De ce o depreciere a cursului se vede atât de puternic în prețuri

Întrebare primită pe grupul de Facebook al blogului:

Inflația

Haideți să vedem în primul de unde întrebarea asta. Păi se pare că România a avut a treia cea mai mare rată a inflației din UE în martie 2021. În martie 2021 inflația era la 3,1% în timp ce în aprilie 2021 (cele mai recente date) urcase la 3,2%. BNR și-a actualizat prognoza pentru 2021 și vede o rată a inflației de 4,1% în decembrie 2021.

Cea mai mare scumpire a energiei electrice din UE în 2021? Tot în România.

Așa cum zicea și cititorul de mai sus o parte din presiunea inflaționistă vine din deprecierea monedei.

Cum așa?

România importă foarte multe bunuri de consum: ceapă din Olanda, cartofi din Polonia, roșii din Turcia și Spania șamd. Când se depreciază moneda și cursul de schimb o ia în sus orice produs adus din afara România costă mai mult. În mai 2020 dacă un produs costa 1 EUR atunci un român trebuia să scoată 4.82 RON din buzunar. În mai 2021 același produs cu preț de 1 EUR îl costă pe român 4,92 RON.

Acum întrebarea e însă cât de mult s-a depreciat cursul? Păi de la începutul pandemiei cam așa a evoluat cursul (sursă):

Dacă ne uităm la extreme observăm că pe parcursul unui an (mai 2020 vs mai 2021) avem o creștere de 0.1 RON adică de 10 bani pentru 1 EUR. Asta înseamnă o depreciere a cursului de 2%.

Inflația e însă mult mai mare iar prețurile alimentelor cu siguranță s-au scumpit mai mult.

Ce remarca cititorul blogului mai sus e așadar adevărat: avem o depreciere relativ mică a cursului (2%), dar prețurile la raft într-adevăr au luat-o în sus.

Care sunt cauzele acestui fenomen așadar?

Inflație sezonieră

Am mai scris pe undeva de treaba asta: inflația nu e tot timpul constantă ci crește și scade în funcție de anumiți factori. Unii factori sunt ciclici, alții apar o singură dată. Iată mai jos cum arată inflația pentru legume și fructe:

Vedeți cum scad și cresc prețurile la legume și fructe în funcție de sezon? Acele creșteri sunt substanțiale:

10% pentru legume în Trimestrul 1 2020 apoi scădere în Trimestrul 2 și 3. De ce avem variația asta?

Pentru că în Trimestrul 1 (ianuarie – martie) avem o cerere de legume destul de mare, dar România nu crește suficiente legume pentru a alimenta întreaga piață internă. Așa că aducem legume din afara țării, cel mai probabil din țări mai calde sau țări cu o industrie agricolă puternică. Din Trimestrul 2 încep să intre pe piață legume locale ceea ce duce la scăderea prețului. Dar acea creștere e de 10% și nu are cum să nu treacă neobservată.

Inflația va ține așadar cont de raportul de putere între cerere și ofertă. Când cererea depășește oferta inflația o ia în sus.

Are vreo influență cursul de schimb asupra fenomenului de mai sus? Sau fenomenul de mai sus are vreo influență asupra cursului de schimb? Răspunsul e: depinde. Dacă importul de legume și fructe e masiv raportat la totalul tranzacțiilor de import / export realizate de acea economie atunci da, cererea mare va pune presiune pe cursul de schimb. E cazul în România? Păi aruncați o privire pe tabelul acela cu inflația în Trimestrul 1:

În perioada ianuarie – februarie 2021 cursul pare destul de stabil. În Martie și aprilie o ia mult în sus în schimb. Dacă vă uitați pe graficul ultimilor 5 ani o să vedeți că nu prea e o corelație între scumpirile de fructe și legume din Trimestrul 1 și deprecierea cursului de schimb.

Concluzia ar fi cam așa: prețurile cel puțin pentru legume și fructe urmează un tipar sezonal, fără să aibă legătură cu cursul de schimb sau prețul petrolului sau altele.

Anticipații inflaționiste

Anticipațiile inflaționiste sunt un alt motiv semnificativ pentru care vedem creșteri puternice de prețuri când cursul de schimb sau prețul petrolului nu crește foarte mult totuși.

Fenomenul e foarte interesant și a fost studiat intens de-a lungul timpului. Termenul poate părea neprietenos, dar e ușor de explicat.

Avem două tipuri de anticipații inflaționiste:

• anticipații trecute (backward looking expectations)
• anticipații viitoare (forward looking expectations)

Vedeți mai multe informații și studii pe tema asta aici.

Backward looking expectations

Haideți să presupunem că sunteți patron sau director la o firmă. Trebuie să stabiliți bugetul pentru anul viitor și să faceți estimări de venituri și cheltuieli pentru noul an financiar. Cum faceți să calculați cu cât vor crește prețurile bunurilor și serviciilor pe care le cumpărați de la furnizori?

Cel mai probabil o să vă uitați cu cât s-au scumpit serviciile lor anul trecut și o să considerați că probabil și anul ăsta scumpirea va fi similară, nu? E o modalitate de bun simț și dacă ați face asta nu ați fi singuri cu siguranță. Majoritatea companiilor se uită la istoricul scumpirilor din ultimul an sau 3 ani sau 5 ani pentru a estima cu cât vor creștere prețurilor în perioada care urmează.

În terminologia economică asta se numește backward looking expectations pentru că trebuie să te uiți în urmă pentru a anticipa cât va fi inflația în viitor.

Backward looking anticipations astea sunt un fel de profeție care se îndeplinește singură. De ce? Pentru că dacă majoritatea firmelor dintr-o economie vor crede că inflația din anii trecuți se va repeta în anii viitori atunci vor bugeta pe măsură. Ei se vor gândi așa: anul trecut s-au scumpit materiile prime și forța de muncă în medie cu 3%.

Dacă va fi la fel și anul ăsta atunci va trebui să trec acea creștere a costului de 3% în prețul produselor pe care le vând. În baza acestei logici acea firmă va creștere prețurile anticipând că și costurile sale vor crește. Dacă toată lumea pe lanțul de producție face asta atunci inflația de anul trecut se perpetuează și anul acesta prin puterea anticipației.

Forward looking expectations

Dar dacă acel director care trebuie să facă bugetul citește și presa economică? Și să zicem că în timp ce face bugetul și își face calcule pentru viitor își aduce aminte de o știre referitoare la instabilitatea politică a noului Guvern aflat la putere. El știe foarte bine ce înseamnă asta: politică haotică, se sperie investitorii, economia se gripează iar cursul se poate deprecia rapid dacă nu ai grijă. O criză guvernamentală poate arunca cursul în aer ceea ce va scumpi materia primă importată de firmă din afara României.

Așa că directorul nostru ia decizia să aibă în vedere o depreciere a cursului de schimb de 5% în noul an financiar din cauza acestei instabilități.

Noul preț al bunurilor vândute de firma sa va include așadar o creștere a costurilor de 3% în baza anticipațiilor inflaționiste din trecut plus 5% depreciere pe care directorul crede că o va suferi cursul în viitor.

Astea sunt forward looking expectations și joacă la rândul lor un rol important în felul în care se comportă inflația.

Banca Centrală a Statelor Unite (FED-ul) publică grafice cu forward looking expectations:

Impactul în practică asupra prețurilor

Ideea cu anticipațiile astea e cam așa: firmele în general nu prea pot să schimbe prețul bunurilor și serviciilor vândute de la o zi la alta. Multe firme au contracte de livrare a bunurilor multi anuale unde schimbările sunt admise odată pe an poate și atunci în limite precise.

Acolo unde prețurilor pot fi schimbate, impactul scumpirilor prea abrupte sau prea frecvente asupra cumpărătorilor poate fi neplăcut pentru firmă. Dacă vedeți un produs că se scumpește în fiecare lună s-ar putea să vă enervați. Dar și dacă se scumpește cu 20% deodată parcă iar nu e bine.

Așa că odată ce directorul nostru de mai sus a stabilit că trebuie să crească prețurile cu 8% va trebui să aleagă un mod de a scumpi acele prețuri. Are rost să aștepte să vadă efectiv cum se scumpesc prețurile și se depreciază cursul și apoi să reacționeze? Nu prea, în felul ăsta firma va pierde bani vânzând în pierdere.

De aceea e posibil ca scumpirile să fie făcute mai spre începutul anului de exemplu (după ce s-a stabilit bugetul) și nu spre final când se simte la maxim impactul scumpirilor și a deprecierii cursului.

Dacă anticipezi o depreciere cu 5% a cursului nu are sens economic să aștepți să aibă loc acea scumpire și să intri pe pierdere, apoi să scumpești și tu – trebuie să faci mișcarea aia înainte.

Altfel spus, noi astăzi vedem o depreciere a cursului de schimb de 1%, dar o creștere a prețului de 5%. Acea creștere a prețului e foarte posibil să fie în anticiparea deprecierii complete până la final de an.

Deci răspunsul pentru cititorul blogului e că atunci când creșterile nu sunt corelate cu factorii normali care generează inflație:

• fie acei factori nu sunt de vină – aici ne gândim la creșterea sezonieră a prețului legumelor și a fructelor care nu e influențată de cursul de schimb.
• fie acei factori sunt de vină, dar creșterea disproporționată e rezultatul unor anticipări inflaționiste.

Și totuși e mai complicat de atât

Tot ce v-am spus eu mai sus e o versiune foarte simplificată a felului în care funcționează aceste așteptări inflaționiste. Realitatea e mult mai complicată de atât însă:

• Raționalitate: Spre exemplu ce v-am zis eu mai sus presupune că acele anticipări sunt perfect raționale, dar dacă Guvernul e ok și cursul de schimb nu se depreciează? Nu are nimeni nu glob de cristal să știe clar ce urmează.
• Concurență: Apoi mai e și problema concurenței – poate firma din exemplul nostru vrea să crească prețurile cu 8%, dar competiția pe piață e atât de acerbă încât pur și simplu o astfel de creștere e exclusă.
• Mega-tendințe: Sunt de asemenea și factori macro-economici mult mai largi care pot avea o influență asupra inflației. Spre exemplu inegalitatea economică și socială aduce după sine deflație (adică inflație negativă), adică ce se întâmplă acum în Occident, la fel și îmbătrânirea populației (cazul Japoniei).

Subiectul în sine e fascinant și sper să mai am ocazia să scriu despre el și în viitor. Până atunci stați cu ochii pe rapoartele asupra inflației ale BNR dacă vă pasionează subiectul.