Factfulness de Hans Rosling – Recenzie

Din păcate Rosling a murit la scurt timp după ce a terminat cartea (și înainte de a fi publicată), dar îl puteți vedea în Ted Talkuri pe Youtube (sunt linkuri și mai jos).

Despre ce e cartea?

Cuprinsul e următorul pentru cei curioși:

Sunt mai multe tipuri de cărți în lumea asta: unele sunt nemaipomenit de palpitante, altele îți deschid mintea către lucruri uimitoare, unele te fac să visezi și așa mai departe. Dar cartea asta nu e așa, cartea asta face parte dintr-o categorie aparte, pe care mie îmi place să le numesc ”cărți unelte”.

Cărțile unelte sunt cele din care înveți lucruri pe care nu le vei mai uita toată viața. Citind o astfel de carte îți vei da seama că deși nu îți oferă neapărat informație nouă, îți arată cum să gândești, cum analizezi o situație sau cum să privești lucruri dintr-o altă perspectivă.

Asta face Factfulness, analizează temerile și instinctele umane, îți explică cum te fac instinctele astea să privești lumea greșit. 

Cartea începe cu un mic test pe care autorul obișnuia să îl dea tuturor celor care participau la conferințele lui. Iar acei oameni nu erau neica nimeni ci bancheri, doctori, studenți la medicină, directori ai celor mai mari bănci sau fonduri de investiții din lume și așa mai departe.

Scopul testului e de a te face să înțelegi cât de mult s-a schimbat lumea, întrebându-te ce procent din oameni trăiesc fără electricitate, ce procent din populația feminină merge la școală, câți oameni au electricitate și așa mai departe. Ceva de genul ăsta:

Deci care e treaba cu cartea?

Sunt două fețe ale acestei cărți:

1. Pe de o parte dorința autorului de a ne explica faptul că lumea devine încet, dar sigur, un loc mai bun pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni. Mai multe fete ca niciodată merg la școală, mai mulți oameni ca niciodată au electricitate în casă, mai mulți oameni ca niciodată nu se culcă flămânzi și așa mai departe.
2. Dar cu toate astea, majoritatea oamenilor (cel puțin din Occident) au impresia că lucrurile merg din ce în ce mai rău.

Lumea în care trăim

Ce susține Hans Rosling e că nu ar trebui să punem în aceeași găleată China și Nigerul, ambele fiind considerate ”țări în curs de dezvoltare”. Diferențele între cele două sunt considerabile. Așa că el propune renunațarea la ideea de ”țară dezvoltată” / ”țară în curs de dezvoltare” și înlocuirea cu o clasificare pe 4 niveluri:

1. Nivelul 1 – Gospodării cu un venit mai mic de 2 USD / zi.
2. Nivelul 2 – Gospodări cu un venit între 2 USD și 8 USD / zi
3. Nivelul 3 – Gospodării cu un venit între 8 USD și 32 USD / zi
4. Nivelul 4 – Gospodării cu un venit mai mare de 32 USD / zi

Mai jos aveți poze din carte referitoare la cum se trăiește la fiecare nivel de venit

Ceea ce vedeți mai jos e o distribuție a țărilor din lume în funcție de venit. Sunteți curioși în ce categorie e România? Aveți un buton de căutare (Find) în graficul de mai sus de unde puteți selecta România.

Legat de treaba asta, citind cartea mi-am dat seama cât de mult a evoluat România gândindu-mă la familia mea. Bunicii mei s-au născut într-o țară aflată la limita între Nivelul 1 și 2. Părinții mei s-au născut într-o țară aflată undeva la Nivelul 2. Eu m-am născut într-o familie aflată la Nivelul 3.

Și dacă vreți să înțelegeți la ce mă refer Gapminder, fundația lui Rosling are pe site un proiect interesant numit ”Dollar Street”, un loc unde poți vedea cum trăiesc oameni de la fiecare nivel de venit în diverse țări ale lumii. Puteți vedea cum se trăiește în România la fiecare nivel:

1. Nivelul 2 România – Familia Mezei
2. Nivelul 3 România – Familia Alin
3. Nivelul 4 România – Familia Bratu

Fiecare nivel este descris în detaliu în carte și are mai mult sens o clasificare de genul ăsta decât una bazată strict pe criteriul ”dezvoltat” / ”în curs de dezvoltare”.

Instinctele

Deși lumea nu mai e un loc atât de rău pe cât era acum 20 de ani, oamenii au tendința să creadă că totul se duce de râpă. De ce se întâmplă treaba asta? Pentru că instinctele oamenilor lucrează împotriva lor. Autorul identifică mai multe astfel de instincte (vedeți sus în Cuprins), explică felul în care ele ne împiedică să vedem lucrurile clar. Ba mai mult, oferă și soluții pentru a trece peste aceste instincte.

Fiecare instinct are dedicat un capitol și cel puțin o poveste din viața lui Hans Rosling. 

Am să vă dau doar câteva exemple:

”The Straight line instinct” e instinctul de a crede că un lucru va continua să crească sau să scadă în același ritm la nesfârșit. Un exemplu foarte bun în acest sens e creșterea populației. Populația nu va crește la nesfârșit, ba dimpotrivă creșterea accelerată din secolul XX și XXI e excepția în istoria umanității. 

Imaginea din prezent cu populația planetei crescând necontrolat e una înșelătoare. Dar dacă ar fi să folosim ratele de creștere a populației din prezent pentru a calcula populația globului în anul 2100 nu am obține un rezultat real. Dacă nu vreți să citiți cartea puteți să aflați mai multe din videoclipul acesta:

Pe de altă parte însă instinctul de linie dreaptă e periculos și folosit invers. Anumiți viruși sau infecții cresc în ritm accelerat, exponențial, adică mult mai rapid decât linia dreată. Recenta răspândire a virusului Ebola în Africa e un astfel de exemplu, acolo unde autoritățile s-au prins târziu că nr. de infecții cresc în ritm exponențial, nu în linie dreaptă, adică mult mai repede.

The Blame instinct e un instinct extrem de prezent în ziua de azi. Fie că sunt imigranții, bătrânii, pensionarii, germanii, Soroș, PSD și mulți alții, toată lumea dă vina pe cineva pentru felul în care e lumea. Și întotdeauna acel cineva de vină e un grup ușor de identificat. 

Ideea cărții e că de cele mai multe vinovăția pentru un eveniment, fenomen sau stare nu e clară pentru că nu trăim într-o lume care are doar alb sau negru. Dimpotrivă, așa cum sunt mii de nuanțe de grii între cele două culori, la fel e și cu vina. Simplificarea vinovăției și aruncarea ei într-o singură direcție e ușoară, e convenabilă și ne face să dormim liniștiți. Dar de cele mai multe ori e greșită.

Hans Rosling folosește ca exemplu pentru situația asta companiile mari farmaceutice care sunt acuzate frecvent că practică prețuri mari la medicamente.

E ușor de dat vina pe ele, acuzându-le că sunt hrăpărețe, dar dacă vrei să schimbi practica asta, cui te adresezi? CEO-ul unei mari companii farma e de vină pentru prețuri? Dacă îl schimbi pe el se schimbă politica de prețuri? Nu, vei spune, directorul companiei e numit de niște acționari, acționarii sunt de vină pentru că vor profituri mari. Fain, cine sunt acționarii marilor companii farma? Păi în mare parte sunt fonduri de pensii.

Și cine îți ține banii în fondurile de pensii? Păi eu, tu probabil dacă ai Pilon II, părinții tăi și așa mai departe.

Revenind la România, cât de ușor e să dai vina pe PSD sau pe Soroș ca singuri vinovați pentru felul în care e România acum?

Un alt exemplu fain legat de ”Blame instinct” e legat de cei care transportă imigranți ilegal pe mare în Europa. De multe ori acei imigranți mor din cauza bărcilor foarte proaste, care nu fac față valurilor. 

E ușor de dat vina pe ei pentru moartea imigranților ilegali care încearcă să traverseze Mediterana. Dar de ce plătesc acei imigranți mii de euro pentru a fi transportați ilegal într-o barcă ce se poate scufunda oricând în loc să ia avionul? Vă explică chiar el (în carte), dar și în videoul acesta:

Sunt 10 astfel de instincte, fiecare cu exemple și date statistice care vă arată că, în ciuda instinctului și a presei, lumea devine un loc mai bun.

Pentru cine e cartea?

Cartea asta e pentru oricine vrea să înțeleagă cum funcționează lumea. Nu e pentru oamenii care au convingeri bătute în cuie și care nu acceptă că s-ar putea să nu aibă dreptate. Dimpotrivă, dacă rămâi cu ceva din cartea asta e ideea că trebuie să te îndoiești tot timpul de ceea ce știi sau crezi că știi.

Așa cum spuneam și mai sus, e o carte unealtă, o carte ce îți va da unelte mentale pe care să le folosești în viața de zi cu zi pentru a înțelege lumea.

Ce spun alți critici?

Nu e un critic în sensul clasic al cuvântului, dar Barack Obama e citat pe coperta cărții cu următoarea chestie:

”A hopeful book about the potential for human progress when we work off facts than our inherent biases”

Bill Gates a făcut o recenzie a cărții:

If you never met Hans or watched one of his many TED talks, Factfulnesswill help you get a sense of why he was so special. I wish I could tell Hans how much I liked it. Factfulness is a fantastic book, and I hope a lot of people read it.

The Guardian are o recenzie plină de cuvinte de laudă la adresa cărții, la fel și Financial Times. 

Factfulness e o carte extraordinară și un ”must have” pentru oricine vrea să înțeleagă lumea. Nu contează ce meserie ai, ce interese ai sau pasiunea, cartea asta ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toată lumea.

Nota din partea mea e 10/10.