Obsesia românilor pentru elite / intelectuali

Periodic îmi apar în feed diverse chestii de la oameni care se plâng fie că nu mai avem elite fie că le-am avut și au dispărut. Pe cei din prima categorie îi înțeleg, fiecare țară își caută instinctiv conducătorii atât la nivel politic cât și la nivel economic, social, intelectual și ce mai vreți voi.

Elitele prin definiție reunește ce e mai bun așa că într-o lume atât de haotică cum e cea de azi e de înțeles de ce oamenii plâng după lipsa elitelor.

În categoria a doua intră cei care plâng după elitele dispărute, majoritatea referindu-se de regulă la elite de dinainte de instaurarea comunismului. Gen postarea asta:

Genul ăsta de postări idealizează o elită a cărei calitate nu era prea grozavă. România de dinainte de comunism a avut câțiva oameni extraordinari, dar una peste alta la nivel de grup nu a fost mai strălucită decât elita comunistă ori cea post-decembristă.

Să nu uităm că toată scrierile lui Caragiale se referă la această elită pe care lumea o ridică în slăvi. Farfuridi și Brânzovenescu sunt din cei pe care oamenii de azi îi deplâng.

Apoi mai e și problema aia mare mare de tot a elitei românești anterior comunismului: li se cam fâlfâia de țărani, săraci, femei, copii, evrei, rromi și probabil alții care îmi scapă. E vorba de elita care aplauda dictatura lui Carol al II-lea, apoi pe cea a lui Antonescu. E elita care nu prea a zis nimic și nici nu a prea făcut mare lucru să se opună deportării evreilor și rromilor de regimul antonescu. E aceeași elită care atunci când a început răscoala din 1907 nu a oprit masacrarea țăranilor de către armată. Aceeași elită care a ținut în brațe militari care erau cât pe aci să îngroape România în Primul Război Mondial (a se vedea dezastrul de la Turtucaia, apoi gafele de pe frontul din Transilvania) și a fost complet luată prin surprindere de ultimatumul sovietic care a dus la dezmembrarea Basarabiei, Bucovinei, Cadrilaterului și a Transilvaniei de Nord-Vest.

Când au venit comuniștii și au intrat în ei nu a prea plâns nimeni din popor după elitele țării pentru simplul motiv că nu îi considerau elite. Cel puțin nu dacă mergem pe ideea că trebuie să existe un anumit nivel de apreciere venind din partea poporului. Ei între ei se considerau elite, dar cam atât.

Discreditarea elitelor

Poporul merge deseori pe principiul: Vin ai noștri, pleacă ai noștri / Noi râmînem tot ca proști. 

Revin un pic la ideea cu lipsa carității din preocupările oamenilor cu bani din România pentru biblioteci, spitale și altele asemenea.

Elitele nu sunt percepute neapărat uniform. Oamenii din mediul cultural sunt mai des asociați cu elitele. Un om care e partener la o firmă de avocatură nu va fi considerat elita, dar un scriitor semi-cunoscut va fi. Partenerul de la firma de avocatură câștigă suficient cât să își permită să se educe, dar și să aibă propriile opinii. Pe de altă parte cultura nu prea se plătește așa că scriitorul fie va trebui să vândă bine de tot (baftă să faci asta în România) fie va aștepta sponsorizările. Iar sponsorizările vin fie din partea de sus a societății (patronatul artistic e o chestie milenară) fie de la stat (mai nou).

În România însă finanțarea de la stat vine la pachet cu susținerea unor politicieni sau partide politice strict pe bani nu pe convingeri. Iar aici vine una din problemele elitelor din mediul cultural: sunt destul de ușor coruptibile.

Nu doar scriitorii și cei din mediul cultural sunt elite, dar ei au șansele cele mai mari să fie considerați astfel. Tot elite sunt și oamenii politici (știu că nu par), marii afaceriști ai țării și alte persoane cu vizibilitate și care par a fi dobândit averile și notorietatea prin muncă.

Vedetele care se perindă pe la emisiunile de la TV sunt cunoscute, dar nimeni nu le consideră elite. În schimb Ion Țiriac nu apare aproape deloc la TV, dar este considerat parte din elită. Sunt un pic în dubii dacă lumea îl consideră pe Gigi Becali ca fiind parte din elita țării (cu siguranță, dar percepția e mai importantă).

În cazul oamenilor cu bani și influență discuția e ușor diferită. Sunt percepuți ei ca elite? În România post decembristă nu, în mare parte pentru că sunt asociați cu corupția iar faptul că au bani și influență e atribuit corupției. Pentru oamenii cu bani corupția e ceea ce îi oprește să fie percepuți ca ”elite” de populație.

Spre exemplu nu știu câtă lume îl percepe lumea ca elită pe Gigi Becali sau Ion Țiriac. Dacă da, ar plânge cineva dacă mâine celor doi li s-ar confisca averea? Cel mai probabil nu.

Micile elite

Cum rămâne însă cu ”micile elite”? Judecători, procurori, șefi de spitale, afaceriști mai puțini cunoscuți șamd? Ei sunt coloana vertebrală a ”puterii” și statului. Aici elite se suprapune uneori cu ”intelectuali” și lucrurile sunt un pic diferite. Există încă un oarecare respect pentru anumite meserii și categorii de oameni însă e o situație destul de fragmentată. De exemplu respectul pentru meseria de medic a fost grav redus, la fel cel de judecător ambele pe ideea de corupție. Polițist, preot și ce mai vreți voi la fel. Majoritatea funcțiilor tradiționale care asigurau statutul de mică elită par să fi fost ”mâncate de corupție” iar respectul pentru ele e minim.

Dacă mâine se instaurează dictatura și noul regim decide să dea afară medicii, judecătorii, polițiștii șamd cum au făcut comuniștii ar plânge poporul după ei?

Așa că să nu plângem după elite, nici cele de azi, nici cele din perioada interbelică.