Germania discută despre dezvoltarea unui arsenal nuclear

Scriam acum ceva timp despre politica lui Trump și a Statelor Unite în Europa și, printre altele, ziceam că Rusia nu mai e o problemă globală pentru SUA așa că americanii vor să își reducă prezența în Europa la strictul necesar pentru a ține Rusia departe, dar fără a mai cheltui bani acolo unde nu e nevoie. Cea mai afectată țară de decizia asta nu e România sau Polonia ci Germania. Am promis atunci câteva explicații despre problema germană și intenționez să mă țin de cuvânt pentru că e un subiect foarte interesant, dar despre care, din păcate, nu am văzut nimic scris pe la noi, deși în Marea Britanie, Franța și Germania s-a discutat despre el.

Să începem mai întâi cu originea problemei de securitate a germanilor: Războiul Rece.

You can stay under my umbrella…ella…ey

Nu am fost fan al melodiei, dar e cea mai potrivită metaforă pentru situația asta:

Imediat după înfrângerea Germaniei naziste a devenit clar pentru vest-europeni și SUA că o cădere a Germaniei în mâinile sovieticilor ar însemna în scurt timp o dominație totală a rușilor asupra vestului Eurasiei, urmată probabil de o amenințare a supremației maritime a SUA în Atlanticul de Nord.

Americanii au avut mai mereu strategi capabili, oameni care au înțeles că nu există buni sau răi în jocurile geopolitice. Așa că SUA a trecut rapid de la dușman al Germaniei la cel mai important aliat al său. Miza? Germania Federală (adică bucata rămasă sub influență vestică) nu trebuia sub nici o formă să cadă în mâinile sovieticilor, care oricum controlau indirect Republica Democrată Germană, fratele mai mic al RFG-ului.

În astfel de situații o înarmare a RFG, pentru a ține piept sovieticilor ar fi avut sens, nu? În fond nici americanii nu puteau, în mod legitim să păstreze trupe la nesfârșit în Germania, chestie care ar fi lucrat în favoarea sovieticilor.

Problema era însă că francezii și britanicii, care luptaseră direct împotriva germanilor nu ar fi privit cu ochi buni o Germanie care se remilitarizează. Rănile războiului nu se vindecaseră iar țara care aproape reușise de două ori să cucerească Europa putea oricând să încerce din nou. Problema atunci era însă că Germania trebuia nu doar să se poată apăra singură ci și să fie în prima linie în cazul în care sovieticii decideau că vor să atace. 

În cele din urmă s-a ajuns la un compromis care a mulțumit pe toată lumea: Americanii oferă protecție Germaniei Federale, staționând importante trupe pe teritoriul ei și arme nucleare (sub egida NATO) pentru a lovi Uniunea Sovietică în cazul unui război. Germania în schimb promite să nu se reînarmeze, pentru a evita un nou război pe continent sau dezbinarea alianței cu Franța și Marea Britanie, dar primește securitate din partea americanilor sub umbrela NATO.

Pe scurt, din înțelegerea asta:

• Americanii primeau legitimitate pentru a păstra trupe în Germania, mult după încheierea războiului.
• Germanii primeau securitate și nu erau nevoiți să cheltuie sume exorbitante pe forțe armate, putând să se concentreze pe reclădirea economiei sale după război
• Francezii și britanicii puteau dormi liniștiți noaptea pentru că amenințarea germană nu mai era o problemă.

NATO și problema germană

Înțelegerea de mai sus a fost validă o perioadă atât de lungă de timp încât majoritatea (dacă nu toți) politicienilor din Germania nu au trăit niciodată într-o lume în care armata Statelor Unite nu era pe teritoriu lor. Iar efectele târgului acesta se văd și azi, Germania (reunificată) fiind cea mai puternică și mai dinamică economie a Europei, dar în același timp cheltuind 1,2% din PIB pentru apărare, față de 1,8% Franța sau 2,1% Marea Britanie, deși ambele au o economie mai mică decât Germania. SUA în schimb cheltuie 3,6%, fiind în cifre absolute țara cu cele mai mari cheltuieli militare din lume.

Așa că atunci când Donald Trump a pus problema desființări NATO dacă aliații europeni (în special Germania) nu preiau o parte din cheltuielile alianței, discursul său a creat un pic de panică prin media germană și (probabil) în cancelaria Angelei Merkel.

În prezent se estimează că în Germania ar fi peste 20 de arme nucleare ale americanilor la baza din Büchel. Armele sunt staționate în Germania ca parte a unui program de securitate nucleară sub umbrela NATO. Deși e improbabil ca SUA să le retragă în curând, pe termen lungă există cu siguranță această posibilitate dacă NATO ca alianță va dispărea. Discutam în articolul precedent despre politica Trump în Europa că NATO e o alianță care, din perspectiva americană, nu prea mai are sens în momentul de față.

E așadar imposibil ca Germania să piardă umbrela nucleară americană dacă NATO dispare sau va fi atât de rău finanțat încât acest program de ”nuclear sharing” va dispărea?

Cu siguranță nu!

Cât de comfortabil se va simți Germania dacă SUA își va retrage masiv din contingentul militar de pe teritoriul său și, mai important, își va retrage și armele nucleare?

Se va simți foarte foarte nesigură!

Drept dovadă declarațiile belicoase la adresa europenilor și pline de miere la adresa lui Putin i-au făcut pe nemți să discute intens în ultimii doi ani despre problema lor nucleară, așa cum o arată articole din Politico, New York Magazine, The Economist sau New York Times.

Germanii și bomba

În fond, ce îi oprește pe nemți să își fabrice propria bombă atomică? Dacă o țară izolată precum Coreea de Nord poate, Germania, o țară considerabil mai bogată și mai avansată tehnologic ar putea și ea cu siguranță. 

Sunt mai multe probleme aici:

În primul rând, așa cum ziceam și mai sus, o Germanie cu arme nucleare ar fi privită cu suspiciuni de la Londra și Paris, indiferent cât de pașnice ar fi intențiile nemților. Marea Britanie și Franța au propriile arsenale nucleare, independente de cele ale americanilor. Cu toate astea, înarmarea Germaniei nu are cum să fie privită cu ochi buni.

Ar mai fi și un obstacol juridic la mijloc, pentru că una condițiile reunificării a fost ca Germania să semneze o hârtie prin care se angaja că nu va cumpăra arme nucleare. Deși în România legile se schimbă rapid și fără prea multe discuții, în Germania o abandonare a acestor acorduri ar duce la dezbateri și probabil proteste ample. Nici partenerilor externi nu le-ar conveni asta, dar nu îmi e clar în ce măsură s-ar putea opune.

Nu în ultimul rând o Germanie cu bombe nucleare ar putea conduce la o cursă a înarmărilor în Europa și zonele apropiate. 

Polonia spre exemplu nu s-ar simți deloc confortabil cu un vecin german cu bombe nucleare. Ce i-ar împiedica pe polonezi sau pe italieni să nu demareze și ei propriu program nuclear?

O Germanie nucleară nu ar fii motiv de panică în România, dar o Polonie nucleară ar fi oare? Și evident că vine și întrebarea, o Ungarie cu arme nucleare ar conveni României? Ce l-ar împiedica pe Viktor Orban să spună că și Ungaria are nevoie de arme nucleare pentru a se apăra?

Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

Cât de probabil e să se întâmple asta?

Foarte puțin probabil pe termen scurt, destul de improbabil pe termen mediu, dar posibil pe termen lung!

Cu toate astea Germania nu vrea să mai treacă odată prin ororile războiului, iar opinia publică s-ar opune destul de puternic, cel puțin în lipsa unei amenințări concrete. Cu toate astea, dacă va exista o retragere a armelor nucleare, sunt șanse mari să vedem discuția la TV inclusiv în România.

Germania nu vrea război pentru că ar avea foarte mult de pierdut, dar în același timp nici ei, nici americanii, nici francezii sau britanicii nu vor să vadă o Germanie slabă.

Sunt șanse mari de asemenea ca subiectul armelor nucleare să fie pe masa negocierilor britanico-francezo-germane în anii următori.

Așa că orice e posibil, în special pe termen lung.

Ce soluții sunt?

Soluții sugerate sunt multe, dar de regulă urmează niște tipare care pot fi categorisite cam așa:

1. Germania lasă lucrurile așa cum sunt – probabil ca asta să se întâmple pe termen scurt și mediu, dar problema e cât se poate de reală și nu poate fi ignorată la nesfârșit.
2. Germania se înarmează cu arme nucleare – consecințele au fost detaliate mai sus, dar e posibil ca acesta să fie rezultatul final sub o formă sau alta. 
3. O combinație între punctul 1 și 2 – Adică Germania face cam tot ce trebuie pentru a fabrica arme nucleare (adică obține suficient plutoniu, fabrică rachete care pot fi echipate cu bombe nucleare etc.), dar se oprește fix înainte de ultimul pas și nu asamblează sau fabrică nimic. În cazul în care lucrurile devin nasoale poate da drumul programului nuclear și finaliza bomba. Deși pare un scenariu fezabil, trebuie reținut că bombele astea nu se pot fabrica (din câte se știe public în momentul de față) peste noapte. E o diferență mare între a avea bombele deja montate și gata să lovească în orice clipă teritoriul inamic și a avea bombele gata în câteva săptămâni sau luni.
4. Un program pan-european de protecție nucleară – acesta e un scenariu de asemenea posibil având în vedere că Franța și Marea Britanie au deja arme nucleare, dar arsenalele lor sunt insuficiente pentru a face față unei agresiuni din partea unei țări ca Rusia. Cu tehnologia franceză și britanică și cu bani germani Uniunea Europeană / NATO sau poate un organism separat ar putea oferi protecție nucleară nu doar Germaniei ci și altor state, descurajându-le să se înarmeze singure. Pentru mulți asta ar fi soluția optimă și cu siguranță că Germania ar prefera varianta asta în locul celei în care trebuie să își dezvolte singură armele, dar francezii și britanicii nu se vor arunca la o astfel de ofertă fără să primească ceva la schimb. Nu e clar de asemenea ce părere ar avea alte țări despre asta, în cazul în care structura asta de securitate nucleară ar fi sub umbrela UE și nu a NATO dominat de americani.

P.S: Dacă vă pasioneză subiectul există o bază de date excelentă cu articole scrise pe tema asta.

Poză cover: By Federal government of the United States [Public domain], via Wikimedia Commons