Mitingul PSD – opțiunea nucleară ratată

În 1945 Statele Unite ale Americii detonau două bombe atomice deasupra Japoniei. Bombele, numite Fatman și Little Boy au fost atât de puternice încât Japonia, îngrozită că ar putea să sufere mai multe bombardamente similare a capitulat imediat.
SUA credeau că bomba atomică, o armă teribilă avea să le ofere o poziție militară privilegiată în lume, dar câțiva ani mai târziu, în 1949 URSS-ul devenea a doua putere nucleară a planetei, anulând avantajul militar al SUA.
Deși SUA și URSS-ul aveau ambele arsenale nucleare uriașe singurele bombe atomice folosite în luptă au fost cele detonate deasupra Japoniei.
De ce o armă atât de puternică nu a fost folosită în luptă de cele două părți? Răspunsul poate părea contraintuitiv: pentru că e unele arme sunt mai puternice atunci când nu sunt folosite  și mai eficiente ca amenințare.
Dacă URSS-ul ar fi atacat SUA cu arme nucleare, la rândul ei SUA ar fi atacat URSS-ul. Ar fi murit oameni, ar fi dispărut orașe și instalații militare, ar fi fost eradicată orice formă de viață de pe o suprafață întinsă. Niciuna din cele două părți nu ar fi câștigat ceva însă dintr-un astfel de conflict pentru că ar fi ieșit mult mai slăbită. URSS-ul ar fi distrus SUA, dar în afară de gândaci, nimeni din URSS nu s-ar fi bucurat de victorie.
”Mutually assured distruction” se numește doctrina care cuprinde ideea de mai sus și spune că e mai bine să trăiești într-o stare de echilibru în care fiecare îl poate face pulbere pe celălalt decât să izbucnească un război care să anihileze combatanții.

Ce treabă are asta cu Dragnea?

Arme nucleare, mutually assured distruction și Liviu Dragnea?
În politica există echivalentul armelor nucleare și sunt situații în care doctrina ”mutually assured distruction” poate fi aplicată.
Referendumul pentru (re)definirea familiei cu care amenință Dragnea și Referendumul pentru Justiție al lui Iohannis sunt exemple de arme care sunt mai puternice ca sperietoare decât dacă vor fi folosite. Aceste referendumuri sunt echivalentul armelor nucleare pentru că, odată declanșate vor crea pagube puternice în tabăra adversă, dar vor declanșa și un contraatac la fel de puternic:

• Referendumul pentru justiție va împinge pe agenda publică o reformă masivă a sistemului de justiție, cu sprijin popular, pe care PSD nu va putea să îl combată cu nimic.
• Referendumul pentru (re)definirea familiei ar fi o victorie pentru grupurile conservatoare, anti-occident, anti liberalizare și cu posibile conexiune rusești.

Declanșate simultan, cele două referendumuri ar arunca România în haos iar cele două tabere nu doar că nu ar câștiga nimic, dar ar pierde suport prețios pentru cauza lor.
Acum să ne gândim la proteste. Pentru Liviu Dragnea și PSD protestele de stradă masive de la OUG 13 au fost precum folosirea unei arme nucleare la Hiroshima: au stopat și omorât OUG 13 cu o viteză care probabil a uluit PSD-ul.

PSD-ul a văzut în permanență protestele Rezist ca pe o armă a lui Iohannis, a SRI-ului, UE, binomului etc. Calculele politice seci ale PSD au înțeles puterea protestelor de a delegitimiza acțiunile PSD, motiv pentru care au căutat în permanență modalități de a activa proprii susținători în speranța unor contra-proteste. S-au jucat de mai multe ori cu ideea asta, fiind anunțate mitinguri pentru familia tradițională, pentru susținerea lui Dăncilă etc. Dar de fiecare dată ideea asta a contra-protestului nu a fost dusă la bun sfârșit pentru că nici PSD-ul nu e un monolit așa cum ne place nouă să îl vedem și sunt PSD-iști care i se opun lui Dragnea.

Sursă foto: Mihai Petre via Wikimedia
De ce era important pentru Dragnea acest miting / contra-protest (cum îi place lui să îl considere)? Pentru că, la fel ca URSS-ul în 1949, Dragnea vrea să arate celeilalte tabere că și el poate organiza proteste masive de stradă, că și el are bomba nucleară și o poate folosi. Înainte de toată Dragnea vrea să împingă lucrurile spre o situație de tipul ”mutually assured distruction”. Vrea să arate celorlalți că e atât de puternic încât atacurile împotriva lui nu pot duce la nimic altceva decât nimicirea adversarului și aruncarea României în haos.
Și în cazul în care vă întrebați, nu, protestul nu adresat Rezist, PNL sau USR, ei nu contează în această ecuație iar Dragnea știe asta ci partenerilor externi, cei care îl susțin (încă) pe Iohannis și judecătorilor (deși, la cum înțeleg eu lucrurile, el vede cheia procesului în partenerii externi). Dragnea practic încearcă să se poziționeze pe picior de egalitate cu Iohannis și să le arate celorlalți că el controlează România în fapt. În paralel cu asta încearcă să curteze anumiți parteneri externi pentru a putea să își asigure ”protecție” la nivel înalt. De aceea era important acest miting / contra-protest, pentru că trebuia să fie o etalare a puterii pe care PSD prin a arăta că nu doar Iohannis are ”bomba nucleară” a protestelor.

Și-a atins Dragnea obiectivul cu mitingul de sâmbătă?

Am stabilit că obiectivul lui Dragnea era o etalare a puterii sale, a arăta că și el are ”bomba nucleară”. Întrebarea acum e: a reușit să atingă acest obiectiv?
Ca să răspundem la întrebarea asta trebuie să revenim un pic la SUA, URSS și Războiul Rece, perioadă în care s-a aplicat acea doctrină numită ”mutually assured destruction” de care vă povesteam mai sus.
SUA avea câteva mii de bombe nucleare, URSS la fel. Pe lângă a avea ”bomba” ca arma teoretică, ai nevoie și de a demonstra că poți detona câte bombe vrei și când vrei.
Întrebarea e, a convins Dragnea aseară că se poate baza pe oamenii din Piața Victoriei ori de câte ori are nevoie? Dacă, spre exemplu, pe 21 iunie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție decide să îl condamne pe Dragnea, va putea el să adune 100.000 de oameni pentru a protesta pentru el?

Aparent, lumea începuse deja să plece din Piața Victoriei înainte de a începe discursul lui. Ori acesta nu e un semn bun. Înregistrările nu arată o mulțime foarte vocală sau foarte dornică de a susține PSD ori pe Dragnea. Asta e iarăși o problemă pentru liderul PSD pentru că nu se distinge drept un om al poporului și nici nu e teribil de carismatic. Cred că e destul de clar că oamenii nu s-au strâns în piața pentru el ci pentru că au fost fie obligați, fie pentru a face o excursie la București pe banii altora.
În plus discursurile PSD au sunat sec, fără emoție, atât de la Firea, cât și de la Dragnea și ceilalți.
Da, așa cum remarcă Barbu Mateescu, mintingul a fost bine organizat logistic, dar motivația cu ”statul paralel” nu pare a fi convins pe nimeni iar ruptura dintre conducerea PSD și oamenii din Piața Victoriei a fost teribil de vizibilă. Pe de altă parte, e al dracului de greu să explici cum e cu ”statul paralel” o chestie abstractă și greu de înțeles de omul de rând. Dar pe de altă parte cum să le explici că ești la guvernare de ani de zile, dar tu te plângi că nu poți să guvernezi?
Eu însă cred că Liviu Dragnea nici nu a urmărit adulația sau aprobarea poporului ci a vrut doar să arate că poate comanda 100.000 – 200.000 de oameni să vină la miting. Problema e că el și consultanții lui trăiesc cu impresia că acei oameni pot fi aduși din nou la proxima ocazie, dar am serioase dubii în privința asta.
PSD nu pare așadar să aibă un arsenal masiv de astfel de ”nucleare” pentru că, deși organizarea a fost bună, logistica exercițiului a pus presiune pe organizațiile PSD din teritoriu. Deși nu cunoaște cât a costat întreaga poveste, putem să ne imaginăm că sărit de 1 milion de euro (45-50 RON cheltuiți în medie pe persoană raportat la minim 100.000 de oameni înseamnă 1 milion de euro). Câte astfel de cheltuieli își permite PSD în condițiile în care banii nu prea pot fi luați de la buget fără riscuri pentru primari?
În plus, reacția oamenilor a fost surprinzător de slabă. Am serioase dubii că PSD va mai reuși să adune atâția oameni în cazul în care Dragnea va fi condamnat pe 21 iunie. Deși demonstrația s-a vrut un show de forță, a acționat exact invers: a arătat crăpăturile din mașina PSD și a folosit prețioase resurse ale organizațiilor PSD din teritoriu. Din punctul acesta de vedere, poate că era mai bine pentru Dragnea și PSD să păstreze mitingul la nivel de amenințare pentru că, nu știu de voi, dar pe mine nu m-a convins că acei oameni vor scanda pentru PSD sau pentru el la nevoie.
Din dorința de a arăta că are și el ”bomba nucleară” e posibil ca Dragnea să fii arătat de fapt că bomba lui nu e foarte nucleară și, mai rău, că nu o poate folosi a doua oară.

Concluzii

1. Mitingul PSD se vrea echivalentul protestelor Rezist pentru a împinge discuțiile și negocierile în direcția unei politici de distrugere reciprocă (mutually assured distruction).
2. Mitingul a fost făcut pentru partenerii externi ca o etalare de forță.
3. Deși bine organizat, mitingul nu pare a se fi bucurat de susținere ideologică a oamenilor din Piață.
4. Mitingul a pus presiune pe organizațiile din teritoriu și Dragnea și-a folosit un glonț prețios. Nu cred că mai are prea multe la dispoziție.