7 Comments

  1. poate cel mai important factor in problema asta e chiar statul care ia si pielea de pe tine, in special daca esti firma mica si fara sustinere politica. pana si practica de a trece o serie de cheltuieli personale „pe firma” in scopul de a plati cat mai putin statului deriva mai degraba din atitudinea „prietenoasa” a statului. de aia (si cred ca am mai discuat pe aici) stiu cateva persoane care prefera faca afacerile prin offshore.
    in cazul situatiei actuale, decizia unilaterala a statului de a inchide pur si simplu o serie de sectoare economice in numele luptei cu pandemia fara o minima consultare cu partenerii sociali si cu patronatele e un exemplu de politica economica cu efecte dezastroase pe termen lung. am vanat o musca cu bomba atomica. cam asta s-a intamplat.

    1. Din experienta pot sa iti spun ca unele firme nu au vizite de la ANAF ani de zile la rand desi e clar ca e ceva in neregula acolo. Altele sunt vizitate si de 2-3 ori pe an.
      Cele vizitate des sunt cele de la care se poate scoate ceva cash cand are nevoie bugetul, adica alea cu lucrurile in ordine. In cazul celorlalte e mult mai dificil pt ca si ANAF stie ca banii sunt la patron.
      Prin comportamentul asta selectiv ANAF pune presiune fix pe cei care stau cu activele la vedere si confirma temerile celor de la gri ca ar veni si peste ei daca ar avea ceva lasat in firma. E o problema complicata si un cerc vicios in care neincrederea si oportunismul face viata dificila tuturor.

    2. @daniel
      „cerc vicios”… stai sa vezi cand esti la inceput de drum cu firma cat de prietenos e statul roman. nutu camataru e filantrop pe langa anaf.
      unul din cunoscutii de care am pomenit mai sus spunea pe sleau ca in Romania sa faci evaziune fiscala e un act de patriotism.
      avand exemple gen citu, orlando si chiar ioana „garlic” petrescu inclin sa ii dau dreptate

      1. Stiu cat de prietenos e ANAF, am lucrat 6 ani si jumatate in Romania ajutand clienti sa rezolve diverse probleme cu ei.

  2. Articolul este OK, dar este unul teoretic. La modul practic, trebuie luată în considerare structura economiei românești. Pe datele din bilanțurile la 31.12.2018, ultimele disponibile, avem:

    609.881 firme active

    311.947 firme cu CA peste 100.000 lei

    141.448 firme cu CA peste 100.000 euro

    91.727 firme cu CA peste 1.000.000 lei

    27.300 firme cu CA peste 1.000.000 euro.

    382.403 firme au minim un angajat

    105.352 firme minim 5 angajați

    53.554 firme au minim 10 angajați

    24.563 firme au minim 21 angajați

    Deci, practic, vorbim 141.448 de firme funcționale în economie, restul sunt de subzistență, și cam 100.000 de firme sunt cât de cât solide și ar putea trece peste asta, exceptând cele direct afectate de măsurile de închidere directă – hoteluri, restaurante – unde 3 luni fără venituri sunt enorm.

    Părerea mea este că numărul de firme cu capitaluri proprii negative nu este neapărat un indicator relevant pentru sănătatea economiei, pe de-o parte fiindcă avem acel prag de 200 de lei și dacă ai înregistrat o pierdere de 300 de lei deja nu te mai încadrezi (ok, știu că nu e chiar așa, dar nici nu e foarte diferit, deoarece la noi firmele sunt preponderent pe servicii, deci nu au active multe).

    1. Din pacate nu e un articol teoretic ci unul sarac in cifre. Am vazut toate chestiile astea de enorm de multe ori in perioada in care am lucrat in Romania cu proprii mei ochi. Am evitat sa scriu despre problema asta din lipsa de cifre. Ocazional mai apare cineva de la BNR sau MF (precum in exemplele de mai sus) si arunca niste cifre, dar din pacate ele nu sunt verificabile. Nu am de unde sa iau cifrele si fac un cross check sa vad cat de grava e situatia desi, repet, la nivel de experienta personala am vazut enorm de multe cazuri precum cele descrise mai sus.
      Capital negativ nu inseamna doar o pierdere mai mare de 200 Ron ci si faptul ca acea firma nu genereaza profit mai mare de 200 Ron ca sa ofseteze pierderile din trecut. Sunt firme tinute artificial pe pierdere, chestie care le face vulnerabile in fata socurilor economice.
      Totusi, daca e sa ma iau dupa cifrele prezentate de Eugen Teodorovici, aceste companii au totusi 18% din nr. total de salariati din Romania. Asta inseamna 700.000 spre 1 milion de salariati care lucreaza in firme cu capital negativ, nebancabile si care isi pot pierde locul de munca foarte rapid. Si s-a vazut asta in timpul pandemiei cand au fost 1 milion de contracte de munca suspendate. Coincidenta sau nu e fix numarul care corespunde celor 18% din firmele cu capital negativ.

      1. Sunt lucruri diferite. Grosul șomajului tehnic vine de la multinaționale: Renault, Ford + furnizorii lor, dar și restul domeniilor. Șomajul „pe bune”, este acum pe la vreo 400.000, aici este posibil să fie de la aceste firme.

        Cifre mai găsești ocazional la Iancu Guda pe blog, are niște analize mișto (mai ales că are acces la date brute). Eu mai intru pe listăfirme și de-acolo mai scot date de bilanțuri pe sectoare sau chestii care mă interesează.

        Asta cu ținutul artificial pe pierdere nu prea are sens economic de ani buni de când s-a relaxat regimul micro. Există imaginea asta a patronului care „deduce” pe firmă chiloții amantei, dar ideea este că are impozit de 1% pe cifra de afaceri. În momentul de față, ai vreo 30.000 de firme care îți intră la impozit pe profit. Înainte pragul era la 500.000, și înainte de asta parcă 100.000, dar, oricum, sunt ani buni. La „firul ierbii” se practica înființarea unei noi firme înainte de a ajunge la limita de de ieșire de pe micro sau la pragul de TVA.

        Și ca să răspund și la ce zicea @anonimul de mai sus. în România este paradis fiscal. Și asta o spune un antreprenor de aproape 20 de ani. Fiscalitatea este mică, inclusiv cea pe muncă. Aia cu abuzurile, din păcate mai sunt. Nu așa cum erau o dată, dar mai sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *