Ce spune Cioloș în prea multe cuvinte

Aveam în plan să scriu o postare care se potrivea cam 90% cu ce spune Dacian Cioloș în opinia asta despre viitoarele negocieri privind scenariul Europei cu mai multe viteze și poziția României. Cioloș demonstrează prin postarea asta că înțelege subtilitățile politicii europene și pare în momentul de față singurul politician din eșalonul 1 cu adevărat preocupat de subiect, deși implicațiile economice și politice ale negocierilor sunt uriașe.

În fine, deși mi-a luat-o înainte, eu pot să explic de ce România nu ar trebui să se opună Europei cu mai multe viteze în cuvinte mai simple și mai ușor de înțeles:

1. Uniunea Europeană știe că e în rahat – Nici Merkel, nici Hollande nu sunt idioți. Știu și ei foarte bine în ce rahat e Uniunea Europeană și că e nevoie de o reformă pentru a supraviețui. S-a întâmplat de multe ori ca o țară să nu fie de acord cu o propunere agreată de alte 15 sau 27 de state membru și măsura, deși bună, să nu fie pusă în aplicare. Așa că, dacă nu se ia o decizie rapid cu privire la viitorul UE există riscul ca toată șandramaua să se destrame, mai ales în contextul în care Rusia face presiuni în sensul ăsta. În plus, o decizie cu privire la viitorul Uniunii trebuie luată înainte de Brexit pentru a putea negocia de pe poziții de forță cu Marea Britanie. A pretinde că știm mai bine decât Germania sau Franța ce trebuie făcut pentru a reforma Uniunea e ridicol.
2. Nu are sens să ne punem cu fundul în mijlocul drumului – Reprezentanții României în cadrul consultărilor, adică K W Johannis și Grindeanu (îmi e lene să îi caut numele întreg) au mers pe ideea că România trebuie să se opună unei Uniuni cu mai multe viteze pentru că nu vrem să fim lăsați pe dinafara. Asta e drăguț doar că din 1999 și până în prezent Uniunea Europeană a avut mai multe viteze și nu ne-a deranjat. Nu putem avea pretenția de a fi membri ai zonei euro încă, la fel cum nu putem susține că Uniunea Europeană e nașpa că ne supraveghează justiția în condițiile în care guvernul român dă ordonanțe de amnistie a faptelor de corupție. Nu are sens așadar să punem piedici procesului de reformare a Uniunii Europene pentru că, în caz contrar, există riscul de a nu mai avea o Uniune în viitor.
3. România nu își dă seama cât de aproape e de prăpastie – Guvernul PSD pare mai preocupat de a-l scăpa pe Liviu Dragnea de pârnaie decât de a guverna țara. Avem copii bolnavi de leucemie care nu au medicamente iar ministrul află de la reporteri de chestia asta. Avem un ministru al energiei în al cărui CV scrie că poate să conducă orice departament mai puțin cel economic și un ministru al muncii care promite dublări de salarii deși măririle de salariu nu sunt în jurisdicția ei. Există un risc destul de mare ca economia noastră să intre în șanț în următorii 2-3 ani iar asta nu va face altceva decât să arate că suntem incapabili de a ne conduce țara. În condițiile acestea cine o să ne ia în serios la negocierile europene?
4. Am ratat ocazia de a fi relevanți în Uniunea Europeană: Știți ce au în comun Gigi Becali, Elena Băsescu, Adrian Severin, Mircea Diaconu, Corneliu Vadim Tudor și Maria Grapini? Vă spun eu: toți au fost sau sunt europarlamentari. Deși Parlamentul European nu are putere legislativă și servește mai mult un rol decorativ, era o ocazie bună pentru politicienii români de a acumula experiență în instituțiile europene. Cu excepția lui Dacian Cioloș, care a ajuns comisar european pentru agricultură, o poziție foarte importantă (și nu comisar european al xeroxurilor cum a fost Orban), putem spune că nu am reușit să ne impunem ca forță politică în Europa. Chestia asta e importantă pentru că în prezent clasa noastră politică e incapabilă să înțeleagă sau să anticipeze schimbările care se vor întâmpla în perioada următoare în Uniune. Asta înseamnă că singura noastră strategie politică va fi ”hai să așteptăm să decidă ei ceva și apoi vedem cum facem”. Există un risc real de a ne da seama că deja s-a luat o decizie și noi nu știam de ea.
5. E nevoie de multă muncă – Iar munca asta trebuie direcționată prioritar spre două locuri: creștere economică sustenabilă (adică nu 8% anul ăsta și -8% anul viitor) și stat de drept (adică un stat bazat pe instituții funcționale nu pe glumele proaste de azi numite Parlament sau Guvern). Nu există nici o formulă magică sau scurtătură, trebuie să construim și modernizăm infrastructura, să dezvoltăm mai bine piața muncii, să avem finanțe stabile și multe altele. România trebuie să își creeze singură condițiile care o vor ajuta sî devină un membru de rang 1 al Uniunii. Trebuie să fii nebun să crezi că vom primi acest statut doar în baza unor negocieri politice. 
6. Zona euro nu e (încă) de noi – Nu suntem pregătiți pentru a intra în zona euro deși îndeplinim criteriile formale de aderare. Așa cum am să explic mai pe larg într-o postare viitoare acele criterii sunt făcute pentru țările din Vest, nu pentru România. Ba mai mult, a intra în zona euro acum, în condițiile în care ea are câteva defecte structurale majore ar fi sinucidere economică pentru România. Grecia, Spania, Portugalia și Italia au simțit pe pielea lor ce înseamnă să împarți aceeași monedă cu Germania. Degeaba spunem că vrem și noi moneda euro, adevărul trist e că nu suntem pregătiți. Ce trebuie să facem însă e să susținem orice măsură care va ajuta statele membre ale zonei euro să repare defectele monedei. Putem avea avantajul de a nu suferi alături de alte state și de a intra într-o uniune monetară funcțională, nu în una care crează dezechilibrele pe care le vedem în sudul Europei. Ce sens are atunci să ne opunem statelor care vor să reformeze zona euro?

Poziția României în relație cu schimbările care se prevăd în viitor ar trebui să fie una realistă. Știm că nu suntem suficient de buni ca să ne jucăm de la egal la egal cu băieții mari, dar hai să nu stricăm jocul din cauza asta, pentru că e posibil ca băieții aceia să își ia mingea și să plece.

Altfel spus, ar trebui să susținem o Europă cu mai multe viteze atât timp cât avem garanția că nu ne va fi refuzat dreptul de a fi parte din nucleul ei dur atunci când vom fi pregătiți. 

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]