Discuții inutile despre impozitarea progresivă

image_pdfimage_print

Din când în când mai apar discuții despre impozitarea progresivă prin presă, ocazie pentru toată lumea să își dea cu părerea pe chestii pe care nu le înțeleg.
Discuția recentă a fost pe cât de vagă pe atât de inutilă pentru că se aruncă tot felul de informații care în realitate nu înseamnă nimic. Haideți să vă explic de ce:

Aproape nimeni nu vrea impozit progresiv în România

PSD a fost la putere de prin 2012 până în prezent cu două întreruperi: guvernul Cioloș și perioada Orban – Cîțu. Dacă PSD ar fi vrut impozit progresiv ar fi putut să îl introducă până acum. Probabil sunt câțiva oameni prin PSD care susțin impozitul progresiv, dar ei sunt minoritari. Dacă era o prioritate atunci era deja implementat.
De liberali nu mai zic, pentru ei cota unică e sfântă iar USR zice că nu vrea impozit progresiv, dar vrea zero taxe care într-un fel cam tot acolo duce.
Cât despre românii obișnuiți, ei nu vor să audă de taxe mai mari sub nicio formă, cu atât mai puțin cu cât inflația e și ea în creștere.

Discuțiile sunt capturate

Ori de câte ori văd discuțiile astea în spațiul public observ că ele sunt atent calibrate spre o singură direcție: românii vor plăti impozite mai mari.
Ori discuția asta ratează ceva esențial: grosul banilor aduși prin impozitare progresivă ar putea fi adus de taxarea progresivă a companiilor. Însă treaba asta lipsește aproape complet din discuții, inclusiv din spațiul progresist.
Cumva li se induce românilor ideea că impozitarea progresivă va afecta doar românii și în particular salariații, deci sigur e de nașpa. Aș vrea să cred că situația asta e întâmplătoare, dar tare îmi e teamă că nu e. Impresia mea e că discuțiile sunt împinse în mod intenționat exclusiv în direcția asta pentru a nu putea obține suport popular.
Dacă PSD spre exemplu ar vrea să introducă cota progresivă și ar dori să obțină sprijin popular ar trebui doar să pună plafoanele de impozitare astfel încât să nu crească impozitele pentru 80% din români. Iar asta e foarte ușor de făcut pentru că undeva spre jumătate din salarii sunt oricum declarate la minimul pe economie. E o problemă teribil de simplu de rezolvat pentru a nu fi evidentă și pentru politicieni.
O altă idee absolut idioată vânturată publicului e legată de creșterea costurilor administrative ca urmare a introducerii a mai multor cote de impozitare. Cei care spun asta nu știu sau nu vor să spună că impozitele sunt calculate de softuri de calculator în zilele noastre, nu se mai fac pe hârtie cu pixul în mână. Un soft de contabilitate care știe să aplice deduceri poate foarte bine să schimbe cota de impozitare odată ce venitul sau profitul trece de o anumită valoare.
Introducerea unei cote progresive la profit sau salarii nu ar schimba fundamental nimic din actualul sistem de administrare al declarațiilor. Aici trebuie spusă o chestie, pentru că iarăși o văd vânturată, impozitul progresiv și globalizarea veniturilor sunt lucruri diferite.
Sunt oameni care spun că odată cu introducerea impozitului progresiv românii obișnuiți vor trebui să depună alte declarații la fisc. Asta e fals. Impozitul progresiv se poate aplica bine mersi fără niciun fel de declarație adițională. Dacă statul vrea să ajute românii le poate oferi ocazia de a solicita deduceri suplimentare, pentru care se pot depune declarații adiționale. Dar asta se poate face și acum cu cotă unică, se poate face separat și cu cota progresivă. Astfel de chestii nu au treabă cu impozitarea progresivă.
Unde ar putea exista nevoia unor declarații suplimentare ar fi în cazul celor care câștigă bani din salarii și din alte surse. În cazul lor e posibil ca ANAF să se încurce în informații și să îi supra sau sub impoziteze caz în care e posibil să existe nevoia de declarații pentru regularizare. Dar astfel de situații se petrec și astăzi cu cota unică, se vor petrece și cu cote progresive.
Sunt luate așadar non-subiecte sau subiecte marginale și ridicate la nivel de ”asta vor păți toți românii”.
Iar scopul unor astfel de manipulări e crearea ideii că a avea cote progresive e manifestarea Satanei pe pâmânt deși toate țările dezvoltate au așa ceva.

Deciziile mari de politică fiscală nu se fac în vremuri bune

Până în prezent politicienii români nu au fost proactivi și nu au încercat să ia măsuri fiscale nepopulare, dar care să ajute economia pe termen lung. Cam tot ce înseamnă măriri de taxe și impozite s-au făcut în perioade de recesiune și cu cuțitul la os. Tura recentă de măriri de taxe a avut loc în mijlocul unei recesiuni și a lovit puternic în economie, dar așa au înțeles politicienii români (și economiștii care îi sfătuiau) să facă lucrurile.
Dar din 2012 până în prezent economia a început să reintre pe traiectoria de creștere. Au fost nenumărate oportunități de a crește taxele pentru a așeza finanțele publice pe o fundație mai solidă. Dar treaba asta nu s-a întâmplat niciodată și cel mai probabil nici nu se va întâmpla.
Cota progresivă va fi introdusă în România în momentul în care Guvernul va avea iarăși probleme cu acoperirea datoriei de stat. Pe de altă parte acel moment nu pare atât de departe precum credeți dacă nu se schimbă ceva drastic în materie de venituri la bugetul de stat. România a sărit de 50% datorie guvernamentală publică iar veniturile nu par să dea semne că vor crește substanțial prea curând.
De ce stau lucrurile așa? Pentru că politicienii români nu sunt siguri pe locurile lor în Parlament sau instituții ale statului. Până și PSD-ul aflat mai mereu la butoane a avut o rotație a cadrelor considerabilă astfel încât puțini politicieni ajung să aibă planuri pe termen lung.
De aceea majoritatea politicienilor români se concentrează pe măsuri cu impact imediat și nu le pasă de consecințele pe termen lung. Chiar dacă partidul lor va fi la guvernare în viitor, e posibil ca ei personal să nu mai fie și atunci mai bine maximizează prezentul în detrimentul viitorului.

Vrem o țară ca afară, dar nu prea

Românii vor o țară ca afară, vor spitale ca afară, vor drumuri ca afară, vor totul ca afară…mai puțin taxele de afară. Românul, fie el politician sau cetățean obișnuit nu concepe ideea că pot exista impozite mari și economia să meargă. Oricât de mult le-ai da exemple țările nordice, Marea Britanie, Germania, Franța sau alte țări dezvoltate, vor da din cap și vor spune că în România e altceva, nu se poate.
Dar realist vorbind nu se va putea construi un viitor stabil al țării pe un fundament șubred. Iar cotele reduse de impozitare din România și evaziunea fiscală sunt o piedică în calea dezvoltării țării.
O țară ca afară se construiește cu taxe ca afară și cu un aparat administrativ bine pus la punct ca afară. Iar impozitarea progresivă e parte din soluție, fie ca ne place sau nu.

Concluzii

Impozitarea progresivă:

  • nu e musai să ducă la o creștere a taxelor pentru majoritatea românilor (pentru unii ar putea chiar scădea)
  • nu e dificil de administrat de ANAF
  • nu duce la creșterea numărului de declarații depuse de români
  • nu e dorită însă de aproape nimeni la nivel politic
  • nu va fi introdusă decât dacă ajungem iarăși într-o situație economică dificilă

Și nu în ultimul rând, dacă românii vor o țară ca afară vor trebui să plătească impozite ca afară.

Spune și altora

11 Comments

  1. Intotdeauna cand se aduce in discutie impozitarea progresiva se omite relatia stat cetatean. Relatie profund defectuoasa si mai ales abuziva pe alocuri. Mai mult perceptia romanului de rand asupra tot ce inseamna stat este una nu prea buna si in care fiecare cauta sa-l fenteze pe celalalt. Sti vorba noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.
    A doua mare problema din situatia curenta sta modelul de dezvoltare al nostru ca tara, care a fost forta de munca ieftina si cat de cat calificata ceea ce a dus la cateva chestii nasoale:migratia in Vest si aparitia castelor. Migratia in vest stim amandoi de ce a aparut, iar aparitia castelor a fost doar un raspuns la migratie. Raspuns dat de clasa politica care a cautat sa rezolve cumva hemoragia asta de resursa umana, un fel de mai da-le 100 de lei la salariu nicule, dar pe realitatile curente.
    A treia mare problema sta in faptul ca odata ce PSD a castigat alegerile din 2016 a inceput sa intareasca aceste caste cu diverse pomeni electorale, cumulat desigur cu o crestere mare a salariilor din sistemul de stat. Cam tot in acele vremuri iesea un raport Curti de Conturi care ne spunea negru pe alb ca in Romania la fiecare leu cheltuit de statul roman pentru ceva, inca 2 sunt furati. Era perioada cand DNA si lupta anticoruptie inca mergea inca la foc continuu si vedeam cu ochii nostri ca nu suntem asa de saraci precum am crede.
    Ultimul cui in constructia subreda numita stat roman cand vine vorba de fiscalitate a venit din perioada pandemiei unde s-au dat tunuri la greu cand vine vorba de achizitii. Si pe langa asta ne-am mai si imprumutat la greu pentru a le plati.
    Ei bine dupa ce vezi toate problemele astea sistemice sa vi si sa spui ca impozitarea progresiva este solutia ca daca vrem o tara ca afara mi se pare un non-sens. Inainte de a aduce macar discutia despre asta este imperios necesar o reforma si eficientizare a tot ce inseamna aparat bugetar si cheltuirea de ban public. Mai mult hai sa facem sistemul de justitie functional si sa nu asteptam 7 ani pentru un verdict la un proces care este echivalentul mineriadei pentru generatiile de dupa 95 nascute. Si dupa ce rezolvam asta putem discuta de un sistem fiscal progresiv sau ultra-simplificat raportat la situatiile noastre din tara. Problema la toata afacerea este ca PSD a fost la conducere din 2012 incoace cu mici exceptii si lucrurile spuse mai sus nu s-au intamplat. Asa ca vom face contabiliceste ca in 2010 si le vom spune celor care nu le convine sa plece, si dupa niste ani vom mai intari acele caste.
    Personal nu stiu daca solutia pentru a ne dezvolta ca tara este un sistem fiscal complicat precum cel francez sau german. Personal as prefera un sistem simplu fara prea multe deduceri si unde sa trebuiasca sa mai platesc un contabil pentru a ma optimiza fiscal.

    1. Asta cu „la fiecare leu cheltuit doi sunt furați” este folclor”. A avut Caramitru o postare în care a arătat că „anvelopa” de „furat” este undeva între 5 și 10% din veniturile statului. Asta înseamnă undeva la maxim 3% din PIB, ceea ce e un „cost of doing business” acceptabil. Vorba lui Dinică, „țară mică, mese puține”.
      Da, ca percepție generală este că „se fură tot”, „nu se face nimic”.
      Dar, realitatea este că ai o economie cu maxim 90.000 de firme funcționale, adică cu o cifră de afaceri de 200.000€/an. Sub cifra asta este efectiv subzistență. Pragul de un milion de euro îl trec un pic sub 30.000 de firme.
      Azi am găsit o poză pe FB cu o hartă cu „al doilea oraș” ca număr de locuitori pe fiecare județ. Media lor este de 30.000 de locuitori. Lăsând la o parte că ai județe cu cel mai populat oraș sub 100.000 – Giurgiu, Teleorman, Călărași… De aia și sunt cele mai sărace. Ca să faci afaceri ai nevoie de o masă critică de populație, pentru forță de muncă sau clientelă. Ceea ce 70% din țară nu prea mai asigură, de aia vedem concentrările pe orașele mari.
      Ajungi la problema clasică – ce a fost mai întâi – oul sau găina. Ce faci mai întâi? Construiești o economie să o impozitezi, sau impozitezi ca să… ce?
      Realitatea este că, înainte de a mai discuta despre fiscalitate ar trebui discutat despre consolidarea economică.

      1. Se fura peste tot, Franta, Germania, SUA. Noi sintem mici copii pe linga academicienii in furat banul public din vestul Europei. Btw, in sistemul privat se fura procentual de 3-5 ori mai mult decit din banul public. Acele furaciuni sint reflectate in preturile de vanzare.

    2. Coruptia e grav supra estimata in Romania. Romania are probleme cu coruptia, dar nu din cauza asta nu avem spitale si suntem saraci. In Romania se fura din putinii bani care exista, ceea ce e chiar mai trist decat sa ai bani multi si sa furi jumatate.
      In Romania nu coruptia mare e ceea ce duce la perceptia populatiei ci micile magarii care tot apar peste tot:

      • ai o treaba la primarie, ti se atrage atentia ca trebuie sa dai ceva ca sa se rezolve rapid
      • ajungi la spital, doctorul te cheama la cabinetul lui particular

      Astea sunt interactiunile care ii fac pe romani sa creada ca Romania e o tara corupta. La nivel de politicieni lucrurile nu sunt chiar atat de grave. Am vazut in UK destule scandaluri pe sume uriase (miliarde de lire) cat sa inteleg ca Romania nu sta chiar asa de rau.
      Si din pacate de chestia asta nu vom scapa niciodata. Dar daca vor creste impozitele poate incepe sa le pese si romanilor de ce se intampla cu banii lor. Momentan e pe sistem: eu nu platesc mare lucru deci ce fac ei nu ma prea intereseaza.

      1. Daca nici dupa pandemia asta in care am vazut plouand cu cazuri de coruptie inclusiv in etalonul corectitudinii din mentalul romanului, Germania, plus madam Von Der Leyen care nici azi nu vrea sa arate cum a negociat contractele pt vaccinuri, nu ne mai potolim cu marota coruptiei, n-avem nicio sansa ca popor sa ne mai vindecam vreodata. Sunt de acord ca marea problema e coruptia la nivel mic. Recunosc ca pe aia la spital pot, la nivel uman, sa o inteleg, daca ai o ruda bolnava si nu vrei sa fie tratata la misto, treci peste principii de dragul ei. Mai ales ca “eroii din spitale” in foarte multe cazuri sunt niste jeguri care nu vor nici sa puna mana pe tine. Apropo de coruptie, la mine in oras cel putin (dar presupun ca va fi la fel si prin alte parti) toti cei care au fost angajati pe perioada starii de alerta vor avea ocazia sa isi pastreze posturile “prin concurs” (adica pile) chit ca pandemia s-a cam terminat. Uite un caz pe care mult iubitul DNA poate sa se sesizeze, dar din moment ce nu e vorba de PSD sau Dragnea stim bine ca nu ii va pasa nimanui. Pt ca de fapt pe roman nu il doare asa tare de coruptie, aia e mai mult la nivel de discurs. El de fapt vrea razbunare politica pe aia care nu ii plac (cel mai des PSD) si asta a facut DNA-ul in foarte multe cazuri. Tot vizavi de spitale, inainte spaga era justificata de doctori ca erau salariile mici, acelasi motiv fiind invocat si pt exod. Imi pare rau, nu mai e valabila azi.
        Altfel sunt partial de acord ca e multa lume care taie frunza la caini la stat si se mai poate elibera din aparatul birocratic. Iar vizavi de impozit progresiv desi am mari rezerve, sunt curios sa vad cum ar planui sa il implementeze, macar ca exercitiu fictiv economic. Momentan vorbim vorbe pt ca Ciuca l-a potolit rapid pe Ciolacu, ma astept totusi ca din 2023 DACA rotatia premierului se va face (am mari rezerve in privinta asta), PSD sa atace subiectul la modul serios.

        1. Din ce am vazut pe alte bloguri frecventate masiv de patura de mijloc, nu, nu se potolesc cu marota coruptiei. Din cite am sesizat, nici nu se vor potoli, se pare ca nu au capacitatea sau nu stiu sa gindeasca. De altfel nu ma mir, incepind cu anii 2000 a scazut considerabil calitatea in invatamintul universitar, de cel preuniversitar nici nu mai vorbim, astfel patura de mijloc executa in mare parte munca de tehnicieni la multinationale straine, deci si mentalitatea se apropie de mentalitatea gulerelor albastre de afara.

        2. Legat de treaba asta cu bugetarii, e teribil de complicata situatia. Pentru fiecare om care e angajat pe pile e nevoie de 1 om care sa munceasca pentru el. Dar asta evident ca nu se intampla astfel ca desi in multe parti prin institutiilor statului (politie, pompieri, functionari, spitale, asistenta sociala) se taie frunza la caini, oamenii care muncesc efectiv pe acolo nu isi mai vad de treaba. De ce? Pentru ca trebuie sa faca nu doar munca lor ci si pe cea a pilelor altora.
          Asa ajungi sa ai prea multi oameni angajati la stat, dar in acelasi timp si prea putini (care muncesc efectiv).
          Toata lumea zice “dam afara, scapam de pile si puturosi”, dar nu ai cum pentru ca toata lumea e angajata legal prin concurs. Toata lumea (inclusiv pilele) trec prin evaluari si de multe ori iau calificative mai bune decat cei care muncesc.
          Daca ar fi sa se dea afara pe baza calificativelor de exemplu probabil ca multi din cei care muncesc efectiv ar fi dati afara si pastrati cei cu pile.
          E teribil de complicat sa faci ceva in privinta asta si cu siguranta nu exista o solutie care sa rezolve problema imediat.

          1. Ai si n-ai dreptate. Partial ai pt ca da, sunt oameni angajati la stat care chiar sunt toba de meserie, peste foarte multi de la privat, cunosc genul asta de oameni. Doua mentiuni totusi. Esti super optimist cu ratia 1:1, mai degraba pt un om care munceste doi, trei freaca menta cu mare gratie. Si doi, nici aia care muncesc “nu isi mai vad de treaba”, nu e chiar asa. Cum ziceam, cunosc cazuri destule de genul asta. Cand esti ala din birou care e cam singurul care stie ce face, iti faci programul cum vrei tu, o tulesti mai devreme/vii mai tarziu daca ti se pare ca nu e de lucru, nu e chiar munca de Sisif. Bine, fac asta si pt ca sunt eficienti si stapani pe munca lor, doar ca mi se pare ca mitizezi putin. Oricum e clar ca nu la oamenii astia ma refeream, ci la aia 2-3 care duc o cafeluta, stau la taclale si joaca solitaire toata ziua. Pe bani buni platiti de aia de la privat.
            Si aici intervine problema cu impozitul progresiv. Tu spui “e greu sa ii dam afara”, pai e greu, dar daca statul cere mai multi bani de la mine, nu trebuie sa si demonstreze ceva de banii aia? Adica acceptam o stare de fapt de cacao si ca “rasplata” mai umflam un pic bugetul de stat ca poate mai sunt niste rude ale politicienilor care nu au un venit baban lunar? Nu pot sa fiu de acord, sfideaza logica si bunul simt.
            Stiu despre ce vorbesti legat de concursuri, am vazut cu ochii mei. Am avut acum mai multi ani ocazia sa particip la un concurs de genul asta, am aflat ulterior ca postul era deja asigurat pt un prieten al PSD(nu ca celelalte partide care s-au perindat la putere nu fac asa ceva, PNL, PDL si chiar si USR in scurta perioada de la guvernare au respectat “norma” asta), dar intre noi fie vorba intuiam ca probabil nu e pe bune treaba. Crancena mi s-a parut metodologia furtului. Din 3 probe, scrisa, tehnica + interviu, desi ala fara pila s-a descurcat mai bine la primele doua, la ultima l-au ciuntit la interviu fix cat sa iasa cu o zecime sub pilos care a luat 10 curat bineinteles. Arta, nu altceva. E, convinge-l tu pe ala patit ca e cazul sa dea mai multi bani statului roman care ii vrea binele.

      2. “Momentan e pe sistem: eu nu platesc mare lucru deci ce fac ei nu ma prea intereseaza.” – total de acord, platesc impozit de 100 lei pe o proprietate evaluata la 150.000 Euro…

        1. E loc de crestere al impozitelor locale, clar, dar asta se face cand merge economia, nu cand se duce inflatia la valori cu 2 cifre. Au tot fost ocazii, dar cum ziceam mai sus nimeni nu face asta cand merge treaba, doar atunci cand e cutitul la os.

    3. Nu justitia este prioritate, peste tot in lume justitia este mina in mina cu clasa politica, iar clasa politica este o reflectie a societatii. Nu exista politicieni remarcabili la o societate slaba sau invers. Primul pas ar fi eliminarea castelor, eliminarea facilitatilor fiscale per categorii/domenii de activitate, acelasi TVA pentru toate produsele. Apoi putem discuta de impozit progresiv, un lucru necesar dealtfel. Din punct de vedere economic PSD a condus tara de departe mai bine decit CDR (dezastru total), PNL (Tariceanu,pandemie=deficite,indatorare) sau cum ar vrea USR (dezastru la Timisoara).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *