Șeful la cazan 
E ușor să pierzi lucrurile din perspectivă atunci când mulți dintre influencerii din România țipă ca din gură de șarpe că totul se duce de râpă. Dar dacă faceți un pas înapoi și încercați să priviți lucrurile în perspectivă, veți rămâne surprinși (via Marcin Piatkowski):
Ce aveți acolo e PIB / capita în țările foste comuniste în 5 momente diferite ale istoriei:
- 1870
- 1913 – înainte de Primul Război Mondial
- 1937 – înainte de al Doilea Război Mondial
- 1950 – imediat după instaurarea comunismului
- 1989 – după căderea comunismului
Acel PIB / capita nu e însă în valori absolute ci raportat la PIB/capita al Franței. De ce comparația asta? Pentru a măsura în ce măsura țările din Europa Centrală și de Est sunt mai aproape sau mai departe de nivelul de trai și dezvoltare economică din Franța.
Și Românie e inclusă în comparație, deși datele pentru 1870 lipsesc. Chiar și așa ne oferă ocazia de a vedea un secol de evoluție economică.
Câteva comentarii
Multe lume nu înțelege ce înseamnă un război pentru o țară: nu doar morți ci și o cădere abruptă a standardelor de viață și a activității economice. Țările mari (Franța, Germania, Marea Britanie) au resurse mult mai bune decât țările mai mici. E așadar normal ca un război să afecteze mai puternic o țară mică decât una mare ca și nivel de dezvoltare economică. Chestia asta se vede clar în cazul României: PIB/capita vs. Franța scade în intervalul 1913 – 1937. În Bulgaria, Cehia, Ungaria și chiar Polonia el crește însă. De ce evoluția divergentă în cazul României?
Din cauza faptului că România anului 1913 era Vechiul Regat (Moldova, Muntenia și Dobrogea). România anului 1937 era România Mare, cu provincii precum Transilvania, Bucovina sau Basarabia. Transilvania și Bucovina erau printre cele mai sărace regiuni ale Imperiului Austro-Ungar, în timp ce Basarabia era și mai mult în urmă.
Cât despre PIB / capita, veți fi surprinși, dar PIB/capita era mai mare în perioada Vechiului Regat decât a fost mult timp după Marea Unire.
Așadar alipirea unor provincii mai sărace, războiul, inflația de după Primul Război Mondial, apoi criza economică din 1929 au dus la o accentuare a decalajului de dezvoltare a României față de Vest.
Datele din 1950 reflectă situația după Al Doilea Război Mondial: o economie ieșită din război, a unei țări ocupate armata sovietică.
1989 se observă o diminuare a decalajelor, dar considerabil mai mică decât a celorlalte țări.
România vs. celelalte țări din ECE
De ce toate celelalte țări au performat mai bine decât România? De multe ori răspunsul e pur și simplu unul care ține de geografie:
- Cehia și Polonia au acces la uriașa piață germană înainte de 1950 și după 1989.
- Estonia, Letonia și Lituania au acces la piețele nordice
Ce mă surprinde în acele date e Bulgaria. Bulgaria e consistent peste Ungaria conform acelor date. E un pic straniu și diferit de ceea ce știam eu legat de evoluția celor două țări.
România a fost o țară mai săracă decât celelalte. A pornit de jos, de la un nivel de sărăcie aproape unic în Europa vremii.
Apoi a fost afectată disproporționat de mult de Primul și al Doilea Război Mondial. Cehia, Slovacia, Polonia nu au fost invadate în Primul Război Mondial. România a fost în ambele războaie. Reparațiile de război plătite după al Doilea Război Mondial au atârnat și ele greu. Dar mai greu au atârnat politicile economice dezastruoase ale lui Nicolae Ceaușescu, în special cele puse în practică odată cu întoarcerea sa din China și Coreea de Nord.
Comunismul românesc a fost diferit, dar a fost și mult mai apăsător și cu efecte mai dezastruoase asupra economiei față de ce s-a întâmplat în celelalte țări ale Europei Centrale și de Est.
Concluzii
Ne e mai bine acum decât ne-a fost vreodată. Dar nu trebuie să uităm că suntem încă departe de celelalte țări din regiune. În același timp poate ar trebui să ne uităm și de unde am plecat, cât de săraci erau bunicii noștri și unde suntem noi.
Iluzorie, patronii și/sau directorii de regiune bancari străini își mențin capitalul & drepturile de autor pe societăți anonime multinaționale. Niciuna dintre acele țări nu și-a pus în mișcare procese de reindustrializare & reforme (cu tot ce înseamnă asta, toate sectoarele) care să spună „Ăstea sunt ale noastre, că privat sau public”. Populația noastră, din păcate, va rămâne la nivel de gheșefturi/găinării, agiotaj la amanet sau bancă pe schimb valutar suprataxat și mărunțișuri (alimentară, cafenea, horeci și alte magazine negustorești pe bază de import de produse fabricate). Asta o dată.
A doua, ce dracului epocă de haur vizează Marcin dacă ecuația puterii economice depinde să fii vecin cu altcineva mai bogat? Chiar în halul ăsta să ne creadă pe toți proști? Bine, hai să spunem că s-a uitat la POL și s-a entuziasmat prematur. Îl cred dar și acolo, câte „spl”-uri („srl”-uri poloneze) sunt deținute de factori externi? Băiatu’ ăsta locuiește în China și-și închipuie că e vreo asemuire între China (care chiar are „srl-uri” de casă pe bune) și celelalte țări foste comuniste. (m-am uitat, Marcin s-a săturat și el & încearcă degeaba să le atragă atenția celor de la FMI că autarhia, totuși, e bună & întreținută în continuare de țări mai mari https://twitter.com/IMFNews/status/1141005218068520960 )
A treia, câtă vreme nu depășim statutul de țară periferică și dependentă, nimic (dar absolut nimic) nu mă impresionează. Evident nu spun de alții, clar au motivele lor certe de ce pot să fie fericiți (nicio problemă); mi-o asum doar eu de felul cum văd eu, că greșit, că negreșit.
A patra, eu mai arunc ochiul peste alții. Toți de acolo, din țările cu adevărat așezate, analiștii lor spun că bogații s-au îmbogățit mai mult iar săracii au sărăcit mai rău… deși, în rapoarte prezentate de Marcin, nouă ne spune la ăștia ‘săraki’ că suntem în epoci aurite… să-mi fie cu pardon, da’ ceva clar pute a untură de pește.
A cincea și ultima, investițiile nu sunt creșteri și nici nu precipitează creșteri (e pe speculă ghicită în oglinzi oglinjoare). Clar are legătură cu schița aia. M-am săturat să tot aud asta ca evanghelia, mai ales că Isărescu e reales și se pare că nu vom scăpa de acesta și de manoliștii săi yesmeni. Teoriile geoeconomice sunt singurele care elimină filosofeala optimisto-optativă din teoriile banale economice, așa că mă încred în acelea.
Problema României e că nu a avut capital propriu suficient pentru a se dezvolta singură. Motivele sunt în mare parte istorice: de la 1400 până la 1877 România a fost sistematic devalizată de imperiile care s-au succedat pe aici. Lipsa asta de capital ne-a împiedicat să avem o economie cu firme românești puternice.
Așa că a trebuit să ne bazăm pe capital străin. Dar capitalul străin vine la pachet cu firme străine care ajung să domine economia românească. Din păcate aveam de ales între sărăcie cu firme românești (adică anii 90) sau să ne fie ceva mai bine, dar cu bani de la firme străine. Am ales a doua variantă.
Nu e o situație ideală, dar e mai bine decât alternativa: sărăcie generalizată pentru majoritatea populației.
Legat de chestia asta cu reindustrializarea: am avut industrie în perioada comunistă, cu ce ne-a ajutat? Industrializarea nu trebuie să fie un obiectiv în sine pentru că uneori nu are sens. Uită-te la Olanda: e o țară a serviciilor, fără industrie, dar o duce foarte bine. Nu trebuie să facem un fetiș din industrie. Poate că industrializarea puternică nu are sens pentru o țară ca România, fără resurse naturale masive pentru a permite așa ceva.
Statutul de țară periferică vine la pachet cu sărăcia și politicile economice proaste. Nu străinii sunt motivul pentru care sunt la periferie…noi suntem motivul pentru care suntem la periferie.
Hai să îți dau un exemplu de cât de nașpa sunt lucrurile la noi: Guvernul vrea să intre mai puternic pe piața bancară și să cumpere o bancă. Toată opoziția se opune măsurii deși ideea în sine nu e rea. Execuția ar putea să fie proastă, măsură poate fi una proastă, dar ideea în sine e ok. Nimeni din Opoziție nu susține însă ideea.
La fel și reformarea ROBOR: o idee bună, dar pentru că a fost avansată de PSD e văzută ca fiind proastă.
Legat de partea cu sărăcia și bogați vs. săraci: e un subiect despre care eu scriu de când am început blogul. În Vest cei bogați devin mai bogați iar săracii devin mai săraci. Dar clasa medie din Est e la nivelul celor săraci din Vest.
Cele două fenomene nu sunt așadar contradictorii ci coexistă: Estul începe să trăiască mai bine, dar săracii Vestului trăiesc mai prost. Și faptul că Estul trece printr-o epocă de aur e un lucru trist dacă îl privești din perspectivă istorică. De ce spun asta? Pentru că singurul motiv pentru care această ”epocă de aur” există e pentru că Estul a avut parte de 50 de ani comunism. Fără comunism Estul ar fi fost astăzi mult mai sus decât e în prezent și nu am fi privit această creștere drept ”epoca de aur”. Dar istoria e crudă uneori, iar comunismul a ținut Estul subdezvoltat jumătate de secol.
La partea a 5a ar trebui să te gândești că sunt foarte multe companii care și-au mutat producția în România. Sunt multe investiții reale în economie. Sunt de acord și cu tine totuși: se practică multă speculă, mulți bani fierbinți în economie care nu ajută economia reală. Dar nu trebuie să pierdem din vedere că România (și tot Estul Europei) au devenit huburi de producție. Sunt și aici motive de îngrijorare, dar nu sunt numai fonduri speculative.