Cât de comunistă mai e China?

Multe discuții în ultima vreme despre China și capitalismul în stilul chinezesc:

• Pe de o parte sunt cei care spun că Vestul (ne includem și pe noi aici) ar trebui să urmeze calea Chinei în materie de dezvoltare economică (mai multă planificare a resurselor și centralizare a deciziilor).
• Pe de altă parte sunt cei care țipă: ”În China nu e capitalism, nu copiați ce fac chinezii că ajungem toți socialiști sau mai rău comuniști / dictatură”.

Nu poți avea un dialog cu niciuna din cele două tabere pentru că subiectul a ajuns la nivel de religie și orice le-ai spune  nu îi scoți din ale lor.

Dar dincolo de isteria din online subiectul e totuși unul interesant și merită atenție.

De exemplu una din chestiile care mă interesau pe mine e cât de capitalistă e totuși China? La fel de capitalistă ca, să zicem, Marea Britanie? Franța? Germania? SUA?

Evident că atunci când zicem ”la fel de capitalistă ca” ne trebuie ceva cu care să măsurăm capitalismul.

O modalitate de a face asta e să ne uităm la cât din PIB-ul Chinei e produs de companii de stat vs mediul privat și apoi să comparăm cu alte țări capitaliste.

Iată o estimare a aportului adus de companiile de stat (SOE) în China:

Așadar conform acestei estimări 23,1% din PIB-ul Chinei era generat de companii de stat. Tabelul provine dintr-o lucrare pe tema asta care mai încearcă și o altă modalitate de estimare, rezultatul fiind 27,5%.
E mult, e puțin? Haideți să comparăm cu niște țări vestice:

Graficul provine dintr-un raport al Comisiei Europene pe tema companiilor de stat și importanței acestora în unele țări europene. Ce ne spune el? Că în materie de aportul companiilor de stat la PIB  Finlanda și Slovenia sunt țări cu procente mai mari decât China. Cele două valori menționate mai sus plasează China undeva la egalitate cu Belgia, Estonia sau Suedia.

Ar îndrăzni cineva să îi acuze pe Belgieni, Suedezi sau Finlandezi că nu sunt capitaliști? Nu prea.

Haideți să vedem și la capitolul ”salariați în companiile de stat din China”:

Graficul provine din cartea lui Branko Milanovic, economist american de origine sârbă (sau economist sârb cu cetățenie americană, cum preferați) numită ”Capitalism, Alone”.

Dacă ne uităm la grafic observăm că importanța companiilor de stat în economia Chinei a scăzut constant din 1975 până în prezent, trecând de la aproape 25% în anii 80 (maximul) la aproximativ 8% în 2016.

E mult, e puțin? Depinde cu ce comparăm acel 8%. Haideți să vedem alte țări cum stau la capitolul ăsta:

Așadar China cu 8% are mai puțini angajați în companiile de stat decât Franța, Suedia sau Slovenia. Germania are undeva la 2,5% în timp ce Marea Britanie are sub 2%.

Așadar după metrica asta China ar fi mai capitalistă decât Franța sau Suedia, dar nu la fel de capitalistă ca Germania sau Marea Britanie. Interesant, nu?

Care ar fi concluziile?

Acum să ne înțelegem, sunt multe feluri de a măsura capitalismul, dar graficele de mai sus arată o imagine a Chinei cu care puțini români sunt obișnuiți. Prezența statului în economie raportat la PIB sau număr de angajați e mai mică în cazul Chinei decât în unele țări vestice. China nu mai e de mult o țară care controlează tot ce mișcă în economie.

Aici însă trebuie făcută o precizare importantă: faptul că există economie de piață și capitalism în China nu trebuie amestecat cu a avea putere politică. Cumva ne-am obișnuit cu ideea că bani = putere politică.

Însă așa cum a aflat Jack Ma de la Alibaba, degeaba ești cel mai bogat om din China, când vine vorba de decizii politice puterea e în mâinile partidului, nu a oamenilor de afaceri.