Șeful la cazan 
Care cealaltă Românie? Aia de dincolo de București, departe de orașele mari ale României, în partea aia a țării unde pică poduri nou inaugurate.
Am petrecut o săptămână într-un oraș care obișnuia sa aibă industrie, dar unde totul a fost privatizat și închis iar mai mult de jumătate din populație nu mai e. E România aceea despre care unii au uitat complet și cred că nu mai există, dar care își continuă existența în ciuda restului țării.
Am văzut câteva chestii pe care aș vrea să le împărtășesc:
Ajutoare sociale
Am fost la cumpărături aproape zilnic ca să am scuză să ies din casă și am avut în fața mea de câteva ori oameni cu carduri de ajutoare sociale. De fiecare dată oamenii cumpărau orez, făină sau ulei. Nu am văzut nimic în afară de strictul necesar. Nu pot extrapola pe baza a câteva cazuri, dar de bine de rău pare că banii ajung de regulă la oamenii potriviți. E suficient sau nu? Greu de spus doar privind oamenii de la coadă, dar cert e că nimeni nu se lăfăie cu banii ăștia.
Pentru că ieșeam des la cumpărături nu aveam prea multe chestii de cumpărat (2-3 produse maxim). Prin Vest te mai lasă lumea să treci în față dacă te vede cu chestii puține. În România se întâmplă foarte rar așa ceva.
Cât am fost în România s-a întâmplat o singură dată să mă roage cineva să trec în față, iar acea persoană era un tip la vreo 30 de ani ieșit la cumpărături cu mama lui (să fi avut 60-70 de ani). I-am mulțumit și l-am refuzat politicos. Au plătit cu cardul de ajutor social și le-au mai rămas vreo 30 de lei. Mama tipului a întrebat pe vânzătoare dacă poate să cumpere și niște pâine cu cardul acela. Apoi a întrebat de ceapă. S-a luminat la față când i s-a spus că poate să le ia tot pe card.
Săraca femeie ar mai fi continuat să întrebe, dar fiul a rugat-o apoi pe un ton blând să o lase în pace pe doamna casieră, pentru că are treabă și așteaptă alți clienți la coadă. I-am lăsat împachetând cumpărăturile și discutând ce să mai ia de ceilalți 30 de lei.
Îmi luasem niște apă minerală și Pepsi Twist, m-am simțit prost că am dat banii pe așa ceva.
Investiții
A trebuit din diverse motive să ajung și pe la bancă pentru a discuta de niște bani aflați în conturi de depozit. Eu eram acolo pe post de ajutor de spiriduș pentru că nu erau banii mei. Dar a trebuit totuși să asist la o discuție foarte lungă în care o doamnă consultant de la bancă încerca să ne convingă să investim banii din depozite în produse cu randament mai mare. Știți voi, inflație mare și ar fi păcat de banii ăia să se devalorizeze de la inflație.
Așa că ideea doamnei era să fie mutați acei bani din depozite în niște produse de investiții care mai de care mai interesante și cu randamente mai mari.
În principiu sunt ok cu astfel de investiții atât timp cât persoana care deține acei bani înțelege la ce riscuri se expune.
Doamna consultant a vorbit în jur de 1 oră fără să rostească măcar odată cuvântul risc. Nici măcar odată nu a zis că e posibil să mai și pierzi bani, nu doar să câștigi. Și vă rog să mă credeți, erau genul de produse care se duc și în sus și în jos. Sunt sigur că e un manual intern unde scrie că trebuie să zică și de risc, dar cel puțin în cazul de față nici cuvântul nici ideea de ”risc” nu au apărut în discuție.
Am ajuns la concluzia că banii aceia rămân mai bine în depozite (spre dezamăgirea doamnei). Iar morala poveștii e că dacă mergeți la bancă sau la vreun consultant financiar încercați să fiți atenți de câte ori folosește cuvântul risc (sau sinonime). Asta o să vă spună câtă încredere să aveți în el.
Prețurile la mâncare
Prețurile la mâncare în România sunt mai mici decât în Vest, dar mult mai mari decât în 2021 când am fost ultima oară. Ochiometric mi se pare că se apropie de prețurile din UK din ianuarie 2017 când m-am mutat eu acolo.
Dacă vă încălzește cu ceva totuși vă pot spune că la nivel calitativ produsele alimentare din România sunt mai bune decât cele din UK.
Copii în aeroport
Când eram copil, undeva la jumătate din copiii de la mine din cartier aveau cel puțin un părinte plecat.
Erau crescuți de celălalt părinte sau de bunici. Cei mai mari dintre ei nu aveau însă niciunul din părinți cu ei.
Astăzi avem tot felul de campanii ale unor ONG-uri și oameni care sunt îngrijorați de soarta copiilor rămași acasă. Spre exemplu, Salvați Copii are postere prin aeroporturi pe tema asta, care trimit la un website cu mai multe informații. Interesant e că centrele unde se oferă asistență pentru copiii cu părinții plecați sunt în zonele mai dezvoltate ale fiecărei regiuni, adică în locurile unde fenomenul e mai rar întâlnit. Și când te uiți la ce face ONG-ul de fapt afli că se ocupă cu suport psihologic, consiliere, legislație și awareness. Să îmi fie cu iertare, dar asta e ca și când ai da paracetamol unui om care a fost atacat de un urs. Sigur, nu strică, dar e apă de ploaie.
Ei bine, vreau să vă spun că am stat în aeroportul din Bacău ore bune așteptând cursa spre Londra și era plin de copii. Cred că în jur de jumătate din pasageri aveau cel puțin un copil cu ei. Nu am văzut în viața mea atât de mulți copii într-un singur loc în afara școlilor sau grădinițelor.
Din ce în ce mai mulți emigranți fac copii în afara țării sau îi iau cu ei și nu îi mai lasă în România. O veste bună pentru familii, o veste nu la fel de bună pentru România ca națiune. Pe de altă parte, România nu mi-a dat niciodată impresia că ar fi interesată de acești copii altfel decât ca brațe pentru muncă ieftină și prost plătită.
Nu zici rau ce zici despre relatia cu diaspora dar e doar parte din poveste, e mult mai complexa. Presa a contribuit foarte mult la ruptura asta dintre diaspora si Romania, mai ales cand a fost vorba de alegeri. S-a tot propagat mitul diasporei civice, civilizate, careia ii pasa de tara spre deosebire de inapoiatii din Romania fara dinti in gura care voteaza PSD de 30 de ani pt faina si ulei. Nu pot sa uit cum ii portretiza Prelipceanu ca adevarati eroi pe cei care stau afara la cozi sa voteze, asta pt ca votau cu aia pe care ii pupau ei in fund, PNL si USR. Si a fost un mit care a fost foarte imbratisat de diaspora fara nicio jena. Le-a convenit mult sa joace rolul patriotilor din deplasare. Evident, asta a deranjat oamenii de aici care, de bine, de rau, traiesc zilnic cu clasa actuala politica si simt pe pielea lor deciziile ei. Nu e foarte placut sa iti spuna unul care vine doar de sarbatori acasa ce prost esti ca nu votezi cu cine vrea el, in conditiile in care el pune stampila, s-a suit in avion si a plecat, dar tu ramai si traiesti cu consecintele celor alesi de el. Nu a ajutat nici faptul ca aici ai o zi de votat, in timp ce afara li se da doua-trei zile. Asta clar mi se pare o chestie care trebuie rectificata. Desigur, aceeasi presa care le-a ridicat statui a inceput sa dea in ei cand la ultima runda diaspora a votat cu AUR pt ca, asa cum spui si tu, nu e un monolit diaspora, nu e formata doar din progresisti. In momentul in care diaspora a votat AUR au inceput atacurile puerile de genul “cum poti sa muncesti afara si sa votezi unii care urasc strainii?”. Ca si cum la asta se reducea votul ala. Na, tradasera interesele presei, deci devenisera mai rau decat prostii care votau PSD.
Mai e un unghi interesant care, din nou, mi se pare ca ar trebui imputat diasporei. Multi nu mai sunt la fel cand se intorc prima data de afara. E o fudulie stupida, nu stiu, simt ca pur si simplu li s-a adaugat plusvaloare daca au stat putin prin Vest si incepe sa le puta tot ce e pe aici. Iar unii prefera sa se chinuie pe afara daca esueaza decat sa se intoarca aici cu coada intre picioare. Desi vad un revers la trendul asta, la mine in oras incep sa se intoarca din ce in ce mai multi tineri in ultimii ani. Nu cred ca de drag de tara, da’ cam incepe sa puta treaba si prin Vest si probabil se simt mai protejati aici, s-a vazut in pandemie ca la greu primii abandonati sunt outsiderii, sa nu uitam cum au fost tratate romancele prin Italia care aveau grija altfel de batranii de acolo. Legat de criminalitate, aici o sa te supar, dar pot sa iti spun ca mai ales in perioada pandemiei s-a simtit ca au venit niste baieti acasa care nu aveau preocupari nobile pe afara, nu spun de ce etnie da’ intuiesti tu. La fel teoria cu “diaspora tine tara in spate” a fost o exagerare monstruoasa si felul in care li se batea obrazul celor din tara pe tema asta a fost stupid de-a dreptul, nu e ca si cum diaspora facea donatii random, trimiteau rudelor lor de aici, nu erau niste acte de caritate fata de nimeni.
Cred ca daca nu s-ar fi creat aura asta in jurul diasporei am fi avut niste reactii mai sanatoase si mai putine tensiuni. Sunt oameni care au ales sa plece afara pt o viata mai buna. Unii s-au intors, unii au ramas acolo. Nu sunt niste eroi, nu sunt nici tradatori pt ca multi dintre ei trimit bani rudelor si incearca in felul lor sa pastreze o relatie cu Romania. Dar la un moment dat, din interes politic, li s-a creat o aura nemeritata pe care ei au imbratisat-o foarte convenabil iar asta a dus la relatia asta de neincredere intre cei de aici si cei de afara. La nivel personal insa schisma asta nu exista si asta e un lucru bun.
Mitul diasporei civice e relativ recent, din vremurile cand diaspora vota PD / Basescu. Anterior era insa “como se dice” si “spalatori de cururi”. Nimeni nu a intrebat pe cei din diaspora ce sunt si ce vor.
Daca te uiti la numarul total de voturi din diaspora si compari cu numarul total de oameni aflati in strainatate realizezi ca enorm de putini din cei plecati voteaza la alegeri. In 2020 au votat 265.490 de persoane in diaspora.
https://rezultatevot.ro/elections/112/results?division=diaspora
In afara Romaniei sunt undeva la 4 milioane de cetateni romani, daca nu mai mult. Asta inseamna ca undeva la 6-7% din totalul diasporei a mers la vot fata de 30%+ in Romania.Votul diasporei e irelevant dpdv cantitativ, dar poate transforma partide mici in medii (ex USR sau AUR).
Nicaieri in lume 6-7% nu e ceva reprezentativ ci o minoritate. Diaspora e in mare parte apolitica si absenta iar parlamentarii care o reprezinta sunt la randul lor la fel de absenti si insipizi in Parlamentul Romaniei.
Treaba cu “s-au intors valorile din Vest” in perioada pandemiei am auzit-o si eu de la mai multa lume si e posibil sa fie adevarata desi studiile sociologice si statisticile in Romania lipsesc cu desavarsire (in general).
Au fost perioade de timp cand diaspora a tinut tara in spate. La finalul anilor 90 si inceput de 2000 Romania a depins de banii trimisi in tara de romani. In 2005, banii trimisi de romani prin cai legale / oficiale reprezentau 5,6% din PIB. Plus cat vor fi fost trimisi informal.
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7589119-muncitorii-romani-din-strainatate-banci-cateva-zeci-miliarde-euro-cum-convingem-aduca-acesti-bani-romania.htm
In 2008 reprezentau 6,2% din PIB:
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7589119-muncitorii-romani-din-strainatate-banci-cateva-zeci-miliarde-euro-cum-convingem-aduca-acesti-bani-romania.htm
Consumul din Romania a fost tinut in viata de banii astia.
Dupa aderarea la UE s-a dat drumul la migratie legal iar sumele trimise au scazut pt ca multi si-au luat familiile cu ei in strainatate.
In diaspora nu sunt eroi sau capcauni, sunt doar oameni care au plecat in cautarea unei vieti mai bune si atat.
Mai sunt unele considerente:
1). Dependenta economică reala este de o amploare catastrofica la nivelul rural sau in fostele orașe industriale. Fa un tur al câtorva orașe, și vorbește cu pensionarii…
2). Diaspora mitica care poarta stindardele civilizatoare, este și ea însăși de foarte multe ori, o grupare de cetățeni de mâna a 3-a in țările in care trăiesc. Sa nu uitam ca niciodată nu vei scapa de conversatia: “Where are you from?”, “România”, “Oh” [stares awkawardy away and silence].
3). Și dacă atingi nivelul clasei de mijloc sau bogate, tot te vei confrunta cu problemele locale in țările “civilizate”. Și sincer sunt destul de majore peste tot.
4). In pofida acestor factori, mulți găsesc o viața mai buna, împăcată, liniștita și cu oportunități, in afara țării lor. Sunt distanțați politic, astfel creând o ineficienta majora pe plan societal, și trăiesc cu senzația de “nu e țara mea” (aplicându-se și la România dar și țării in care activează economic și locuiesc)
5). Ultimul aspect care poate fii dezbătut este diferența de trai, clasa socială și stil de viața – văd de prea multe cât de greu sau bine pot trai unii, dar precum notezi bine in articolul de mai sus, o minoritate a diasporei e activa politic in România și împărtășeste puncte de vedere in mod activ. Mulți doar vor sa își facă o viața mai buna pentru ei și rude. Ceva ce in vest nu se aplica (every man for themselves).
6). Copii care sunt crescuți in străinătate – sistemul educațional s-a dus complet, și unii din acei părinți din aeroport poate chiar sunt cei care au crescut singuri, cu părinții plecați prin anii ‘90, ‘00 și nu vor sa împartă asta și copiilor lor.
Deci problemele sunt sistemice, cred ca mulți din noi de fapt și-ar dori sa se întoarcă “acasă” (credeți-mă avem o țara absolut minunata – cumva încă?!?), dar in momentul de fata, nu oferă o perspectiva atractiva, comparativ cu realitățile economice, sociale, politice și familiale.
“Where are you from?”, “România”, “Oh”
Ha ha, mie imi place sa vad fata stanjenita / dezamagita a oamenilor dupa discutia asta.
Lipsa de angajare a romanilor in politica e si rezultatul comunismului si a anilor 90, timp in care stim cu totii ca politica nu era pt oricine.
Also, cred ca multi romani nu fac politica in tarile unde locuiesc pt ca gandul lor e tot catre Romania, chiar daca multi nu se vor intoarce niciodata.
Bonus, e greu sa iti faci retele de prieteni politici daca nu esti nativ. Stim amandoi pe unde trebuie sa o arzi in Anglia daca vrei sa faci politica de exemplu.
Cand tragi linie majoritatea imigrantilor vor o viata materiala mai buna. Iar Romania desi e obiectiv o tara mai faina decat multe altele ramane neatractiva din cauza oamenilor. Cu toata lipsa fortei de munca din Romania si conditiile de munca tot mizerabile sunt. Patronii romani prefera sa aduca oameni din Asia pe care sa ii hamaleasca in locul romanilor. Vorba aia, frumoasa tara, pacat ca e locuita.