Nu știu cât de mult vă pasă, dar Uniunea Europeană dă României bani moca pentru firme ca parte din Mecanismul UE de Redresare și Reliziență. Sunt bani mulți care ar putea ajuta firmele românești să treacă peste prăbușirea economică din timpul pandemiei de Coronavirus.
O parte consistentă din ei (13,7 miliarde euro) vor fi acordați României sub formă de granturi nerambursabile. Ăștia sunt bani care nu trebuie returnați de România UE-ului. Fain nu? Adică fix ce are nevoie economia României în vremurile astea, în special firmele mici și mijlocii.
Apoi apare știrea asta:
Antreprenorii români vor putea să acceseze viitoarele fonduri europene din Mecanismul UE de Redresare și Reziliență preponderent sub formă de credite bancare garantate de stat și mai puțin ca fonduri nerambursabile, au declarat, vineri, pentru StartupCafe.ro, surse guvernamentale implicate în procesul de negociere a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Potrivit surselor, 20-30% din alocarea pentru antreprenori va fi sub formă de granturi (nerambursabile), iar 70-80% va fi sub formă de împrumuturi bancare cu garanții publice, în condiții mai avantajoase decât cele din piață. (sursă)
Așadar în momentul de față planul e ca majoritatea banilor să fie acordați sub formă de credite, nu granturi. Deci UE ne dă bani moca, noi în schimb zicem că dăm majoritatea banilor sub formă de credite.
De ce contează?
Din păcate forma sub care sunt acordați acești bani contează. Granturile sunt bani pe care firma îi primește și nu trebuie să îi mai dea înapoi. Creditele însă trebuie date înapoi. Asta ar fi prima și cea mai evidentă diferență.
Dar apoi trebuie să ne întrebăm: câte firme din România sunt bancabile? Adică realist vorbind câte dintre firmele din România pot merge la bancă pentru a lua creditele astea cu dobanda mai mica? Scriam într-o altă postare următoarea chestie:
Așadar 38% din firmele românești au un capital negativ. Ca paranteză a avea capital negativ nu înseamnă neapărat falimentar în teorie, dar având în vedere cum au ajuns acolo (vezi mai sus) atunci în practică sunt doar la un pas de faliment.
Acel 38% venea dintr-o declarația a unui domn de la BNR. Firmele cu capital negativ sunt cele în care pasivele (datorii, pierderi etc.) sunt mai mari decât activele (capital propriu, active, stocuri etc.). Astfel de firme nu sunt bancabile, adică nicio bancă nu o să le ofere credite.
Avem apoi următoarea chestie dintr-un proiect de lege al PSD din 2019:
Așadar în 2016 44% din firme aveau capitalul propriu sub 50% din capitalul social. Aici sunt incluse acele 38% cu capital negativ. Capital propriu sub 50% din capital social e nasol, mai ales că în România capitalul social minim e de 200 de lei iar majoritatea firmelor atât îl au. Iarăși șanse mici să îți dea cineva credit în condițiile astea. Deci procentul de firme bancabile în 2016 era de cel mult 56%.
În 2016 însă nu aveam pandemie, nu aveam criză economică și nu aveam problemele de azi. Cât să reprezinte azi procentul firmelor bancabile? O treime poate? Un sfert?
Granturile se puteau distribui în funcție de criterii de investiții sau de creare ori păstrare a locurilor de muncă. Creditele însă vor fi date în funcție de bănci care se vor uita în primul rând dacă acele firme vor putea rambursa banii. Altfel spus băncilor nu le pasă dacă ajută sau nu economia, ele își vor banii înapoi. Și nu e nimic în neregulă cu asta, până la urmă sunt entități private care vor să facă profit, nu să salveze economia. Întrebarea mea e însă alta:
De ce lăsăm soarta economiei în mâinile unor entități care au zero interes în a ajuta economia? De ce se spală guvernul pe mâini de treaba asta?
S-a ajuns la situația bizară în care economia o ia la vale, dar băncile fac profituri record (exemplu, exemplu) iar sectorul o duce mai bine ca niciodată. Cred și eu dacă toate ajutoarele date de Guvern trec prin ele.
Economia va șchiopăta în 2021
În ritmul în care se desfășoară lucrurile nu văd cum ar putea reveni economia României la parametrii normali în 2021. Nu e vorba doar de coronavirus aici ci de faptul că atât consumul populației cât și IMM-urile, două motoare importante ale creșterii economice nu vor funcționa.
Știți că nu sunt fan al patronilor hrăpăreți care scot profitul din firmă, dar apoi stau cu mâna întinsă la stat. Însă treaba asta cu granturile ar fi putut ajuta o grămadă de firme mici și mijlocii care chiar își plătesc taxe și încearcă să facă lucrurile cum trebuie. Puține dintre ele pot merge la bancă pentru a primi credite, mai ales dacă au mai fost și în dățile trecute pentru credite. Și în cazul firmelor e ca în cazul populației, ți se dau credite până într-o anumită limită, dacă ai deja credite de rambursat baftă să mai iei încă unul fără colateral mult.
Și apropo de economia care șchioapătă, a trecut prima săptămână din februarie și încă nu avem buget iar țara merge pe avarie:
În ultima săptămână, peste 2000 de aplicanți au mai fost admiși la finanțările de câte 2.000-150.000 de euro de la Măsura 2- granturi de capital de lucru, dar numai 30 de solicitanți admiși au și primit banii în această perioadă, pe fondul lipsei unui buget de stat pe anul 2021. (sursă)
În schimb de la Guvern aud doar de succesuri pe toată linia.
Ai 25.000 de firme peste un milion de euro cifră de afaceri (bilanțul la 2019!).
Încă 65.000 de firme între un milion de lei și un milion de euro.
Deci, în total cam 100.000 de firme viabile. Restul sunt la subzistență. Un milion de lei înseamnă 200.000€, 16.000€/lună, deci nu e nici asta cine știe ce.
În afară de acestea mai sunt 230.000 de firme cu peste 100.000 de lei, 20.000€ cifră de afaceri, deci peste 1600€/lună.
La un moment dat a zis Cîțu, parcă, că sunt undeva la 15.000 de firme bancabile în România.
Nu prea am incredere in ce spune Citu ca sa fiu sincer. Dar numarul de firme bancabile e probabil mic, ceea ce face propunerea asta cu atat mai nelalocul ei.