Șeful la cazan 
Au fost publicate rezultatele preliminare ale recensământului și se pare că sunt vreo 19 milioane de români încă în granițele țării, cu 1 milion mai puțin comparativ cu recensământul anterior din 2011.
Rezultatele nu sunt neapărat o surpriză, deși trebuie menționat că aceste chestionare au fost completate în perioada de pandemie când încă erau diverse restricții asupra circulației persoanelor în Europa. E posibil ca o parte din oamenii recenzați în România să fi plecat spre alte țări imediat ce s-au redeschis economiile din Vest.
Altă chestie un pic ciudată e că în continuare mediul urban reprezintă doar 52,2% din total populație. Sunt curios dacă astea sunt date corecte sau oamenii au declarat ce scrie în buletin, nu efectiv unde locuiesc (pe românește: buletin cu adresă la sat, dar omul muncește și trăiește la oraș). O altă posibilă explicație e faptul că mulți locuiesc în localități limitrofe orașului care deși sunt practic o parte integrată din oraș din punct de vedere administrativ sunt localități separate, unele din ele fiind chiar comune. Un exemplu tipic e comuna Florești din județul Cluj, unde locuiește multă lume care lucrează în orașul Cluj Napoca. Toți cei cu rezidență în Florești sunt numărați la categoria ”mediul rural” deși probabil s-ar supăra dacă le-ar spune cineva că sunt țărani.
Altă chestie surprinzătoare e că muncitorii din Asia aflați în România nu apar pe nicăieri în recensământ. Sunt deja vreo 3 ani de când unii dintre ei se află în România ceea ce înseamnă că s-ar cam califica în categoria ”rezident”. Chiar și la data recensământului ar fi trebuit să se califice unii dintre ei. Dar nici INS nici autoritățile nu par interesate să îi numere.
În fine, dacă aveți curiozități puteți citi articolele din presă care oricum sunt copy paste după comunicatele INS, din ce îmi dau eu seama nu sunt diferențe semnificative față de rezultatele de data trecută.
În încheiere o chestie din istorie care e relevantă ori de câte ori vorbim despre populația României:
În Primul Război Mondial România (Vechiul Regat mai exact) a fost una din țările cele mai afectate de război pierzând 9,1% din populație direct sau indirect, adică 680.000 de oameni. Numerele astea nu includ pierderile de populație din Transilvania. În al Doilea Război Mondial am mai pierdut încă cel puțin 500.000 de oameni. Vorbim de o țară cu o populație relativ mică care a pierdut bărbați pe front aflați în floarea vârstei. Pe lângă pierderile de vieți cauzate de război au fost pierderi de populație cauzate de faptul că acei tineri nu au mai apucat să facă niciodată copii.
Comparați acele procente cu cele din Vest și o să înțelegeți de unde diferența de populație și de bunăstare într-o anumită măsură. Iar acestea sunt pierderi din două războaie, nu mai spun că în sec. XIX au fost numeroase alte războaie purtate pe teritoriul României care au dus la un număr mare de morți.