Șeful la cazan 
Așa cum probabil ați observat blogul a fost în concediu vreo 2 săptămâni. Motivul e destul de evident, subsemnatul și-a luat vacanță și s-a folosit de oportunitate pentru a călători un pic. Și cum ultima mea vacanță a fost în Octombrie 2016 am zis că e cazul să compensez și am vizitat o (mică) parte din America de Sud:
- Brazilia
- Argentina
- Chile
Vreau să vă povestesc cum a fost pe acolo, dar problema e că nu sunt blogger de travel ci de economie. Așa că în loc să vă spun aceleași chestii pe care le puteți citi și prin alte părți am să vă povestesc cum se vede Brazilia prin ochii unui economist.
Ce am vizitat în Brazilia
În Brazilia am petrecut cel mai mult timp în excursia asta, deci probabil se va bucura de cel mai mult spațiu aici. Am vizitat așa:
- Sao Paolo
- Rio de Janeiro
- Foz de Iguacu
Prima impresie din Brazilia
Am zburat către Brazilia cu un zbor intercontinental de noapte (12 ore) ajungând pe aeroportul Guarulhos din Sao Paolo dimineața. Aeroportul e unul uriaș, fiind situat mult în afara orașului (cam 30 – 40 de minute de Sao Paolo cu taxiul). O țară nu trebuie judecată după aeroporturi, acestea arătând în mare parte la fel cam peste tot prin lume așa că nu aici mi-am format prima impresie.
Dar drumul de la aeroport până la hotel mi-a dat un prim contact cu Brazilia. Concret, drumul are 4-6 benzi pe sens (adică 8 – 12 în total) și include o rețea destul de complexă de viaducte. Cred că am mers pe un fel de șosea de centură sau de acces a orașului. Deși e impresionant, un astfel de drum se blochează complet la orele de vârf. Asta e însă oarecum de așteptat având în vedere că:
- Sao Paolo e cel mai populat oraș din emisfera sudică, emisfera vestică și continentul american (nord și sud) cu o populație de 12 milioane de oameni. Zona metropolitană însă e imensă și urcă populația totală la 21,5 milioane de oameni conform Wikipedia.
- Infrastructura rutieră are prostul obicei de a atrage și mai mult trafic, nu de a elimina blocajele rutiere.
Odată ajuns aproape de oraș însă peisajul e dezolant: case mici, înghesuite și sărace te întâmpină înainte de a intra în oraș. Vorbim aici de clădiri de cărămidă sau beton nefinisate / nefinalizate, mizerie pe stradă și o grămadă de oameni ai străzii peste tot.
Sărăcia nu dispare însă odată intrat în oraș, străzile fiind pline de mizerie (gunoi, pungi, resturi de mâncare, construcții etc), iarăși oameni ai străzii și clădiri abandonate sau semi-distruse.
Știam că Brazilia e o țară săracă, am văzut și Cidade de Deus, dar cu toate astea mintea mea de european tot a rămas surprinsă de sărăcia văzută.
Sao Paolo nu e un caz singular, aceiași priveliște întâmpinând turistul obișnuit și în Rio de Janeiro.
Am zis că nu ar trebui să judec un oraș doar după ce văd la periferie și ar trebui să am mai multă răbdare. Așa că am zis să aștept să văd și cartierele care nu sunt nici centrale, dar nici la periferie. Hotelul din Sao Paolo era într-un astfel de cartier și, din păcate, lucrurile stăteau cam la fel. În Rio am stat în 2 hoteluri, unul din ele, deși era de 4 stele, era flancat de clădiri în ruină pline de oameni ai străzii.
Mai mult, mergând în zona centrală a orașului Sao Paolo numărul oamenilor străzii chiar creștea deși era mai curat decât la periferie. La fel e și în Rio, oraș care, deși e considerabil mai pitoresc decât Sao Paolo, e la fel de sărac.
Prima impresie din păcate a fost așadar una de sărăcie și mizerie (la propriu) în mare parte a celor două orașe (Sao Paolo și Rio de Janeiro). Despre Foz de Iguacu am să vorbesc separat.
Zonele centrale și turistice
La capitolul zone centrale și turistice trebuie spus că lucrurile se schimbă. Impresia de sărăcie dispare atunci când te plimbi prin zona de birouri a orașului Sao Paolo, concentrată în mare parte în jurul bulevardului ”Paulista”. Partea asta arată la fel de bine precum orice alt centru economic / financiar din Europa: clădiri de sticlă înalte cu zone ”smart” între ele unde sunt amenajate zone verzi, buticuri chic unde se vând cărți sau chestii hand made și așa mai departe.
Nu același lucru se poate spune despre zona sa centrală, acolo unde sunt foarte mulți oameni ai străzii:
Sao Paolo nu e un oraș turistic, dar este centrul economic și financiar al Braziliei, chestie care devine evidentă când te plimbi pe bulevardul Paulista:
În schimb Rio de Janeiro e mult mai colorat, mai boem și mai turistic. Rio nu are un centru de business la fel de impresionant precum cel din Sao Poalo, dar are foarte multe zone puternic orientate spre turism:
- zonele cu plaje (ex: Copacabana, Ipanema, Tijuca etc.)
- zona mai sălbatice, cu natură, de genul dealului pe care se află statuia lui Iisus și parcul natural Tijuca, Sugarloaf Mountain (nu știu denumirea în portugheză)
- zone urbane (Lapa, Maracana)
Cumva Rio, deși la fel de sărac cum e Sao Paolo, lasă o impresie mult mai bună turistului de rând, în special pentru că natura a înzestrat zona cu niște chestii spectaculoase:
Stradă din Rio de Janeiro
Catedrala metropolitană din Rio de Janeiro
Rio văzut de pe Sugarloaf Mt.
Iisus din Rio de Janeiro
Bar din Rio de Janeiro
Cum trăiesc oamenii obișnuiți în Brazilia
Viața în Brazilia pare mai dificilă decât în Europa, deși trebuie să recunosc că asta e impresia unui om care a stat puțin în țara asta. Cu toate astea am încercat să fiu atent la oamenii de rând de pe stradă.
Poluare
Spre exemplu ambele orașe sunt considerabil mai aglomerate și mai poluate decât echivalentele lor europene. Poluarea se vede de la o poștă, în special atunci în orașe mari ca Rio sau Sao Paolo, unde poți vedea o pâclă albicioasă deasupra orașului (nu, nu e ceață, e smog).
Din punctul ăsta de vedere să dea Dumnezeu sănătate birocraților de la Bruxelles, ăia pe care îi înjură toată lumea. Dacă nu erau ei cu normele lor de poluare am fi respirat un aer mult mai poluat. Iar diferența se vede cel mai bine când mergi în America Latină și vezi acolo ce înseamnă poluarea aerului de către mașini și fabrici.
Transport
O altă chestie la care încerc să fiu atent pe oriunde călătoresc e cum ajung oamenii la muncă sau la cumpărături. În Europa transportul public (metrou, autobuz) e bine pus la punct și se poate circula cu ele civilizat. Metroul din Sao Paolo arăta foarte ok și era la fel de aglomerat precum cel din București sau Londra. În schimb autobuzele din Sao Paolo și Rio arătau destul de rău, find vechi, zgomotoase, poluante și multe din ele pline de graffiti.
În schimb mașinile personale, taxiurile și UBER-ul erau peste tot ceea ce explică parțial aglomerația de pe străzi. Asta e de fapt o veche meteahnă a oamenilor politici de peste tot din lume și am explicat cum se ajunge în situația asta într-un alt articol. Pe scurt:
- Politicienii încearcă să țină prețul transportului public cât mai jos
- Se subfinanțează rețeau de transport public
- Calitatea transportului în comun scade
- Oameni încep să caute alternative la autobuze
- Orașele devin supra aglomerate
- Primarii sunt forțați să investească în străzi mai late, parcări mai mult etc
Cam asta e povestea Bucureștiului, a orașului Sao Paolo, Rio și așa mai departe. Brazilia pare să fi renunțat la transportul în comun în favoarea mașinii personale și a taxiului. Da, au investit mult în infrastructură rutieră. Dar nu, nu îi ajută la nimic având în vedere că până și autostrăzile cu 4-6 benzi pe sens sunt blocate la ore de vârf.
Mâncarea și cumpărăturile
Ca preț mâncarea în orașele mari e un pic mai ieftină decât ce găsiți în București la un restaurant normal (nu vorbim de alea centrale sau luxoase). În supermarketuri nivelul e similar cu cel dintr-un oraș mic de provincie din România (adică mai ieftin decât în București, dar nu cu mult).
Oferta de fructe e însă considerabil mai amplă și mai faină. Am mâncat fructe pe care nici măcar nu știu să le pronunț în stare proaspătă, ca suc, înghețată, slushie (suc + gheață semi lichidă) și așa mai departe.
Altă chestie mișto în materie de mâncare e carnea de vită. Chiar dacă vita argentiniană e cea de care sigur ați auzit, brazilienii știu și ei să gătească vita.
Siguranța
Știți cum e să mergeți pe stradă și să vedeți polițiști înarmați cu semi-automate la fiecare 5-10 minute? Ei bine e un sentiment tare ciudat pe care l-am trăit mai des decât aș fi vrut în Brazilia. Majoritatea polițiștilor aveau semi-automate și patrulau în grupuri de 2-3. Cei mai prost înarmați aveau doar pistole.
Paznicii din magazine normale arătau ca și când ar fi ieșit fix atunci de la sală.
Și am înțeles și de ce sunt atât de mulți și înarmați în felul ăsta: Brazilia nu e chiar o țară sigură. Pe plaja Copacabana, la 10 – 15 metrii în fața mea a avut loc un jaf. Un tip a rămas fără lanțul de aur în câteva secunde după ce 3 tipi au sărit pe el.
Ziua următoare am asistat la un furt într-un supermarket, cu un tip care a luat o chestie din magazin și a rupt-o la fugă cu casierul și paznicul alergând după el.
Iar eu am stat în Rio doar 3-4 zile și doar în zonele ok, nu prin favele.
M-aș muta în Brazilia?
Brazilia e o țară faină, dar săracă. Cu un salariu de UK în Brazilia poți trăi bine. Pe de altă parte Brazilia nu e chiar cea mai sigură țară din lume. Deci cineva ar trebui să îmi dea o sumă considerabilă de bani ca să mă mut acolo.
Cu toate astea m-aș întoarce în Rio oricând ca turist, e unul din cele mai mișto locuri pe care le-am vizitat și probabil cel mai spectaculos oraș pe care l-am văzut, în ciuda sărăciei.