Prețul locuințelor și al chiriile 2007 vs. 2019

image_pdfimage_print

Eurostat are un grafic foarte interesant care compară prețul locuințelor și al chiriile în 2007 cu cel din 2019.

Cu roz avem prețul locuințelor iar cu albastru prețul chiriilor. La nivelul întregii Uniuni Europene se pare că atât prețul chiriilor cât și cel al locuințelor a crescut cu aproape 20% din 2007 până în 2019. Sunt însă câteva date foarte interesante legate de unele state membre:

Chirii

Creșteri masive ale prețurilor chiriei în Estul Europei

În Lituania prețurile par să se fi dublat, 80% creștere în Cehia, 70% creștere în Ungaria, Estonia la 50%+, Polonia 45%. Bulgaria a înregistrat și ea 40% creștere.
România e în trend cu regiunea, înregistrând undeva la 55% creștere a prețului chiriei. Aici trebuie menționat că în România, cea mai mare parte a chiriilor sunt stabilite în EUR, nu în RON.
Cursul de schimb al RON la finalul anului 2007 era 1 EUR = 3,6102 RON. La finalul anului 2019 era 1 EUR = 4,7793 RON. Un calcul rapid ne arată că în acest interval cursul de schimb s-a depreciat cu 32,38%. Asta înseamnă că aproximativ 2/3 din acea creștere vine din deprecierea leului în raport cu EUR.
Restul creșterii se datorează creșterii veniturilor din mediul urban mediu și mare, acolo unde sunt localizate majoritatea locuințelor date în chirie.

Creșteri mai mici ale prețurilor în Vestul Europei

Dacă vă uitați în Vestul Europei veți constata că prețul chiriilor a crescut mai puțin. Excepții notabile sunt Austria (50%+), Finlanda (40%+), Irlanda (40%+). De ce diferența asta? Bănuiala mea e că e un amestec de factori:

  • Pe de o parte cumpărarea unei locuințe e relativ inaccesibilă în Vest până spre 30+ ani. Motiv pentru care există o piață mai dezvoltată pe partea de chirii cu ofertă mai diversificată și capacitate.
  • Pe de altă parte veniturile nu au crescut foarte mult în Vest de la criză, în orice caz, nu la fel de rapid precum cele din Europa de Est. Cum chiria se adresează în mare parte tinerilor (până în 40%) și criza economică fix acest contingent a afectat mai tare, e oarecum normal ca piața să nu poată crește foarte mult.

Locuințe

Aici lucrurile sunt amestecate:

Europa

  • Pe de o parte avem țări precum Austria, Suedia, Germania cu creșteri puternice ale prețurilor în Europa de Vest. Dar tot în Europa de Vest avem și Spania sau Irlanda, unde prețurile sunt încă sub nivelul din 2007.
  • În Europa de Est creșteri masive ale prețurilor la locuințe sunt în Ungaria, Cehia și Slovacia.
  • În restul țărilor creșterile par a fi ceva mai moderate.

Explicația pentru creșterile puternice o reprezintă inundarea pieței cu lichidități de către băncile centrale. Treaba asta a condus la o scădere puternică a dobânzilor și implicit ieftinirea creditelor. Credite ieftine înseamnă boom imobiliar. De ce mai mult în unele țări și mai puțin în altele? Greu de oferit o explicație pentru toate țările. Piețele imobiliare sunt strâns legate de mulți factori, nu doar prețul creditelor, spre exemplul:

  • nivelul maxim al sumelor plătite ca și credite raportat la venitul salariu (grad de îndatorare dacă vreți). În unele țări acesta e mai ridicat în altele mai jos.
  • În unele țări se construiește mai ușor, în altele mai greu.
  • În unele țări locuințele sunt cumpărate ca investiții, nu pentru a se locui în ele.
  • Accesul la programe sociale de cumpărare a caselor este posibil în unele țări, în altele astfel de programe nu există.

România

România face notă discordantă cu graficul de mai sus, alături de câteva alte țări. Toate acele țări au avut bule imobiliare uriașe înainte de criză, din care prețurile nu și-au mai revenit nici până azi. În unele orașe din România prețurile probabil au revenit la nivelul din 2007, dar în mare parte sunt în continuare sub acele valori dacă ne raportăm la prețurile în EUR. Iar valorile de mai sus sunt medii. Și știți cum e cu mediile: în medie eu și Ion Țiriac suntem miliardari. Tot în medie o zebră e gri. Mediile pot ascunde discrepanțe uriașe între valori. În acea medie e chiria din București la pachet cu chiria din Onești, chiria din Londra cu cea din Tunbridge Wells.
Așa că da, știu, chiriile și prețurile locuințelor în marile orașe au crescut considerabil mai mult decât în localitățile mai mici. Dar în medie valorile medii din 2019 sunt sub cele din 2007.
Later edit: citind un comentariu mai jos mi-am dat seama că am uitat să menționez și de ce în România prețurile nu au sărit peste nivelul din 2007, anume:

  1. restricționarea accesului la credite în valută pentru credite ipotecare (CHF / USD / EUR)
  2. limitarea gradului de îndatorare pentru românii cu credite ca procent din venituri.

Mulțumesc cititorului care a comentat.

Spune și altora

2 Comments

  1. minciuna prin statistica.
    singura utilitate a unor astfel de statistici e ca niste finantisti sa gaseasca o valoare de impozitare mai mare a proprietatii.
    parca ai avut aici un articol cu diversti indici economici “ciudati”. cam asa si cu astea.
    de exemplu cel mai scump apartament din bucuresti tranzactionat in 2019 (vreo 7 milioane de euro) a fost platit de fapt in actiuni si alte chichite contabilicesti. dar in statistica el figureaza 7 milioane de euro si salta pretul mediu al proprietatilor.
    sunt mai mici preturile la apartamente din 2019 fata de cele din 2007 in romania? raspunsul e ca da, cel putin in parte. chiar si in bucuresti sunt mai mici. dar asta nu inseamna ca sunt mai accesibile.
    practic ce s-a schimbat de atunci este o restrictionare a acordarii creditului: au disparut creditele in monede “exotice” (practic au ramas numai alea in lei), a disparut dobanda “promotionala” in primul an, a crescut avansul (in 2007 se putea lua credit ipotecar si cu 5% avans, fara program prima casa, acum iti trebuie macar 15 daca nu chiar 25%), a fost scazut gradul de indatorare (in 2007 erau banci care acceptau si 70%, acum maxim 50%), nu mai e posibilitatea de a lua credit pentru avans, etc. deci accesibilitatea e cam aceiasi pentru ca suma (in euro) pe care o poti accesa prin imprumut e cam aceiasi. intra-adevar acum castigi in medie mai mult ca in 2007 dar la ipotecar iei exact aceiaisi suma poate putin mai mult.

    1. Corect, restrictionarea gradului de indatorare (ca procent din venituri totale) si restrictionarea accesului la credite in valute (EUR / USD / CHF) au dus la scaderea cererii pentru locuinte. Chiar si asa, faptul ca preturile nu au revenit la nivelul din 2007 nici dupa 12 ani arata cat de mare a fost bula imobiliara din perioada respectiva.
      Restrictiile de acum sunt binevenite, dar nu pot sa nu ma intreb cum de nimeni din BNR nu a spus ”poate am gresit atunci”.
      Oricum, mersi de comentariu, am adaugat in articol, uitasem sa spun chestia asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: