Recenzie: Comicbook-ul Lucifer

 “The devil made me do it.”

I have never made one of them do anything.

Never. They live their own tiny lives.

I do not live their lives for them.

Lucifer Morningstar- The Devil

Rare sunt ocaziile când dai peste ceva atât de captivant încât trebuie să te oprești singur din a mai citi pentru că simți sfârșitul poveștii aproape și nu vrei să se termine. Cam ăsta a fost sentimentul meu ori de câte ori ajungeam pe la mijlocul comicului acesta. S-au scris mii, dacă nu zeci de mii cărți despre Diavol și se vor mai scrie multe de acum înainte, dar dacă va trebui vreodată să aleg povestea mea preferată despre el, atunci cu siguranță că Lucifer al lui Mike Carey va fi aceea.

Despre ce e comicul

Întreg comicul se învârte în jurul lui Lucifer Morningstar, Diavolul. Comicul preia povestea din Sandman despre cum Lucifer, sătul de viața sa din Iad decide să-l părăsească și să se mute pe Pământ. E o scenă foarte faină în Sandman în care Dream, stăpânul viselor îi taie aripile lui Lucifer:

În locul lui Lucifer, Dumnezeu numit Iahve în comic, trimite doi îngeri să stăpânească peste Iad: pe Remiel și Duma (îngerul tăcut).
Dar șederea lui Lucifer pe Pământ nu e una liniștită pentru că Amenadiel, unul dintre îngeri, îl vizitează oferindu-i un târg: ajutorul său într-o problemă delicată în care îngerii nu pot interveni direct pentru ceva extrem de prețios: o scrisoare care poate deschide o poartă în afara Creației lui Dumnezeu.

Ce e în afara creației? Pentru moment nimic, dar Lucifer are un plan și acceptă târgul.

Nu am să intru în multe detalii, dar odată rezolvată problema, Lucifer deschide poarta și devine la rândul său Demiurg pentru o lume nouă! Această Creație nouă, aflată în afara creației lui Iahve atrage atenția unor forțe extrem de puternice care vor încerca să pună stăpânire pe ea.

Din acel punct o serie întreagă de povești încep să se lege între ele cu personaje extrem de complexe și neobișnuite intrând în lumea stranie pe care Mike Carey o construiește în jurul lui Lucifer, personaje precum:

Basanos

Ați văzut vreodată o pereche de cărți de tarot? Ei bine, cum ar fi ca personajele din acele cărți să fie reale? Omul spânzurat, Magicianul, Roata norocului, Moartea și celelalte personaje întâlnite în cărțile tarot prind viață datorită unui înger care încearcă să se joace de-a Dumnezeu. Basanos (numele lor) încearcă să îl distrugă pe Lucifer și întreaga Creație a lui Iahve:

Arhanghelul Mihail

Lucifer, alături de Mihail sunt descriși ca ”fiii” lui Dumnezeu, primele și cele mai importante creații ale lui Iahve. Iar Dumnezeu nu i-a creat întâmplător ci în antiteză unul cu celelalt, ca două fețe ale aceleiași monede:

Lucifer este numit ”Light bringer”, cel care aprinde stelele și reprezintă voința în stare pură, brută. Mihail este numit ”Demiurgos”, singurul dintre arhangheli care are darul lui Iahve de a crea lucruri și ființe. Lucifer și Mihail au fost în tabere opuse în Marea Bătălie, răzvrătirea îngerilor conduși de Lucifer împotriva lui Dumnezeu, cea care l-a văzut pe Lucifer înfrânt și exilat de Iahve în Iad.

După acea bătălie însă Mihail a dispărut complet fără ca nimeni să mai știe ce s-a întâmplat cu el. Ce s-a ales de el? Ei bine, Lucifer îl va găsi prizonier. Cine are puterea de ține prizonier pe Arhangelul Mihail, egalul Diavolului? Ei bine, am să vă las să aflați singuri asta.

Fiica arhanghelului Mihail (Elaine)

Îngerii nu pot procrea pentru că sunt sterili, lipsiți de sex. Toți cu excepția lui Mihail care este tatăl unei tinere fete. Personaj misterios, dar esențial în poveste, Elaine moștenește de la tatăl ei, Mihail, darul creației și, alături de Lucifer, crează un univers nou, separat de cel al lui Iahve și separat de cel al lui Lucifer.

Ca un adolescent care învață primele lucruri despre viață, la fel și Elaine învață despre ce înseamnă să fii un zeu.

Lilith

Lilith a fost prima femeie a lui Adam, creată de Dumnezeu înaintea Evei. Ea nu e invenția lui Mike Carey ci apare în vechile texte babiloniene și evreiești care au stat la baza Bibliei creștine. Lilith a fost prima soție a lui Adam, creată din același pământ ca și Adam, odată cu el. Lilith însă nu a fost pe placul lui Iahve pentru că îl domina pe Adam așa că Iahve a decis să o alunge din Rai și să îi creeze lui Adam o altă soție, de data asta din coasta lui, pentru că astfel urma să îi fie supusă.

Tema e preluată de autor și extinsă astfel că Lilith devine o figură centrală în panteonul demonilor, cu care a procreat și a dat naștere unei armate întregi de demoni, copii ai săi. Ea, împreună cu copiii ei au ridicat ”the Silver City”, orașul îngerilor doar pentru a fi alungați din el de aceștia. Copiii lui Lilith (numiți ”Lilim”) vor să li se redea accesul în Rai și sunt dispuși să facă orice pentru asta.

Mazeekin

Una dintre fiicele lui Lilith, un demon aflat în serviciul lui Lucifer, căruia îi este în totalitate dedicată. Probabil cel mai misterios personaj din comic, ea e este singura persoană de care acesta se apropie din punct de vedere sentimental.

De altfel, toate aceste personaje sunt într-un fel sau altul legate de Lucifer și evoluează de-a lungul comicului, căpătând noi trăsături care le fac mai umane decât ne-am aștepta.
Am lăsat personajul principal la final:

Lucifer însuși

Deși e numit ”the Lord of Lies” el nu minte niciodată și e dezarmant de sincer tot timpul. Ba mai mult ține foarte mult la cuvântul său și duce la capăt promisiunile sale tot timpul.

Lucifer rămâne consecvent în caracterul său și în trăsătura sa definitorie: voința! Iar acea voință
Deși nu poți să nu simți admirație pentru el și un oarecare sentiment de atașament pe măsură ce citești comicul, Lucifer nu devine un personaj simpatic și e teribil de concentrat pe a atinge planul său, indiferent de mijloace.

Lucifer e voință pură, motiv pentru care e asociat cu focul (e numit ”Light bringer”). Această voință îl face să vrea cu orice preț să iasă de sub planul lui Iahve, Marele Plan al lui Dumnezeu, cel care ne-a anticipat și predestinat toate gândurile, toate mișcările, restrângând liberul arbitru la nimicuri. O să recunoașteți în Lucifer o temă veche de când lumea: aceea a revoltei copilului față de autoritatea părintelui, în cazul acesta a lui Lucifer față de Iahve, cel care îi dictează viața.

Această luptă simbolică a lui Lucifer împotriva destinului pare una titanică și te face să te întrebi cât din viața noastră e de fapt sub controlul nostru.

Lucifer e un personaj pe care ajungi să îl admiri, dar care te și îngrozește prin luciditatea și logica sa aproape infailibilă. Lipsit de scrupule, dar carismatic, debordant de sincer și întotdeauna cu un as în mânecă te va ține lipit de comic.

Iar finalul comicului se potrivește ca o mănușă personajului Lucifer: o întâlnire finală între Lucifer și Dumnezeu, față în față, cu Iahve, tată și fiu, Creator și Creație, Păpușarul și Păpușa. E poate cea mai puternică scenă din întreg comicul și în același timp finalul perfect.

Sunt și multe povești secundare în carte, povești care ajung se desprind din firul narativ principal, dar întotdeauna se întorc sub o formă sau alta la el:

• povestea unei zeițe sumeriene, nemuritoare, blestemată să rămân însărcinată și apoi să piardă copilul în fiecare zi
• povestea unei creaturi dintr-o altă Creație care țese pânze de uitare.
• Povestea a doi îngeri căzuți odată cu Lucifer din tagma cerubilor
• Povestea unui demon organizator de întâlniri între demoni (cel din poza de mai jos)

Grafica

La fel ca în multe alte cazuri s-a lucrat cu mai mulți artiști grafici iar munca lor, în majoritatea cazurilor e una excepțională. Grafica e întotdeauna un punct sensibil pentru mine, având în vedere că discutăm despre o formă de povestire care se bazează și pe imagini, nu doar pe text.

Acestea fiind spuse, la capitolul artă vizuală aș da o notă medie de 8.5/10. Sunt multe povești în comic care merită 10/10 la capitolul artă grafică, dar sunt și câteva (puține, e drept) care sunt de un 6/10. Una peste alta, partea grafică ajută povestea să fie mai interesantă și mai reprezentativă.

De ce mi-a plăcut comicul?

Din multe motive, dar am să enumer doar câteva:

• Personajele sunt magistrale și evoluează pe parcursul comicului. Lucifer însuși se schimbă, dar în același timp rămâne consecvent voinței sale.
• În ciuda numelui comicul nu se referă doar la creștinism ci interacționează cu zeități din multe alte religii și credințe (budism, șamanism, mitologia nordică, mitologia greacă).
• E un comic de acțiune, cu puține momente statistice, dar cu toate astea nu lipsesc momentele profunde și dialogurile care pun în valoare personajele.
• Grafica foarte bună

Cine e autorul?

Mie unul sincer nu mi-a venit să cred, dar comicul acesta a fost primul gândit și scris de Mike Carey. Între timp autorul a mai colaborat la multe alte comicuri, inclusiv la cele ceva mai cunoscute (Constantine / Hellblazer, X-Men), dar, după mine, Lucifer rămâne capodopera sa.

Dacă nu ați avut contact cu lumea comicurilor sunt însă slabe șanse să fii auzit de el. Asta nu înseamnă însă că nu merită să îi încercați și alte creații, dacă ați citit Lucifer și v-a plăcut.

Puteți citi mai multe despre el pe pagina de wikipedia.

Comic vs. serial

Sunt sigur că ați auzit și poate ați și văzut serialul Lucifer care rulează de vreo 2-3 ani. Serialul se bazează pe ideea lui Neil Gaiman, de la care a plecat și comicul, aceea că Lucifer se stabilește temporar în Los Angeles (orașul îngerilor, unde altundeva?). În serial el rezolvă crime alături de o polițistă iar serialul e foarte ușurel și uneori superficial. În cazul în care vă întrebați care sunt legăturile cu comicul, ei bine, nu prea sunt.

Lucifer din serial e un tip simpatic și ușor prostuț, în timp ce Lucifer din comic e o personificare a voinței, puterii și determinării, o ființă care prin simpla sa prezență poate distruge lumi (chestie care se și întâmplă, apropo).

Nu vă așteptați la ceva similar cu serialul, comicul e considerabil mai bun.

Verdictul

Lucifer pentru mine stă lângă Sandman fiind la egalitate cu capodopera lui Gaiman. Dacă Sandman excelează prin personaje, Lucifer e magistral prin forță, acțiune și fir narativ. Două comicuri diferite, dar în mod egal de bun.

Lucifer e practic tot ce mi-am dorit de la un comic: personaje magistal executate, fir narativ dinamic, metafore și simbolism grămadă împachetate cu o grafică foarte bună.

Din partea mea Lucifer ia 10/10 și e una din cele mai puternice povești pe care le-am citit în ultimii ani.

Unde găsiți comicurile?

În primul rând aveți grijă să cumpărați comic bookur-ile cu prima serie din Lucifer. E ușor să le deosebiți, se găsesc doar în format de carte stufoasă și sunt 5 numere (poza de mai jos). Între timp a mai apărut și o serie nouă de comicuri Lucifer, dar despre ea nu pot să vă spun mare lucru pentru că nu am citit-o.

Eu am cumpărat cărțile de la magazinul de comicbook-uri local. În România le-am vazut online:
La Cărturești
La Elefant
La Emag

Prețul poate părea mare (100 – 130 RON volumul), dar trebuie să țineți cont că:

1. Comicurile sunt scumpe în general
2. O carte (din cele 5) are în general în jur de 400 de pagini deci prețul e unul relativ mic.

Eu am cumpărat câte un volum pe lună așa că nu m-a ars prea tare la buzunar.
La final, vă las cu o melodia a lui David Gilmour (fost Pink Floyd), care, deși nu are nici o legătură cu comic-ul tratează aceeași temă într-un stil similar: