Legăm de glie angajații în 2022?

image_pdfimage_print

Am dat recent peste chestia asta și trebuie să recunosc că am rămas un pic surprins. Auziți aici:

Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, este extrem de furios pe companiile care „fură” angajaţi gata pregătiţi de la firmele concurente, destabilizându-i astfel pe cei care au investit timp, cunoştinţe şi bani în pregătirea lor.

Poate o să credeți că mă apuc să caut nod în papură, dar nu ți se poate fura ceva ce nu îți aparține. Ori un angajat ultima oară când am verificat nu aparține cuiva că doar nu e 1600 să ne lege Mihai Viteazu de glie pe toți.
Dar cum s-a ajuns oare aici? Păi cică piața muncii ar fi de vină:

Piaţa muncii din România, ca de altfel din toată lumea occidentală, este extrem de tensionată, pentru că bazinul de resursă umană seacă din ce în ce mai mult şi nu vine nimeni din spate

De ce seacă oare bazinul de resursă umană? Cumva pentru că locurile de muncă din România se plăteau prost și aveai cel mai mare risc de a muri la muncă din orice țară europeană? Românii își riscă viața pentru 2000 de lei net iar domnul de mai sus se plânge că i se fură angajații. Da, Daniel, dar e vorba de oameni cu calificări, despre ei vorbește domnu CEO de mai sus. Ha ha, ha ha! Am fost unul din acei oameni în România și îmi aduc aminte de multe ore suplimentare neplătite, creșteri ale veniturilor și profitului firmei, dar cu creștere a salariului sub inflație plus șefi care par să fi luat tot ce scrie în manualele de management și au făcut pe dos.
România a fost o țară cu forță de muncă din abundență, atât calificată, cât și necalificată. Firmele românești au profitat de treaba asta, dar ”piața a secat” cum zice domnu de mai sus. Și România e eterna țară a lui ”s-a spart” și ”s-a furat”, adică locul unde lucruri se întâmplă fără să fie vina nimănui. Nu e ”Gigel a spart”, ”Gigel a furat” ci ”s-a spart” și ”s-a furat”.
Cumva e nasol că tot emigrează angajații și nu se mai întorc, dar nu e vina nimănui. Sau mai rău, e vina angajaților obraznici care pleacă în alte părți fără să aprecieze pregătirea la locul muncii oferită de angajatori.
Dragii moșului, angajații nu pleacă din firmele în care se simt bine de nebuni ci din motive reale: salariu mai mare, experiențe de muncă mai interesente, mediu de muncă mai bun etc. Se numește competiție și stă la baza economiei de piață.
Cât despre emigrarea în afara României cred că merită spus (și vorbesc din experiență) că nimeni nu pleacă de la un job plătit ok, cu familia și prietenii lângă el ca să meargă de plăcere la mii de km distanță, să lucreze într-o țară străină unde va fi văzut ca un imigrant, departe de familie și prieteni. Emigrările din România nu au loc pentru că românilor li s-a urât cu binele și sunt nerecunoscători. Emigrările nu au loc doar din cauza salariilor ci și a condițiilor teribil de proaste pe care angajații trebuie să le suporte în România.

Cât de justificate sunt nemulțumirile acestea?

Am avut ocazia să lucrez cu multe firme în România și în Vest. Din câte îmi dau eu seama astfel de nemulțumiri nu sunt justificate în majoritatea cazurilor. De ce? Pentru că o firmă nu îi explică unui angajat cum să facă o chestie din altruism ci din necesitate. Are nevoie ca acel om să își facă treaba bine așa că ”îl învață meserie”.
Ar putea firmele să funcționeze fără să își învețe angajații cum să facă anumite chestii? Nu. Deci ele fac asta din necesitate, nu din altruism.
Dar apoi angajatul pleacă la concurență cu chestiile învățate la locul de muncă anterior. Iar angajatorul anterior evident că nu va fi fericit.
Nu sunt antreprenor, dar am avut situații în care am luat un om nou angajat de la zero, l-am învățat meserie doar pentru ca acea persoană să plece apoi în altă parte. M-am simțit prost? Un pic, investisem timp și resurse în acea persoană, dar nu m-am supărat pentru că oamenii nu pleacă de nebuni în alte părți. Un salariu mai mare plătește rate la bancă, te scapă de niște griji poate. Un alt job poate îți aduce mai mult timp liber, un colectiv mai bun. Un exod mare de angajați indică și condiții de muncă ce trebuie îmbunătățite.
Pe de altă parte am lucrat în firme care au decis ca, pe lângă ce învățam la locul de muncă, să mai fac niște cursuri adiționale. A trebuit să semnez contract prin care mă angajam să returnez contravaloarea acestor cursuri dacă plec din firmă mai devreme de X ani de la data cursurilor.
Angajatorul meu a beneficiat de pe urma acestor cursuri, dar am beneficiat și eu pentru că îmi ofereau posibilitatea unei acreditări profesionale foarte bine văzute. Puteam însă foarte bine să îmi văd de viață și să lucrez acolo chiar fără acele cursuri.
Altfel spus, atunci când o firmă dorește să își protejeze investiția în angajați o poate face și sunt destule care chiar fac treaba asta. Dar trebuie să ai ce proteja iar asta nu include aptitudinile dobândite la locul muncii, indiferent ce idei crețe au unii oameni.

Pot firmele mici supraviețui asaltului marilor companii?

Majoritatea angajaților nu pleacă dintr-o firmă condusă bine și cu oameni ok pentru un salariu ușor mai mare. Inclusiv mie mi s-a întâmplat să pot pleca de la un angajator sau altul pe un salariu mai mare în alte părți, dar oamenii și echipa m-au făcut să vreau să rămân. Ideea aici e ca diferența de salariu să nu fie substanțial mai mare. Indiferent cât de tare ți-ar plăcea colectivul cu care lucrezi dacă tu câștigi 4.500 RON și în altă parte ți se oferă 6.500 RON atunci probabil că ai să vrei să pleci indiferent de cât faini sunt oamenii. Dar dacă ți se oferă 5.000 RON ai mai pleca? Cu un colectiv ok la muncă poate că nu.
Managementul și felul în care sunt oamenii reprezintă un factor important în decizia de a rămâne într-o firmă, însă nu e singurul. Cu cât angajatul e plătit mai prost față de media pieței cu atât șansele de a pleca se duc în sus.
Firmele mici și medii își pot păstra talentele dacă reușesc să construiască un mediu de muncă mai bun decât în firmele mari. Sună a truism, dar chestia asta funcționează (vorbesc din experiență personală). Vor fi și oameni care vor părăsi companiile pentru bani indiferent cât de mică e diferența, la fel cum sunt oameni care vor o carieră în altă parte (alt domeniu sau în firme mai mari). În astfel de cazuri nu prea ai ce face, oamenii aceia vor pleca, dar poți să încerci să păstrezi legătura cu ei și să lași ușa deschisă pentru o colaborare viitoare.
Cum ziceam mai sus, firmele românești trebuie să se învețe cu ideea că nu mai pot opera doar pe principiul ”suntem mai ieftin decât alții”. Iar asta înseamnă că vor trebui să dea salarii mai mari sau că vor trebui să investească în automatizare.
Dar chiar și așa, un mediu de muncă unde nu riști să mori și unde nu îți e scârbă să lucrezi ajută enorm de mult.

Piață liberă, dar nu pentru căței

Comentariul domnului CEO de mai sus trebuie pus într-un context mai larg, anume declanșarea unei investigații de către Consiliul Concurenței împotriva unor firme care se înțeleseseră între ele să nu recruteze angajați unii de la alții oferind salarii mai mari (no poach).
Pe românește, firme din aceeași industrie au agreat să nu ofere salarii mai mari pentru a atrage forță de muncă de la concurență. Beneficiile pieței libere așadar trebuie să fie doar pentru firme, nu și pentru salariați care trebuie să stea pe salarii cât mai mici.
Nu știu de voi dar mie atitudinea asta mi se pare profund anti-capitalistă. Ultima oară când am verificat toată lumea spunea că structuri economice bazate pe socialism și comunism nu funcționează pentru că nu există competiție.
Se pare că m-am înșelat, patronii sunt furioși că li se ”fură” angajații. E ok ca un client să se mute la competiție, dar e inadmisibil ca un angajat să plece pe salariu mai mare la competiție. Mișto chestie.

Spune și altora

5 Comments

  1. Ca angajator „mic întreprinzător” problema mea nu este neapărat concurența, ci faptul că „piața” nu plătește mai mult pentru serviciile acestea, din diverse motive mai mult sau mai puțin corecte, ceea ce face ca nici eu să nu pot plăti salarii așa cum aș vrea (mă bucur că, per total, sunt peste media concurenței). Vorba lui Dinică, „țară mică, mese puține”.
    O altă problemă este că din spate chiar nu mai vine nimic. Ultimele 2 serii de studenți veniți la practică sunt total neangajabile, și asta o spune cineva care a angajat numai debutanți pe ideea de a-i învăța eu meserie așa cum trebuie.

    1. In astfel de circumstante solutii ar putea fi:
      1. Adresat problema, dar banuiesc ca asta e o solutie pe termen lung
      2. Diferentierea serviciilor (noi suntem premium pt ca…)
      3. Adaugarea de servicii noi cu marja mai buna
      4. Tehnologie (limitat la maximum munca manuala).

      1. 3 și 4 sunt singurele soluții valide. 2 nu funcționează, de exemplu, cu excepția a vreo 2-3 clienți, nimeni nu a fost impresionat că noi avem asigurare de răspundere civilă profesională (am fost primii cu așa ceva, Allianz a creat produsul ăsta cu mine), nu mai vorbesc de licențe sau alte sofisticări. Până la un punct ne ajută și concurența că are mulți clienți și angajați nemulțumiți 🙂

  2. Piata muncii in Romania este haotica si conteaza foarte mult domeniul. Pe partea de retail,IT&C lucrurile sunt foarte dinamice si este loc pentru toata lumea. Cunosc un caz de o familie(2 persoane) care lucreaza intr-un hypermarket unde castiga lejer peste 6-7k ron net impreuna cu transport asigurat(ei avand casa la 50 de km de Bucuresti). De IT nu vorbesc deoarece aici salariile raportate la costurile de viata sunt de nivelul Europei de Vest plus ca odata cu venirea pandemiei poti lucra pentru oricine, oriunde.
    Problemele apar in niste domenii mai specializate si unde auzi ca nu gasesc oameni(medicina,inginerie). In zona inginerilor lucrurile au fost oarecum distruse de acel no poach deoarece multi au emigrat sau evita companiile respective. Oricum no poach-ul era stiut de multa lume in industrie insa multi s-au dus pentru a invata una alta si a capata experienta. Acum problema este ca nimeni nu vrea sa-si mai bata capul asa ca e mai simplu sa se planga prin diverse publicatii quality de presa. Pe zona medicala lucrurile sunt si mai dure deoarece in privat se merge exclusiv pe recomandari si in foarte multe cazuri pe contract de colaborare de tip persoana fizica independenta. Asta inseamna ca salariul este variabil in functie de cate consulturi/operatii faci si trebuie sa te pui bine cu toata lumea. La stat salariile sunt mari insa sistemul este ermetic si trebuie sa te recomande cineva sau sa fi carator de hartii la vreun mic dumnezeu al medicinii. Prin urmare foarte multi oameni care isi cunosc valoarea aleg calea emigrarii catre zona de nord a Europei, multi platind cateva mii de euro pe cursuri de limba, doar pentru a avea o sansa pe care in Romania nu o au.
    Asa ca domnul CEO are o problema la el daca ii pleaca oamenii. Poate ca ar fi timpul sa imbunatateasca conditiile de lucru ori sa mareasca salariile. Insa chestia asta e dificil de facut cu oameni care s-au obisnuit cu forta de munca ieftina, dar calificata.

    1. Asta cred si eu ca e problema principala in Romania: mult timp a fost excedent de forta de munca ieftina si inalt calificata. De cativa ani costurile au crescut insa, emigratia s-a intetit, dar multe firme inca au impresia ca vor veni oamenii sa le bata la poarta in cautare de locuri de munca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *