Șeful la cazan 
Nu știu câtă lume urmărește bursa din România (sau bursa în general), dar ocazional îmi mai arunc un ochi pe acolo pentru că reprezintă un barometru foarte bun pentru starea economiei. Dar nu despre asta vream să vă povestesc, deși, dacă vă pasionează vă puteți arunca un ochi aici.
Am văzut zilele astea un anunț prin presă cum că producătorul moldovean de vinuri ”Purcari” se va lista la bursă. Asta e o veste bună pentru Bursa din București unde urmează să se petreacă listarea. Știrea apare de exemplu în Ziarul Financiar, Capital și Bursa.
Ce e straniu însă e că doar Bursa oferă și o analiză a listării, adică lucrurile care sunt de așteptat de la o publicație economică.
Ce vream eu să citesc de exemplu? Păi în primul rând dacă prețul la care speră acționarii să se listeze compania e realist sau nu. Cei de la Purcari speră să obțină în jur de 265,9 milioane de lei pentru 49% din acțiuni.
A spune dacă acel preț e realist sau nu e dificil, dar nu imposibil. Se pot face estimări ale profiturilor viitoare, se pot analize dividendele plătite în trecut și estima dividende viitoare, se pot compara indicatorii companiei care se listează cu indicatorii unor companii deja listate și care se ocupă cu același business și multe altele. Niciuna dintre aceste metode nu garantează un răspuns 100% corect, dar îți pot oferi o idee dacă listarea la bursă a acelei companii va fi sau nu un succes.
Nici ZF nici Capital nu fac treaba asta. Nici una din ele nu s-a gândit să întrebe niște experți o opinie despre acea listare. Au luat pur și simplu comunicatul de presă și l-au publicat pe nemestecate ceea ce mă face să mă întreb unde e valoarea adăugată a lor? Cine citește ziarele astea dacă se rezumă doar la a reda informație preluată din comunicate de presă?
Din punctul acesta de vedere e de apreciat ce a făcut Bursa care are o analiză neașteptat de bună pe subiect așa că dacă vă pasionează subiectul, puteți afla informații relevante de acolo.
Ținem legătura pe mail?
Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!
[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]
Ce aș mai adăuga eu la articolul lor, pentru că nu am văzut scris pe nicăieri, e că sunt și câteva chestii foarte specifice care ar trebui avute în vedere când vorbim de Purcari, o companie cu business în Republica Moldova. Chiar dacă interpui companii din Cipru, Elveția, România sau alte jurisdicții, la final de zi activele companiei sunt în Republica Moldova, o țară nu foarte prietenoasă cu mediul de afaceri și foarte instabilă politic, ca să nu zic că are o divizie de blindate rusești la graniță. Viitorii investitori ar trebui așadar să aibă în vedere, pe lângă ROI, dividende viitoare, analiză a pieței și alți indicatori economici, două chestii foarte importante:
- Riscul de a face business e mai mare în Moldova decât în România și asta va face investiția ceva mai riscantă decât dacă s-ar fi listat un producător de vin din România;
- Raportarea informațiilor financiare se va face conform standardelor BVB (IFRS dacă nu mă înșel), dar o grămadă de alte aspecte ale business-ului vor fi raportate conform legislației din Republica Moldova și prima chestie la care mă gândesc e evaluarea activelor, atât cele fixe (ex: podgoria propriu zisă, echipamente de vinificație etc.), dar și stocurile (care sunt teribil de greu de evaluat în domeniul acesta).
Și în cazul în care vă bate gândul să băgați bani în acțiuni la bursă nu neapărat de la Purcari, dar în general în producători de vinuri, trebuie să înțelegeți că business-ul producției de vin e mult mai complicat decât al altor firme. De ce spun asta? Pentru că în acest domeniu calitatea produsului (adică a vinului) și implicit succesul companiei sunt influențate de enorm de multe variabile, unele dintre ele aflate în afara controlului companiei. Poate să dea piatră și să îți compromită jumătate din producție.
Dar dacă trecem peste asta producția de vinuri suferă de o problemă destul de serioasă când vine vorba de oameni calificați.
Vă dau doar două exemple văzute în timp ce am lucrat pentru un client, mare producător de vinuri din România:
- În podgorie se plantează tufe de trandafiri din loc în loc pentru că aceștia funcționează ca un sistem de avertizare privind sănătatea viței de vie.
- Între rândurile de viță de vie se plantează gazon pentru a atenua efectul eroziunii cauzat de apa de ploaie și pentru a regla umiditatea din sol. Prea multă iarbă poate trage din apa necesară viei. Prea puțină iarbă și solul băltește sau pierde nutrienți din cauza eroziunii.
Oamenii care știu să ”citească” sănătatea trandafirilor și a viei sau pot înțelege cât și când trebuie tuns acel gazon și cum interacționează cu via (adică un inginer agronom specializat pe domeniul acesta) sunt teribil de greu de găsit și costă o căruță de bani. Dacă nu îi găsești și faci lucrurile după ureche, calitatea vinului nu va fi prea grozavă, chestie care va afecta cu siguranță cota de piață a companiei. Așa că nu vă aruncați la investiții în domenii de nișă decât dacă sunteți siguri că le și înțelegeți.
Investiții plăcute 🙂
Daniel