De ce lipsesc experții de nișă în media din România

image_pdfimage_print

Scriu mult pe economie iar analizele mele mă plasează probabil într-o zonă de nișă. Chiar dacă există publicații economice destule nu prea găsesc analize pe subiecte de actualitate din România sau internațional scrise de români. Ce scriu eu e cam dificil și oamenii care scriu așa ceva de regulă au lucruri mai bune de făcut, dar am observat aceeași problemă pe aproape orice altă nișă.

Crescători de cai care să scrie despre asta? Oameni pasionați de rachete și explorare spațială? Istorie medievală românească? Alegeți voi subiectul și cel mai probabil nu prea puteți găsi un ecosistem cât de mic de oameni care să scrie despre acea nișă.

Și totuși sunt vreo 25-27 milioane de vorbitori de limba română în România, Moldova și restul lumii, te-ai aștepta totuși să fie câțiva, nu? Avem oameni care se exprimă pe bloguri, Facebook, youtube, tik tok și ce mai vreți voi, dar mai toți o fac pe subiecte generaliste de regulă.

Ca paranteză, când zic de nișe nu mă refer la oamenii care încearcă să facă MLM-uri sau să îți vândă mizerii nutriționiste, chestii de mărit bicepsul sau penisul. Din ăștia sunt mulți cum bine zice aici.

Dar oamenii experți pe sau pasionați de o anumită nișă sunt puțini și de ceva timp încerc sa îmi dau seama de ce.

Lipsa banilor

Subiectul a fost dezbătut de mai multe ori de Vali Petcu care a avansat ideea că oameni precum George Buhnici sunt atât de ahtiați după campanii și bani încât acceptă tot și laudă toate produsele posibile și imposibile iar asta distruge șansele oricărei alte persoane de a atrage public pe un anumit subiect (tehnologie în acel caz). Un panou publicitar mai de grabă decât un creator de conținut cum zice Dorin Lazăr pe blohul lui, astfel de persoane sunt ca un aspirator care trage tot de pe piață, rămâne puțini pentru restul și nu suficient cât să vrei să îți bați capul sau să dedici timp.

Chestia asta e adevărată pe acele nișe populare, gen tehnologie unde într-adevăr sunt ceva bani și bugete. Dar e aplicabil mai mult pentru acei oameni care vor într-adevăr să trăiască din așa ceva sau măcar să facă ceva bani din datul cu părerea pe subiecte de nișă.

Lipsa banilor nu explică însă absența amatorilor pasionați sau a experților care vor să se laude și care tind să devină micro-influenceri, oameni foarte nișați și cu public relativ mic dar fidel.

Exemplu concret: pe twitter / X urmăresc pe un tip care publică sub pseudonimul (1) Stone Age Herbalist (@Paracelsus1092) / X (twitter.com) și vorbește de obicei despre antropologie, dar lucruri pe care nu le găsești în partea frumoasă a meseriei, mai pe românește a scris despre practici voodoo în Marea Britanie, canibalism în perioada epurărilor făcute de Mao în China, despre practicile creștine și păgâne ale cartelurilor mexicane și tot felul de subiecte de genul. Nu câștigă niciun ban din asta, dar e o parte a meseriei lui care îi place, dar pe care probabil nu o poate studia la universitate sau unde o lucra pentru că nimeni nu dă bani să studiezi astfel de lucruri. Dar omul a găsit destui fani pe twitter care să îl urmărească și să îi aprecieze postările pe subiecte de genul ăsta. E clar că nu banii îl motivează să scrie lucrurile astea.

La câți antropologi și studenți al antropologie sunt în România nu se găsește unu să vorbească despre români și obiceiurile lor. Ca o paranteză Radu Umbreș e antropolog și scrie pe Facebook, dar de regulă sunt subiecte preluate de la alții de pe twitter și pe teme occidentale, nimic concret legat de România.

Din punctul meu de vedere lipsa banilor explică lipsa influencerilor ”profesioniști”, dar nu explică lipsa micro influencerilor care să posteze pe subiecte de nișă din pasiune. Oare doar banii motivația oamenii să lanseze discuții?

Lipsa promovării

O altă posibilă cauză a lipsei de oameni pe subiecte de nișă e lipsa promovării și atitudinea de ”winer takes all”. Asta e o temă oarecum legată de cea cu banii, dar în principiu ideea e că oamenii care deja au ajuns influenceri nu îi promovează sau îi menționează măcar pe ceilalți din același domeniu / aceeași nișă ca ei.

Asta e într-adevăr o problemă pentru toată lumea, nu doar pentru cei care trăiesc din asta ci și pentru amatori, pasiunea pentru a scrie rămâne acolo cât timp te citește cineva, dacă urli singur la pereți nu prea îți vine să mai zici mare lucru. Pe Twitter văd des oameni care menționează alte conturi pe care le urmăresc sau comentează cu share la postările altora în loc să scrie ca și când ar fi ideea lor proprie. Văd des pe facebook oameni vorbind despre un subiect ca și când ei ar fi inițiat discuția respectivă, pentru ca apoi să vezi același subiect de repetat și de alte persoane.

Dar nimeni nu dă share la postarea de la care a început totul. Poate părea o chestie banală, dar de multe ori descopăr oameni interesanți de la shareruri și comentarii date de alții. Ori în România treaba asta pur și simplu nu există în social media, văd că nici pe bloguri nu prea dă lumea link către alții. Pe Youtube și Tik Tok e și mai rău, dau oamenii screenshoturi sau preiau video fără sursă, fără stress, fără deranj.

Cred că lipsa asta a promovării e destul de nasoală, nu doar pentru cei care vor să facă asta pentru bani, dar și pentru pasionații de subiecte de nișă.

Mediul de comunicare

Una din chestiile foarte neplăcute la comunicarea pe subiecte de nișă e cât de mult din ea se face în medii care fac dificilă descoperirea de oameni noi. Algoritmii care promiteau că livrează chestii interesante au devenit teribil de proști la sugestii noi pentru că au început să fie calibrați pentru a genera engagement de scurtă durată. Pe Facebook am numărat la un moment dat 33 de postări sugerate plus 13 reclame între două postări ale unor oameni pe care îi urmăresc sau cu care sunt prieten. Altfel spus algoritmul Facebook mi-a băgat sub nas 46 de postări care nu mă interesau (dar algoritmul credea asta) între 2 postări care m-ar fi putut interesa de la prieteni.

Fac o paranteză aici, Twitter e mult mai bun la recomandări decât Facebook. Pe twitter chiar am dat peste oameni interesanți din postări recomandate față de Facebook unde îmi sunt recomandate numai mizerii.

În schimb e greu spre imposibil să dai peste oameni interesanți în social media românească (adică pe Facebook) din cauza oamenilor care nu dau share și a algoritmilor.

Cealaltă problema cu social media e că a devenit toxică la un moment dat din cauza boților și comentacilor de partid. Mai mulți oameni care obișnuiau să scrie despre economie și politică pe care îi urmăream prin 2018 – 2019 nu mai scriu după interacțiuni neplăcute cu boții și comentacii de partid.

Experiența mea personală pe bucata asta e și ea foarte neplăcută, am renunțat la pagina de Facebook a blogului în perioada respectivă din cauza idioților utili și a comentacilor de la USR și PNL.

Cum totul e politizat, exceptând cazul în care scrii despre ceva foarte foarte de nișă e greu să nu te alegi cu înjurături de mamă.

Toți sunt experți

Toată lumea își dă cu părerea pe orice subiect.

Urmărești un om pe social media pentru că se pricepe la ceva (nu știu explorare spațială). Apoi se întâmplă o chestie și mare parte din social media vorbește despre ceva-ul acela. Poate fi accidentul acela cu idiotul ăla drogat, explozia de la Crevedia orice și toată lumea devine expertă.

Dacă urmăreai pe cineva pentru că se pricepea la șerpi o să îl vezi brusc că e specialist în explozii de cisterne GPL. Apoi devine expert în substanța cu care s-a drogat Simona Halep, apoi în altceva și brusc dispare motivul pentru care îl urmăreai. Mă interesau chestii despre șerpi, dar citesc păreri obosite și neavizate despre dracu știe ce chestie. Și uite așa dau unsubscribe și îmi văd de viață pentru că în scurt timp expertul de nișă devină agitant de partid sau vorbește despre chestii la care nu se pricepe.

Nu mă înțelegeți greșit, apreciez oamenii care se pricep la chestii și vorbesc și despre pasiunile lor. Accept să văd postări despre grădinărit de la un nene care știe fizică nucleară, dar o să învăț rapid că aia e pasiunea lui și dacă e bun la grădinărit poate îl urmăresc și pt asta. Dar nu pot accepta că brusc e expert în toate.

Am încercat pe blog să scriu doar despre chestii la care mă pricep sau care mă pasionează pentru simplul motiv că nu cred că vrea lumea să afle ce părere am eu despre tenisul Simonei Halep.

Așadar, unul din motivele pentru care nu avem oameni de nișă în social media e pentru că tot românul vrea să fie expert în ce o fi la modă în ziua aia și se transformă din expert de nișă într-o (încă o) persoană cu opinii banale.

Se fură, se traduce și se face SEO mult

Orice postare sau articol de succes e furată în România. Deși eu sunt neica nimeni de pe internet m-am trezit cu articole furate cu copy paste fără obraz fără atribuire, fără sursă fără nimic.

În afară de asta mi-am dat seama că erau oameni care mă citeau și scriau apoi articole pe baza chestiilor scrise de mine. E greu spre imposibil de dovedit treaba asta, dar e mare coincidența să îți vezi toate ideile dintr-un articol bine indexat de Google reformulate într-un articol scris de altcineva. Cu aceeași ordine a ideilor, cu același fir logic, dar alte cuvinte. Și cum persoana sau siteul respectiv are ranking mai bun pe Google articolul tău va fi îngropat de cel plagiat, adică apare după în lista de rezultate. Am pățit asta de câteva ori și am pierdut în felul ăsta trafic de pe Google. Practic am scris un articol atât de bun încât mi l-au copiat alții, al lor e pe prima poziție în search i-ar al meu sub deci nu îl mai citește nimeni.

Și tot la capitolul ăsta am un pic de râcă pe influencerii generaliști care își dau cu părerea amboulea pe subiecte de nișă. De cele mai multe ori o fac prost, fără documentare, fără linkuri și ajung să fie indexați de Google înainte postărilor specializate. Iar asta din lăcomie pentru a acoperi un subiect la modă sau pentru că vor să le pice ceva campanie. E valabil și pe Facebook unde vine Mândruță sau Guran și spun prostii și brusc toată lumea știe că ăla e adevărul indubitabil.

Și nu în ultimul rând trebuie menționanți și cei care traduc sau copiază articole din străinătate. A fost scandalul cu doctorul Vasile Rădulescu care avea pe siteul lui zeci sau sute de articole copiate din străinătate. A băgat un pic capul la cutie, a uitat lumea și acum e bine mersi înapoi ca o floricică.

Practic dacă vreai să îți dai cu părerea pe subiectul medicină și să pui articole originale pe propriul tău site o îți lua fața siteul plin de articole furate a lu nenea ăsta. Google cu ranking, autoritatea și alte vrăjeli îl băga pe nenea ăsta în fața ta.

Și ăsta e un exemplu unde a fost prins, dar asta e o practică foarte des utilizată în România.

Fără nicio legătură cu ce e mai sus vă rog să comparați articolul ăsta despre prețuri dinamice al bloggerului Nwradu cu articolul ăsta de la Financial Times pe același subiect. A se nota cum bloggerul român se gândește și vorbește despre :

  • prețuri dinamice în pub-uri, la fel ca Financial Times
  • prețuri dinamice în supermarketuri, la fel ca Financial Times
  • prețuri dinamice în retail la Amazon, la fel ca Financial Times
  • cum prețul dinamic e folosit de mult de industria hotelieră și de aviație
  • QuickLizard, o firmă din Israel care oferă tool-uri de dinamic pricing.

Bloggerul NwRadu ar putea să lucreze pentru Financial Times de fapt având în vedere că a scris singur un articol similar cu cel de la Financial Times, dar la care au lucrat trei oameni.

Acum dacă vreau să scriu și eu un articol despre asta cu ideile mele originale și cu linkuri către surse cât de bine credeți că o să fie indexat comparativ cu articolul de mai sus?

Concluzii

Nu prea sunt oameni care să scrie pe subiecte de nișă în România pentru că:

  1. lumea încearcă activ să descurajeze un ecosistem care să permită existența și promovarea lor
  2. ei înșiși greșesc de multe ori intrând în teme generaliste unde au opinii banale
  3. dacă ai o postare sau articol de succes va fi furat și plagiat
  4. generaliștii se bagă peste tot și e greu să le faci față

P.S: o să postez o listă cu oameni și bloguri pe care le urmăresc pentru cine mai caută oameni interesanți.

Spune și altora

4 Comments

  1. Eu pana azi n-am inteles cum a ajuns Mindruta influensar. Guran a pacalit lumea nitel cu emisiunile alea despre economie, a fost un precursor al lui Iancu Guda, m-a pacalit si pe mine o perioada. Dar Mindruta era literalmente cel mai prost din curtea scolii, zero ca jurnalist, campion al balbaielilor ca prezentator si s-a mai si l-a mai si facut Nastase cavaler de Cornu. Cum a reusit asta sa devina atat de popular? N-am pretentia ca romanii sunt foarte luminati, dar chiar si asa mi se pare cam mult.

    Daca te intereseaza ceva foarte nisat de istorie medievala, e Corpus Draculianum. Au si pagina fb dar pe youtube urca tot, initial se concentrau pe Draculesti dar merg si prin alte zone din istoria medievala a romanilor.

    1. Mandruta s-a lipit de Brucan prin anii 90 si faceau emisiunea aia impreuna. Brucan a fost baiat destept si cumva cred ca lumea a ramas cu impresia ca Mandruta era pe acolo cu el prin asociere. Posibil sa fie faptul ca da bine pe sticla sau ceva de genul asta, habar nu am. Si pentru mine a fost mereu un mister de ce relevant pe subiecte complicate. Din punctul meu de vedere era bun de prezentat stirile nu de facut stiri.
      O sa ma uit la recomandarea aia pe Youtube, nu strica niciodata un pic de istorie medievala.

  2. Ai atins un subiect nasol asupra ce inseamna media romaneasca, dar ma tem ca este doar o mica parte pe care o surprinzi.
    In primul rand principala problema care o avem este ca in Romania nu prea avem experti cat de cat competenti si care sunt dispusi sa vorbeasca pe o tema. Asta se intampla pentru ca vremurile in care le traim se masoara foarte mult nu acuratetea informatiilor ci fix reach-ul lor si recte cata reclama se poate face pe baza lor(vezi cazul cu darele de avion). Aici am ajuns pentru ca nimeni din media nu a avut o politica coerenta asupra modul in care sa integreze mediul online in zona lor ei preferand sa ramana la cheremul gigantilor online.
    Chestia asta a lasat cale libera pentru toti care vor si-si doresc sa para a fi experti. Asta s-a tradus prin competitie dorinta oricarui competitor sa fie singur pe nisa si sa ajunga sa controleze el cu cine face business si cu cine nu. Competitia asta a insemnat ca nu au existat reguli. Asta ducand la copiat/plagiat si tot ceea ce vedem azi. Pe langa asta nu exista o legislatie dublata de niste oameni care s-o aplice. Mai mult sa nu uitam ca CNA recent a inceput sa verifice si youtube plus alte cele, iar discursul s-a aplatizat si acolo. Practic este mai simplu si comod sa copiez/plagiezi chestii decat sa te apuci sa faci continut serios care sigur va fi copiat, respectiv poti fi dat in judecat ca i-ai strigat reputatia vreunuia.
    Foarte pe scurt cine e expert nu are timp si mai nou nici nu are interes sa expuna pareri in online, iar asta lasa loc liber sarlatanilor si falsilor.

    1. Nici eu nu am foarte mult timp, dar mai citesc una alta si mai apuc sa scriu cate ceva. Si na, eu scriu pe un blog, dar exista facebook si twitter unde poti scrie putin si mai des. Nu stiu, e straniu sa fie atat de putini oameni care sa vrea sa spuna chestii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *