Șeful la cazan 
Încep să cred că în România are loc un concurs de genul: ”Cine reușește să găsească cea mai rapidă metodă de a distruge mediul de afaceri?”. Și cum PSD a zis că vrea eliminarea impozitului pe profit, PNL nu a vrut să se lase mai prejos și a propus ca firmele să aibă posibilitatea de a repartiza dividende la trimestru și nu anual ca până în prezent.
Ok, probabil te întrebi ce am cu oamenii care vor să scoată dividende la trimestru din firmă. Ei bine problema cu propunerea de mai sus e următoarea: dividendele alea de la trimestru vor fi date în baza unui profit fictiv.
Propunerea îi aparține lui Florin Cîțu, un om care se pricepe foarte bine la politică monetară (fost șef trezorerier la ING), dar care pare a fi praf pe partea fiscal bugetară.
Atenție aici, propunerea de mai sus a fost adoptată de Senat cu 101 voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere. Are rost să mai comentez vis-a-vis de existența unei opoziții reale în Parlament? Cineva de la USR?
De ce spun că profitul la trimestru e fictiv?
Contabilitatea se ține lunar, dar pe lângă acele înregistrările lunare mai sunt o grămadă de evenimente și ajustări ce se petrec la final de an financiar. Să vă dau doar câteva exemple:
- Inventarul – Majoritatea firmelor își fac inventarul odată pe an, la finalul perioadei de raportare, adică prin decembrie. Cine a lucrat ca auditor știe cum e să fii la client cu 2 zile înainte de Crăciun numărând șuruburi. Dacă se descoperă minusuri la inventar (bunuri furate, distruse, dispărute etc) acestea se înregistrează ca o cheltuială în contabilitate. Bunurile poate au dispărut din inventarul firmei în primul trimestru al anului, dar lipsa a fost descoperită abia cu ocazia inventarului, adică probabil prin decembrie. Ce facem cu aceste minusuri? Stau firmele care distribuie dividende la trimestru să facă inventar înainte de distribuire?
- Facturi de regularizare sau facturi întârziate – Sunt multe cazuri în care firmele primesc facturi în cursul anului pentru anumite servicii pe care le cumpără, dar, la final de an, se trage linie și se stabilește dacă și cât mai trebuie facturat. Sau, poate fi vorba pur și simplu de facturi emise cu întârziere de furnizori care, în loc să ajungă în trimestrul 1, ajung în trimestrul 2. Aleargă cineva după toți furnizorii să își regularizeze toate facturile la 3 luni sau să se asigure că nu sunt facturi întârziate? Am serioase dubii.
- Reclasificări contabile – De regulă sunt făcute de auditori și presupun reclasificarea unor înregistrări contabile astfel încât ele ajung să afecteze conturile de profit și pierdere (ex: considerarea unor costuri ca fiind incluse în valoarea unui mijloc fix și amortizate odată cu el și nu considerate drept cheltuieli ale perioadei). Reclasificările contabile se petrec atunci când vine auditul, adică odată pe an.
Toate aceste ajustări pot duce firma de pe profit pe pierdere. Și atunci ne vom trezi că acționarul principal sau asociatul a luat dividende dintr-un profit care la final de an NU EXISTĂ.
Măsura va încuraja evaziunea fiscală
Putem spune că erori se întâmplă tot timpul, dar ce ne facem atunci când acele erori sunt intenționate? Ce îi împiedică pe asociați sau acționari să nu emită facturi fictive pentru a duce firma pe profit în primele 3 trimestru și să scoată bani din firmă sub formă de dividende iar apoi să storneze o parte din facturi pentru a recupera impozitul pe profit plătit? Păi…cam nimic. ANAF nu are oamenii necesari pentru a face verificări asupra unui număr foarte mare de firme mici așa că sunt șanse mari ca multe companii de dimensiuni mici să devină, în fapt, un paravan pentru persoane care lucrează ca salariați, dar nu vor să plătească impozit pe venit și contribuții sociale. Treaba asta s-a mai întâmplat în trecut cu PFA-urile și are șanse mari să se repete acum.
Va conduce la decapitalizarea firmelor
Așa cum vă spuneam mai sus, nu e clar ce se întâmplă cu banii scoși din firmă ca dividende la trimestru, dacă la final de an firma iese pe pierdere sau cu un profit mai mic decât cel distribuit.
Propunerea de lege zice că acționarii / asociații vor datora dobânzi penalizatoare firmei, dar haideți să fim serioși, firma la care sunt eu acționar majoritar va veni să îmi ceară mie penalități pentru banii pe care tot eu i-am scos din firma mea. E ridicol să crezi că o astfel de prevedere e aplicabilă în practică.
Mai mult, avem o altă prevedere care spune că administratorii sunt pasibili de pușcărie în cazul în care distribuie dividende din profituri fictive. Păi cum demonstrezi că acel profit era fictiv și nu o ”eroare de raportare”? Am explicat mai sus că sunt multe ajustări făcute anual. Acelea pot fi oricând invocate pentru a explica distribuirea de dividente și apoi diminuarea profitului la final de an. În practică iar acea prevedere va fi, cel mai probabil inaplicabilă.
Firmele ajung astfel potențial și cu pierderi contabile și fără bani în casă pentru operațiuni curente, fiind astfel total decapitalizate și lipsite de mijloace pentru a opera.
Ne dorim companii decapitalizate, incapabile să supraviețuiască la primul vânt mai puternic?
Liber la țepe
Partea proastă însă e că o firmă nu e responsabilă pentru acțiunile sale doar în fața asociatului sau a acționarului, ci și în fața angajaților, a creditorilor, a furnizorilor și alte categorii de stakeholderi. În momentul în care o companie distribuie dividende la trimestru, în baza unui profit care e departe de a fi unul real, afectează și interesele celorlalte grupuri. Mă gândesc în primul rând la salariați, oameni care depinde de acea firmă și de banii care vor fi scoși iresponsabil la trimestru.
Mai e apoi vorba și de furnizori, cei care vând bunuri și servicii azi, dar care de multe ori nu își primesc banii nici măcar la scadență. Ce îi va proteja pe furnizori de firmele care dau țepe dacă orice asociat sau acționar majoritar va putea, după 3 luni de zile, să scoată practic toți banii din firmă, lăsând furnizorii cu facturile neplătite? În cazul în care o firmă este pe punctul de a da faliment, ce o va împiedica să dea o ultimă tranșă de dividende la trimestru și apoi să intre în insolvență ori faliment? Cine va avea de pierdut? Toată lumea din păcate, pentru că furnizorii se vor uita de două ori înainte de a vinde un bun și vor cere plată integrală sau parțială în avans. Creditorii vor dori și mai multe garanții înainte de a da un credit și așa mai departe.
Până la urmă de ce ți-ai făcut firmă?
Cred că asta ar trebui să se întrebe oricine vrea să scoată bani din firmă la trimestru. Dacă nu ești capabil să îți dai singur salariu și să plătește taxe pentru el, la acea firmă, poată că firma nici nu ar trebui să existe.
Așa cum zicea Gabriel Sincu, toată povestea asta ridică destul de multe probleme pe partea de risc, pentru că răspunderea acționarilor / asociaților în cadrul firmelor e de regulă limitată la valoarea capitalului social subscris și vărsat. Atunci când dai posibilitatea de a lua dividende după 3 luni de activitate pe baza unui profit fictiv, acționarii au parte de un avantaj nemeritat în fața creditorilor și a celorlalți stakeholderi pentru că pot ”goli” firma de bani înainte ca oricine să miște un deget.
Practic, cine vrea bani lunar, ar trebui să își facă un contract de salariat pe firmă sau dacă nu să renunțe la firmă și să treacă la un regim de PFA. Aaa…păi stai, că la PFA răspunzi în fața creditorilor cu întreg patrimoniul, nu doar cu capitalul social. Deci antreprenorii români vor și protecție în fața creditorilor și bani la lună. Păi cu antreprenori din ăștia mai bine pas.
Ce urmează să se întâmple?
Propunerea a fost votată de Senat și va merge la Camera Deputaților pentru a fi dezbătută și acolo. Sper că vor apărea minți mai limpezi pe drum care să înțeleagă riscurile pe care o astfel de propunere le ridică și să o respingă.
Ținem legătura pe mail?
Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!
[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]