Competiție pentru Biserica Ortodoxă?

Acum câteva săptămâni mi-a atras atenția un articol foarte interesant care vorbea despre apariția industriei financiare datorită reformelor protestante. Punctul cheie al articolului era că actuala evoluție a lumii occidentale se datorează apariției doctrinei protestante, nu atât ca o soluție la problemele Bisericii Catolice ci ca o instituție rivală acesteia:

When the Catholic Church held a monopoly in Europe, the clergy could ‘sell’ salvation at high prices – including strict prohibitions and purchased ‘indulgences’, which usurious sinners could buy in order to be absolved. But in the 1500s, during the Reformation, theologians such as Martin Luther denounced these practices. They advocated a more direct relationship with God that did not rely on priests as intermediaries, and founded new Christian movements such as Protestantism. The effect was that of a new company undercutting a monopoly. As Christian factions competed for believers, it led to a faith-based ‘race to the bottom’. And to increase their appeal, sects made fewer demands on believers – which meant weakening their stance on usury

Altfel spus, industria financiară occidentală (Europa + SUA) nu ar fi fost posibilă dacă Biserica Catolică nu ar fi avut parte de ceva competiție în ceea ce privește sufletele și buzunarele credincioșilor. Cât timp a fost singură, Biserica Catolică s-a comportat ca un monopol tipic, încercând să extragă maximul posibil de la clienții / credincioșii săi.

Odată cu apariția cultelor protestante, datorită competiției au fost nevoiți să se schimbe, diminuând suma cerută pentru penitențe și chiar eliminând-o cu totul.

Haideți să trecem acum în partea cealaltă a continentului, la Biserica Ortodoxă. Ortodoxia nu a cunoscut vreo schismă similară celei protestante din Vest din motive pe care nu are sens să le discut acum. Ce e de reținut însă e că la nivelul populației ortodoxe, nu a existat nici un fel de concurență pentru sufletele și buzunarele oamenilor similară celei dintre Biserica Catolică și cultele protestante.

Biserica Ortodoxă Română și concurența

În lipsa concurenței Biserica Ortodoxă a deținut și deține în continuare monopol. În același timp însă acest monopol vine cu un cost dificil: În România cel puțin, legitimitatea BOR e contestată, avem parte de numeroase scandaluri de corupție, acuzații de pedofilie, probleme de imagine, încremenirea în niște dogme și teorii medievale (ex: căsătoria cu dintre un creștin ortodox și un creștin-protestant înseamnă automat excomunicarea ortodoxului).

De ce rezistă însă BOR ca monopol? De ce nu apare o mișcare protestant-ortodoxă, ca un competitor direct al lor?

Unul dintre motivele evidente e susținerea cvasi totală venită din partea statelor în care reprezintă religia predominantă. Fie că e Rusia, România, Grecia Moldova sau alte țări, ortodoxia beneficiază de subvenții de la stat, protecție legislativă, economică, socială, fiscală și ce mai vreți voi, chestie care nu se aplică însă și pentru celelalte culte, sau dacă se întâmplă, nu la o scară similară.

Cred însă că adevarată cheie pentru a înțelege monopolul BOR și lipsa de concurență la scară largă (adică o biserică protestant-ortodoxă) e faptul că BOR reușește să își vândă serviciile la un preț foarte mic. BOR are practic două tipuri de venituri:

1. Venituri proprii (ex: cotizații, donații, venituri din vânzarea de bunuri etc.)
2. Venituri indirecte sub formă de subvenții de la stat (ex: salarii ale preoților plătite de stat, biserici renovate sau construite de stat)

Altfel spus, prețul produsului vândut de BOR e foarte redus pentru că e subvenționat masiv de statul român. Un competitor similar ar avea dificultăți să concureze cu BOR:

• la preț – Enoriașii (sau clienții) sunt în general relativ săraci, mulți dintre ei în mediul rural (unde practică agricultura de subzistență) sau urban (localități mici și medii). Posibilitatea de a oferi serviciile sale (religioase) la prețuri mici e așadar cheia menținerii unei relații de lungă durată.
• la infrastructură (rețea de biserici) – Se tot discută de faptul că se construiesc multe biserici în România. Da, se construiesc multe pentru că BOR are nevoie de o rețea de biserici care să deservească un teritoriu cât mai mare. E similar dacă vreți cu extinderea lanțurilor de farmacii sau magazine tip Mega Image. În plus, cu statul român care acoperă costurile construcției și întreținerii bisericilor, costurile extinderii sunt minime.
• la personal și pregătire a lui (preoții) – BOR are cea mai extinsă rețea de preoți din România, cu preoți în sate de câteva sute de oameni. Mai mult, rețeaua de seminarii teologice produce constant personal, învățământul fiind la rândul său subvenționat de stat (profesorii sunt plătiți de stat). Existența unui preot în fiecare sat, fie el cât de mic e un alt punct cheie în a se asigura că enoriașii nu migrează spre alte culte (concurența).
• la marketing – Marketingul BOR, cel care aduce noi credincioși e subvenționat de statul român, profesorii de religie fiind plătiți tot de stat pentru a preda în școli doctrina creștin ortodoxă. În plus, politicienii participă la slujbe iar la rândul lor preoții se afișează cu politicieni în public.

Știu că există culte protestante care au prins ceva avânt în ultima vreme, dar impresia mea e că sunt nișate pe anumite categorii sociale și nu reprezintă, cel puțin pentru moment un risc pentru BOR.

În loc de concluzie vreau să doar spun că mi se pare uimitor că principii de economie reușesc să explice atât de bine religia. Poate că cele două sunt mai similare decât par la o primă vedere.