuie să fugi de lingușitori
• Despre secretarii pe care principii îi au pe lângă ei
• Cum trebuie să se poarte un principe pentru a fi stimat
• Dacă fortărețele și multe alte lucruri pe care principii le fac în fiecare zi sunt sau nu de folos
• În ce fel trebuie să ne ferim de dispreț și de ură

Fiecare capitol are de la 2-3 până la 10-12 pagini ceea ce le face ușor de citit.

Sfaturile sunt la obiect, exemplificate foarte convingător și formulate într-un limbaj diplomatic, dar clar. Și sincer, am citit câteva chestii la care nu m-aș fi gândit chiar dacă îmi place să cred că înțeleg destul de bine politica.

Machiavelli nu e un idealist, așa că multe dintre sfaturile lui pot părea lipsite de etică, dar citindu-l poți înțelege cum etica face un principe vulnerabil. În afara de asta multe i se iartă principelui care se poartă bine și guvernează bine, inclusiv minciuni, trădări sau alte chestii similare, atât timp cât nu pierde susținerea poporului.

Pentru cine e cartea asta? Pentru amatori de literatură politică și istorie ca mine, pentru politicieni hard core, pentru politicieni aspiranți, pentru studenți de filozofie, istorie, politică și în general pentru oricine vrea să voteze politicieni.

Una peste alta Principele lui Machiavelli o carte fundamentală pentru educația politică a oricărei persoane și primește un 10/10 din partea mea.