Lovitură de stat – Ghid Practic de Edward Luttwak

”Lovitură de stat – Ghid practic” e o carte care analizează lovituri de stat și încearcă să găsească punctele comune. Apoi grupează aceste puncte ca într-un manual. Partea cea mai faină e că are o documentație bogată în spate și foarte multe exemple practice.

Ce am citit eu

Variantă pe care am citit-o e o versiune necartonată de la Editura Compania, publicată în scoasă în 2013, în limba română. Traducerea în limba română e una bună, fără greșeli și fără expresii dubioase.

Eu am cumpărat cartea de la un anticariat, dar o puteți găsi online la un preț bun (26 RON) la Libris. Nu am văzut cartea online prin alte părți.

Pentru cine e cartea?

Cartea e pentru oricine e pasionat de geopolitică și de mecanismele din spatele loviturilor de stat. Vreți să studiați situația actuală din Venezuela? Ar fi bine să începeți cu cartea asta, apoi să citiți despre Venezuela.

Despre ce e cartea?

Lovitură de stat – Ghid practic e o carte despre cum e organizată o lovitură de stat.

E de apreciat că autorul nu pleacă direct de la punctul la care începe lovitura de stat ci analizează și condițiile care fac o lovitură de stat posibilă.

Condițiile pentru a declanșa o lovitură de stat

Condițiile economice pot reprezenta o scuză bună pentru inițierea unei lovituri  de stat, dar mai mereu ele se suprapun peste un cadru politic favorabil loviturii. Retragerea subită și dezorganizată a puterilor coloniale a contribuit și ea la această instabilitate ducând la numeroase lovituri de stat.

În același timp însă, opoziția fostei puteri coloniale putea face imposibilă lovitura de stat. Un exemplu în acest sens e Franța care, cu 5.000 de soldați staționați în Africa, putea să pună capăt, dacă dorea unei lovituri de stat.

Dacă înlocuiți ”putere colonială” cu ”putere dominantă în regiune” puteți aplica principiul și în Europa de Est. De exemplu încercărilor de lovitură de stat din Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968) au fost oprite atunci când URSS a decis că asta ar fi contrar intereselor sale. Oricât de bine pregătită e revoluția ta, tancurile sovietice erau mai bine pregătite.

O altă chestie care influențează succesul unei lovituri de stat e aparatul de stat. Sună abstract, dar chestia asta devine clară când compari Marea Britanie cu Sudanul.

De ce o lovitură de stat are șanse mai mari de reușită în Sudan și nu în Marea Britanie? Răspunsul e: birocrația! Funcționarii publici numiți în funcții cheie în Sudan vor fi eminamente puși acolo pe criterii politice pentru favoriza grupul aflat la guvernare. Schimbarea guvernării aduce de la sine și schimbarea funcționarilor. În Marea Britanie acel grup de funcționari e numit pe criterii de competență (în mare parte) și nu se schimbă odată cu clasa politică.

Asta înseamnă că un grup care urmărește o lovitură de stat în UK va avea dificultăți mai mari în a controla statul ca urmare a faptului că nu poate controla atât de bine funcționarii.

Strategia loviturii de stat

O lovitură de stat nu se dă la întâmplare. Cred că e oarecum logic, dar dacă ducem ideea asta până la capăt ar trebui să ne așteptăm ca persoanele care vor să facă asta să aibă și o strategie.

Orice strategie trebuie să aibă în vedere neutralizarea forțelor armate controlate de grupul aflat la guvernare. Forțele armate sunt, în majoritatea cazurilor, cam singura chestie care ține un regim nepopular în viață. Un exemplu:

O mare parte din carte acoperă subiectul ”forțele armate” și cum trebuie fie neutralizate fie infiltrate de către cei care vor să dea lovitura de stat.

Dar ce mi s-a părut mie interesant e felul în care diferite tipuri de guvernare pot conduce la diferite moduri de a prelua puterea. Una e când ai de-a face cu un stat condus de o minoritate etnică (allawi în Siria de exemplu, diverse triburi prin țările africane) și alta e când discutăm despre Europa sau Asia.S
tructura guvernării e importantă pentru că degeaba îl dai jos pe președinte de exemplu, dacă are doar un rol decorativ. Iată cum arată structura în țările socialiste:

Priviți cu atenție structura de mai sus. Vă pare cunoscută? Un președinte decorativ, un prim ministru subordonat și șefi de partid care sunt pe picior de egalitate cu primul ministru, dar sub conducerea șefului de partid?

Ei bine structura asta descrie perfect regimurile comuniste din Europa de Est, dar și actualul regim din România, acolo unde șeful partidului de la guvernare deține de facto controlul asupra Primului ministru, rolul președintelui e decorativ iar baronii locali sunt la fel de puternici ca miniștrii (ex: Firea).

Cine pe cine dă jos

Cu toate astea, poate cea mai tristă parte a cărții e următoarea: Gigel de pe stradă nu poate da o lovitură de stat. Întotdeauna o parte a elitei va da jos o altă parte a elitei. De cele mai multe ori vorbim despre membri ai armatei sau dizidenți ai grupului aflat deja la putere.

Cine e autorul?

Edward Luttwak e un analist politic născut în 1942 în Arad, România, într-o familie de evrei. Cu toate astea mare parte din viață și-a petrecut-o în Italia, Anglia și apoi SUA. E recunoscut pentru faptul că oferă consultanță politică și militară guvernului Statelor Unite. Cartea de față e cea mai populară a sa deși a mai scris și alte cărți celebre precum Strategy: The Logic of War and Peace (folosită în academii militare în SUA) și The Grand Strategy of the Roman Empire from the First Century AD to the Third.

Dacă aveți curiozități, tipul mai scrie ocazional pe site-ul Foreign Policy

Ce mi-a plăcut?

Citind cartea asta am încercat să suprapun chestiile aflate în carte peste Revoluția din 1989. Deși cartea a fost publicată inițial în 1968 și a fost revizuită în 1979, propria noastră revoluție pare să urmeze aproape perfect tiparele unei lovituri de stat tipice.

Poate la un moment dat vom putea afla cât a fost revoluție spontană și cât lovitură de stat, dar asemănările cu ”ghidul practic” al lui Luttwak sunt mult prea mari pentru a fi ignorate cu ușurință.

Acestea fiind spuse mi-a plăcut că într-adevăr cartea poate fi citită și de un neinițiat și apoi aplicată ușor în aproape orice ”revoluție” sau lovitură de stat.

Ce nu mi-a plăcut

Traducerea e bună, dar sunt anumite bucăți unde limbajul pare a fi un pic de lemn. Nu știu de ce, dar am impresia că de vină e traducerea, nu textul original.

De asemenea, nu e o carte de citit la picnic și necesită ceva concentrare. Așa că nu o luați ca pe o lectură ușoară de adormit seara.

Ce spun alți critici?

Nefiind o carte recentă e cam greu să găsești recenzii online. Cu toate astea am găsit o recenzie online datând din 1969. Harvard University Press încă îi vinde cartea și are o recenzie pe pagina de vânzare.

Verdictul

Din partea mea are un 9/10 și intră în categoria ”must read” dacă vreți să înțelegeți cum funcționează cu adevărat puterea politică.