Șeful la cazan 
O regulă de bun simț atunci când vine vorba de taxe și impozite spune că un impozit simplu nu are cum să fie echitabil, iar un impozit echitabil nu are cum să fie simplu.
Cred că cel mai bun exemplu pentru a exemplifica diferența asta e impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (denumirea oficială) sau Impozitul pe Cifra de Afaceri cum ar trebui să i se spună (eu o să îi zic ICA pentru că îmi e lene să scriu atât de mult). Ei bine ICA asta e o găselniță rudimentară a guvernelor care s-au perindat pe la conducerea țării de prin 1999 încoace, împachetată de-a lungul timpului în fel și chip doar doar cineva o să înghită gălușca cu facilitatea fiscală.
Cam toată lumea plătea inițial impozit pe profit, un impozit mai complicat, dar echitabil pentru că ținea cont de cheltuielile firmei și impozita doar ceea ce firma reușea să aducă antreprenorului ca profit. Problema e că mulți au abuzat de prevederile impozitului pe profit și au umflat artificial cheltuielile pentru a fi pe pierdere și a nu plăti impozit. Vorbim de mii sau zeci de mii de firme în România care în ultimii 5 – 10 ani nu au avut niciodată profit și nu au plătit niciodată impozit.
Bun, dar dacă abuzau de sistem, de ce nu le-a pedepsit nimeni? Pentru că asta însemna ca ANAF să le și verifice efectiv, adică să trimită oameni să se uite prin facturi, înregistrări contabile și declarații. ANAF nu a avut suficienți oameni pentru a face asta, așa că acele firme au scăpat (și scapă în continuare) basma curată. Ei bine, dacă tot nu pot (sau nu vor) să le verifice, ce s-au gândit politicienii noștri? Hai mai bine să le impozităm în funcție de cât vând, astfel încât să sufere toată lumea, nu doar cei care încalcă legea. Și uite așa, din 2003 încoace a tot fost un dute vino din ăsta cu diverși miniștrii care s-au jucat cu impozitul acesta pe cifra de afaceri vs. impozit pe profit.
Spuneam mai sus că ICA e exemplul perfect pentru a ilustra vorba înțeleaptă de care ziceam mai devreme pentru că orice persoană cu un minim de bun simț economic poate să vadă cât de puțin echitabil pentru antreprenorul român obișnuit, chiar dacă el aduce bani la buget.
Cum funcționează ICA?
ICA, așa cum îi spune și numele impozitează cifra de afaceri a acelor firme care au vânzări totale sub 1 milion de euro. Firmele care depășesc 1 milion de euro calculează impozit pe profit, nu pe cifră de afaceri.
Un impozit pe cifra de afaceri înseamnă că e irelevant cât profit faci ori dacă ești pe pierdere, tot ce contează e cât de mare e cifra de afaceri (adică valoarea totală a vânzărilor). Practic, se trage linie, se calculează valoarea totală a vânzărilor și se aplică un impozit de 1% asupra lor. Asta e tot și, în comparație cu impozitul pe profit e incredibil de simplu de calculat. Dar, după cum vă spuneam, doar pentru că e un impozit simplu, nu înseamnă și că e un impozit echitabil, pentru că lovește destul de rău în antreprenoriatul român.
Practic, principala problemă cu acest tip de impozit e că nu diferențiază între companii și aplică uniform același impozit indiferent de tipul de business, marja de profit sau perioada din viața companiei. Haideți să luăm câteva exemple:
Cazul 1: De ce e nasol când o ai mică (marja)
O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 950 RON.
Acea companie a făcut un profit de 50 RON.
ICA de plată e de 10 RON.
Dacă acea firmă ar fi plătit impozit pe profit, ar fi datorat: 8 RON = 16% x 50 RON
Altfel spus, acea companie plătește mai mult impozit la stat prin ICA decât plătind prin impozit pe profit.
Cine e în situația asta? Acele domenii de activitate unde se lucrează cu marje de profit relativ mici, cum ar fi clasica covrigărie, brutării mici sau vânzători en gross.
Practic, e vorba de cei care cumpără cu 9 RON și vând cu 10 RON. Profitul pe unitate nu e mare, dar dacă vând suficient de mult ajung la niște cifre bune. Ei bine, ICA nu ține cont de costul de achiziție sau producție pentru că se aplică asupra venitului din vânzări, nu asupra profitului.
Cazul 2: De ce fain să o ai mare (tot marja)
O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 100 RON.
Acea companie a făcut un profit de 900 RON.
ICA de plată: 10 RON
Dacă ar fi plătit impozit pe profit, acea firmă ar datora 144 RON.
Cine e în situația asta? Acele domenii de activitate unde se lucrează cu marje de profit mari. Guvernul a știut să intervină și să spună că acele firme care fac consultanță sau management (minim 20% din cifra de afaceri) trec la impozit pe profit și nu pot aplica ICA. Noua legislație elimină această excepție însă, astfel încât, mai nou, cei care fac management și consultanță vor plăti 1% impozit pe cifra de afaceri și nu impozit pe profit. Cu siguranță că pentru mulți asta va fi o măsură extrem de binevenită, deși nu îmi e clar cât de afectat va fi bugetul de stat de derogarea asta.
Haideți să vă spun însă o altă chestie interesantă: dacă vrei să ciupești și tu niște contracte cu statul (nu sume mari, chestii micuțe), atunci ICA e perfect pentru că în astfel de cazuri costurile cu achiziția sunt mici, iar prețul de vânzare către stat e uriaș, deci marjă bună.
ICA avantajează așadar acele companii care au marje de profit mari, printre care exemple bune sunt cele care fac management, consultanță (adică venituri considerabil mai mari decât cheltuielile), dar și toate acele firme care câștigă licitații publice deși au zero angajați și adresă într-un apartament. Sunt destul de rare cazurile de companii care vând bunuri și care au marje de profit mari astfel încât o astfel de măsură să le avantaje.
Cazul 3: Doar fraierii au pierderi
O companie are cifra de afaceri de 1.000 RON și cheltuieli de 1.100 RON.
Acea companie are o pierdere de 100 RON.
ICA de plată 10 RON.
Dacă ar fi plătit impozit pe profit, acea firmă ar datora 0 (zero) RON.
Cine e în situația asta? Cam toate companiile, indiferent de domeniul de activitate aflate la început de drum. Practic, dacă mâine te apuci de business trebuie să cumperi echipamente (fie că e o mașinărie industrială sau un laptop), trebuie să închiriezi un birou sau o hală, să plătești curent și mulți alți furnizori. Firmele care plătesc impozit pe profit își pot folosi pierderea fiscală pentru a offseta profitul de plată. În cazul ICA posibilitatea asta nu există până nu sari de 1 milion de euro cifră de afaceri.
Asta înseamnă că mai toate companiile proaspăt înființate trebuie să adauge la costuri, pe lângă furnizori și ICA, ceea ce le face mai puțin competitive decât firmele deja aflate pe piață și cu o cifră de afaceri mai mare de 1 milion de euro, care își pot deduce cheltuielile.
Acum haideți să vă spun care e cireașa de pe tort:
ICA lovește mai mult în business-urile românești decât în cele străine.
Iar asta e o chestie de-a dreptul ironică având în vedere că vine de la un partid care are o problemă cu multinaționalele și străinii și își trâmbițează patriotismul pe unde apucă.
De ce spun însă că ICA lovește mai mult în business-urile românilor?
Pentru că, spre deosebire de companiile străine care investesc în România, majoritatea antreprenorilor români nu pleacă la drum cu sume uriașe de bani astfel că firmele lor vor sta mai mult sub plafonul de 1 milion de euro decât stau companiile străine care se pot baza pe bani de la firma mamă.
Gândiți-vă că o companie străină nu vine în România pentru afaceri de 200.000 de euro pe an. Cu astfel de vânzări de regulă nu merită bătaia de cap să îți deschizi o firmă în România. Pentru un mic antreprenor român 250.000 euro pe an e foarte mult, iar multe business-uri ajung să stea mult timp sub plafonul de 1 milion euro cifră de afaceri sau poate să nu treacă niciodată de baremul ăsta.
Unii cu impozit pe profit alții cu impozit pe cifră de afaceri
Depășind plafonul de 1 milion de euro o companie străină își poate deduce cheltuieli și beneficia de pe urma pierderii fiscale, chestie foarte utilă atunci când ești în plină expansiune. Un business românesc care crește mai greu s-ar putea să piardă destul de multe facilități fiscale oferite de impozitul pe profit pentru simplul motiv că nu are puterea financiară de a ieși mai repede din sistemul acesta de impozitare. Automat majoritatea business-urilor românești vor fi dezavantajate de această măsură comparativ cu business-urile străinilor.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu e totul gri și urât, vor fi și antreprenori favorizați de măsura asta, exemplul cel mai la îndemână fiind cei care fac consultanță și management, dar nu toată lumea poate să facă management și consultanță. Majoritatea antreprenorilor își vor înființa magazine care vând haine sau pantofi ori își vor face ateliere de reparat mașini, ori vor vinde pâine și suc în cartier.
Știu la ce vă gândiți unii dintre voi: dacă astfel de firme au profit atât de mic încât 1% impozit pe cifră de afaceri reprezintă un cost prea mare, poate că e mai bine dacă nu există sau pot da faliment liniștite. Și eu sunt de acord cu gândirea asta.
Dar chiar și așa, mi se pare doar mie sau e o ipocrizie imensă între dintre discursul PSD și felul în care înțeleg ei să încurajeze antreprenoriatul românesc?
Ținem legătura pe mail?
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să știi când mai postez chestii noi, dar ești o persoană ocupată (știu cum e!), îți pot trimite un newsletter săptămânal, pe mail, cu ce articole am mai scris. Tot ce trebuie să faci e să introduci emailul în căsuța de mai jos. Dacă vrei să îți pot spune ”Bună Mihai/Mihaela” și nu ”Dragă utilizator” adaugă și un nume în căsuță, deși nu e obligatoriu.
Imediat după abonare vrei primi un mail de confirmare (dacă nu apare nimic vezi și în Spam).
[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]