Politicienii din România au două fetișuri ”pe partea economică”: cota unică de impozitare și deficitul de 3%. Dacă de prima e posibil să scăpăm în curând, a doua o să mai stea ceva prin discursurile politice. Și pentru că Eurostat tocmai a anunțat datele pentru 2016, am aflat și că România a avut un deficit de 3%. Și cu toate astea, eu vă zic de acum:
DEFICITUL DE 3% E O MARE PROSTIE!
De ce? Simplu: Pentru că România poate intra în faliment și cu un deficit de 2%.
De ce 3% și nu altă valoare?
Deficitul de 3% e una dintre condițiile impuse prin Tratatul de la Maastricht și a fost apoi inclus apoi în Pactul de Stabilitate și Creștere (SGP). Tratatul de la Maastricht a fost semnat în 1991 (acum 26 de ani) și reprezintă momentul când au fost puse bazele viitoarei monede euro. Practic, mai multe state europene au hotărât că vor avea o singură monedă, dar pentru că nu aveau încredere unii în alții au stabilit niște reguli:
- Datoria guvernamentală să nu depășească 60%. De ce 60%? Pentru că, în medie, acela era nivelul datoriei publice al viitoarelor membre ale zonei euro în acel moment (din nou, vorbim de începutul anilor 90).
- Deficitul să nu depășească 3%. De ce 3%? Pentru că așa zice formula următoare:
d = g x b, acolo unde d – este deficitul, g – este creșterea economică și b este datoria guvernamentală.
În acea perioadă creșterea economică era undeva pe la 5%, datoria la 60%. Prin urmare, formula va arăta în felul următor:
d = 5% x 60%, adică d = 3%.
Hai să vedem ce se întâmplă dacă introducem valorile înregistrate anul trecut de România în formulă:
d = 4,8% x 37,6% adică d = 1,8%
Ce înseamnă acel d de fapt? Ei bine aceea e valoarea maximă a deficitului pe care o poate avea un stat pentru a nu își majora datoria publică.
Altfel spus, dacă nu vrem să creștem datoria guvernamentală a României, trebuie să avem un deficit mai mic de 1,8%. Nu 3%! Mai mic de 1,8%! La o valoare de 3%, cum este cea înregistrată în prezent, datoria publică se va duce în sus.
Pe de altă parte însă trebuie subliniată o chestie: formula de mai sus este o variantă super simplificată a modelului keynesian și pleacă de la prezumția că nu putem avea creștere economică fără deficit bugetar, chestie care, evident, nu e adevărată întotdeauna. Dar, deși nu e întotdeauna adevărată, e o formulă simplă și ușor de înțeles de către politicieni așa că a ajuns în Tratatul de Maastricht.
Economiștii hard core în schimb se uită la deficitul primar și de acolo încearcă să își dea seama dacă țara respectivă are sau nu finanțe stabile.
Revenind însă la România, ce înseamnă acel deficit de 3%?
- În primul rând că trăim din datorii. Unele țări pot face asta fără să își facă griji (SUA de exemplu), dar România nu are luxul acesta.
- Înseamnă și că vom avea, cel mai probabil o nouă creștere a datoriei publice.
- Mai înseamnă și că deși nu se va declanșa procedura de deficit excesiv, Uniunea Europeană va sta cu ochii pe noi în 2017 pentru că, deși nu am depășit 3% suntem fix la limită. Mai mult, nimeni nu are încredere în Guvernul Grindeanu atunci când spune că România va fi în limita de 3% pentru că au fost promise atât de multe lucruri încât ceva trebuie să crape pentru a ne menține în limită.
Cum s-a ajuns totuși la 3% deficit?
În primul rând a fost o problemă pe partea de venituri, bugetul având vreo 10 miliarde de euro mai puțin în încasări. Am explicat motivele pe larg aici așa că nu revin asupra subiectului.
În noiembrie 2016 deficitul era de 0,73%. La final de decembrie 2016 deficitul a ajuns la 3%. Ce s-a întâmplat în decembrie? Guvernul Cioloș a decis să aloce bani pentru mai multe chestii precum plăți în agricultură sau rambursări de TVA. Acesta nu e un lucru rău, dimpotrivă, e bine că s-a întâmplat așa.
Ce nu e bine în schimb e că Ministru Finanțelor declara că deficitul ESA e de 2,6% prin decembrie. De la 2,6% până la 3% e distanță cam mare și cineva de pe la Ministerul Finanțelor și INS ar trebui să dea niște explicații în sensul ăsta.
Concluzie:
Ținta de deficit de 3% e o prostie din anii 90 și e irelevantă pentru România. Ținta de deficit a României trebuie să fie mult mai mică, altfel riscăm să dăm cu economia de gard.
Și dacă vreți să dați vina pe cineva pentru deficitul acesta vinovații ar fi, după mine, următorii:
- Ponta
- Cioloș