Șeful la cazan 
Better to reign in Hell, than to serve in Heaven
Paradise Lost de John Milton e una dintre cărțile de căpătâi ale civilizației vest-europene. E o lucrare foarte complexă cu peste 10.000 de versuri care abordează tema căderii lui Lucifer în iad și transformarea sa în Diavol, dar și păcatul originar al umanității.
Spun că e o carte de căpătâi a civilizației vest-europene pentru că a schimbat complet felul în care literatura și arta se raportau la Diavol și la Adam și Eva. Stephen Greenblat în cartea sa ”The Rise and Fall of Adam and Eve” explică cum în poezia lui John Milton e prima dată când Diavolul, Dumnezeu și Iisus capătă trăsături morale umane. Dumnezeu nu e un zeu atotputernic și omniscient la fel cum Lucifer nu e răutatea încarnată iar motivul rebeliunii sale e unul cât se poate de normal: dorința de a fi stăpân peste propriul destin.
Practic Dumnezeul lui John Milton e asemuit cu un tiran iar Diavolul se răscoală împotriva lui pentru că își dorește să aibă un cuvânt de spus asupra propriei vieți. De unde până unde interpretarea asta? Ei bine, Milton a trăit într-o perioadă foarte agitată din istoria Angliei în care Parlamentul britanic a mers la război împotriva regelui Angliei. Deși l-au învins pe rege dictatura regală a fost înlocuită de dictatura lui Oliver Cromwell, generalul care a condus armata parlamentului împotriva regelui.
Milton a fost un contestatar al dreptului divin asociat regilor și unul din primii republicani ai lumii vestice.
Paradise Lost abordează lupta dintre armatele raiului și cele ale lui Lucifer într-o notă similară cu războiul la care a asistat Milton în Anglia, numeroase referințe sociale și politice fiind prezente în textul acestui poem.
Recenzia de azi însă nu e la opera lui Milton, aș fi nebun să mă apuc să vorbesc despre așa ceva când alți oameni și-au dedicat viața studiului unei astfel de opere. Azi vreau să vă vorbesc despre o variantă grafică prescurtată a poemului realizată de Pablo Auladell, un ilustrator spaniol.
Grafica
Auladell nu e un artist grafic care să urmească esteticul, dimpotrivă desenele sale sunt orice numai estetice. Ce e interesant la el însă (și chestia care m-a atras la ediția asta) e că reușește să atribuie personajelor sale trăiri greu de explicat în cuvinte puține.
Exemplu concret:
Mai sus e Lucifer văzând că îngerii care îl însoțiseră în iad au fost transformați de Dumnezeu în șerpi. Mai jos e tot el transformându-se când în pasăre, când în broască în timp ce umbla prin Rai observând pe Adam și Eva.
Ca o paranteză, Milton a avut aici o abordare foarte interesantă: Diavolul său privește cu tristețe și gelozie spre Adam și Eva pentru că Dumnezeu le-a dat oamenilor liber arbitru în timp ce îngerii ca el trebuiau să se supună lui Dumnezeu.
Așa cum o să puteți vedea mai jos Paradise Lost a fost pentru el un proiect lung, desfășurat pe parcursul a mai mulți ani. De aceea stilul desenului din prima jumătate a cărții e diferit de cel dinspre final. Dacă vă place cum desenează tipul îl puteți urmări pe Instagram.
Cum arată personajele
Portretizarea lui Dumnezeu e foarte diferită de ceea ce am văzut de obicei în opere similare:
Dumnezeu care se transformă din porumbel în ceva uman
Așa cum vă spuneam mai sus Dumnezeu pare a urmări imaginea unui rege din Europa Medievală (adică un apropo subtil al autorului la intenția lui Milton de a-l portretiza pe Dumnezeu ca pe un tiran și de a contesta dreptul divin).
De asemenea, Iisus are parte de propria simbolistică:
Iisus e înfățișat uneori în lucrările creștine sub forma unui miel (Mielul Sfânt) iar Pablo Auladell decide să transforme chestia asta într-un fel de masca de război. Putem să îl vedem apoi pe Iisus cu masca / capul de miel în luptă cu Lucifer:
Iată-l și pe Arhanghelul Mihail:
A se remarca faptul că are armură medievală, dar coif specific Primului Război Mondial. Capul creaturii pe care o călărește e similar cu cel al grifonilor sumerieni.
Iată-l și în luptă cu Lucifer:
Apoi furia și uimirea lui Lucifer când sabia arhanghelului Mihail îl rănește:
Realizarea că a pierdut lupta e și mai dramatică:
Urmează apoi planurile de răzbunare alături de ceilalți îngeri căzuți care presupun în primul căderea omului în păcat:
Iar scenele din Grădina Raiului sunt și ele foarte interesant ilustrate (aici se vede foarte bine diferența de stil de care vorbeam mai sus).
Iată și o scenă în care Lucifer încearcă să o seducă pe Eva, dar e prins de îngerii care păzeau Raiul:
Și în cele din urmă după căderea omului în păcat și izgonirea din Rai:
Concluzii
Mi-a plăcut mult varianta asta grafică a Paradise Lost, e foarte neobișnuită, dar nu își pierde din puterea mesajului. Ba dimpotrivă aș zice că stilul folosit de Auladell face povestea mult mai umană și ajută la explicarea motivelor din spatele revoltei lui Lucifer așa cum a încercat Milton la rândul lui în poemul său.
O ultimă paranteză: Milton a dictat versurile poemului său prietenilor și familiei sale. Nu a apucat să le mai scrie pentru că în perioada respectivă orbise. La un moment dat Milton chiar a susținut că versurile îi erau spuse o putere supranaturală noaptea iar el le reproducea dimineața familiei și prietenilor care le notau.
Dacă vă interesează cartea o puteți găsi și în România online la Cărturești și la Elefant.
Cred că e o carte pentru pasionații de benzi desenate (nu din cei mici de vârstă totuși), pasionații de literatură universală (imposibil să nu știe de Paradise Lost), dar și pasionații de religie și filozofie.
Paradise Lost e teribil de influentă în cultura vestică, numeroase alte lucrări fiind inspirate din ea. Din ce mă interesează pe mine cred că trebuie menționat că personajul Lucifer din Sandman e bazat pe Diavolul din Paradise Lost, la fel ca personajul principal al seriei de comic-uri Lucifer (probabil cea mai bună poveste a Diavolului pe care am citit-o vreodată).
Tot din Paradise Lost s-a inspirat și David Gilmour pentru videoclipul melodiei Rattle that Lock (o altă interpretare grafică absolut fantastică a poemului lui Milton):
Una peste alta, Paradise Lost în interpretarea grafică a lui Pablo Auladell are 10/10 de la mine.